În lumea atelierelor meșteșugărești din București, unde se strâmtează blugi Gucci, se repară încă brichete, iar craniile se vând cel mai bine.
Închide ochii pentru o clipă și gândește-te la cum arătau strada, orașul sau satul tău acum zece ani. Câte clădiri s-au dărâmat, câte cinematografe au dispărut, câte fabrici au fost transformate în mall-uri? Nu e un exercițiu de nostalgie. E unul de a observa schimbările, inevitabile sau nu, care străbat locurile în care ne ducem viețile.
Fotograful Andrei Becheru a documentat timp de mai multe săptămâni lumea atelierelor meșteșugărești din București. Atelierele alea pe care încă le vedeai prin Centrul Vechi acum zece ani, când mergeai la o bere și observai din loc în loc câte-o plăcuță cu reparații ceasuri, croitorie sau blănărie. Atelierele care au dispărut pe nesimțite din oraș, fără să observăm.
Dar Becheru nu a fotografiat doar o lume pe cale de dispariție. Nu a făcut un prohod al atelierelor. A inventariat o lume, tot mai mică ce-i drept, dar în continuă transformare. O lume fascinantă nu doar în sensul unui muzeu înghețat în timp; un sector activ, în care conviețuiesc cot la cot televizoare din anii ‘50 cu plasme de ultimă generație, care au nevoie de mici sau mari reparații; ateliere unde îți poți duce adidașii New Balance la lipit sau blugii Gucii la strâmtat (true story); ateliere de marochinărie în care clienții nu își mai comandă poșete de piele, dar vin pentru o curea nouă la ceas; geamgerii pe la care nu mai trece nimeni să își repare geamurile, ci pentru rame de tablouri sau de fotografii; locuri în care nu te mai trezești cu zeci de comenzi de cizme sau de sandale, dar în care oamenii vin să comande pantofi de dans sau pantofi pentru persoane cu dizabilități.
Becheru a mers în total pe la 23 de ateliere din zona Universității, Romană, Kogălniceanu, Sfântu Gheorghe, Calea Moșilor, Amzei, Știrbei Vodă - Cișmigiu, Bulevardul Ștefan cel Mare, Drumul Taberei, Titan, Pantelimon. Unele ateliere care încă funcționau anul trecut acum sunt închise. În București există în prezent peste 120 de ateliere meșteșugărești. Într-un proiect de mapare a atelierelor din capitală, platforma palier.ro (încă work in progress, care va deveni activă din toamnă) a descoperit până acum 120 astfel de locații.
Așa că îți spunem bine ai venit în lumea puțin prăfuită, dar încă activă, a atelierelor meșteșugărești din București. Iar după ce vezi fotografiile, te invităm să vizitezi atelierele, și chiar îți comanzi o poșetă nouă sau să îți repari bricheta. (Diana Meseșan)
1. Atelierul de mulaje din ipsos al Mariei Rădulescu, din Calea Griviței, vizavi de Facultatea de Arte Decorative și Design
Atelierul a fost deschis în 1997. Maria a venit din Focșani în București în anii ’50, când unchiul său era meșter ipsosar la Palatul Regal. Acolo a văzut pentru prima oară cum se lucrează cu ipsos. A rămas în București alături de unchiul ei, iar mai târziu a făcut ucenicie în atelierele maeștrilor Ion Jalea, Oscar Han, Constantin Baraschi, Ion Irimescu. La 83 de ani, cu zâmbetul pe buze, zice că cel mai bine s-au vândut întotdeauna craniile, pe care le finisează după ce au fost turnate în ispos de către Elena Moroşanu, colega ei.
2. Atelierul de vopsitorie și reparații pentru articole de piele (cojoace, haine de piele, încălțăminte, genți), din strada Slănic nr. 4
3. Meșterul Oscar, în atelierul său de marochinărie din cartierul Uranus, din strada Apolodor nr.2
4. George Filip, bijutier, în atelierul din strada Tache Ionescu nr.3
5. Atelierul meșterului pălărier Nicolae Zdarcă, din pasajul Englez, închis de mai bine de jumătate de an, din Pasajul Englez, acces din Calea Victoriei și Strada Acadamiei.
6. Atelierul de confecționat şi reparat încălţăminte din strada Știrbei Vodă la nr. 92.
Când era la școală, Nicolae Potenchin desena hărți, pentru că pe pereți găseai doar harta României. După 62 de ani de meșteșug, îl poți vedea în atelierul din Știrbei Vodă desenând și construind de la zero o pereche de pantofi la comandă. Principalele comenzi sunt de încălțăminte pentru persoane cu dizabilități și pantofi de dans. Atelierul în care lucrează din 1991 are același profil de cizmărie din 1945. Primul meșter care a lucrat acolo avea atelierul și casa în aceeași încăpere.
7. În atelierul de croitorie din Calea Griviței la nr.111
Constantin Todoran a venit la București din Harghita, după ce a făcut ucenicie 3 ani și școala de maiștri la Craiova. Își amintește cum unitatea pe care o avea în conducere confecționa zilnic 60 -70 de costume pentru bărbați. Comenzile au mers bine până prin 2003.
8. La dactilografie în Bulevardul Mihail Kogălniceanu nr. 3
Adriana Găină a studiat la Școala de Telegrafie. În urmă cu 29 de ani și-a deschis biroul de dactilografie și copiat acte din Piața Kogălniceanu. Transcria la mașină lucrări de diplomă, scrise de mână. În afară de asta, Adriana dactilografia acte de justiție, dosare pentru poliție, cursuri pentru facultate. În prezent se ocupă în mare parte cu dactilografierea contractelor autocopiative (care permit imprimarea, prin apăsare, a mai multor foi în același timp) și are o mașină xerox.
9. În atelierul de croitorie al meșterului Mița Gheorghe, deschis în urmă cu 35 de ani, în Calea Moșilor lângă Cinema Europa
10. Atelierul de croitorie din D. I. Mendeleev nr. 7
Mașina de cusut la care lucrează de 45 de ani meșterul croitor Alexandru Constantin. A învățat meserie de la 15 ani, lucrând 14-16 ore pe zi, peste drum de atelierul în care lucrează acum. Acela era un atelier de croitorie cu prăvălie aflat la parterul unei vile care a fost demolată în anii ’80.
11. Atelierul de ceasornicărie din Strada Tache Ionescu nr. 3
Meșterul ceasornicar Octavian Rădoi, membru într-o trupă de rock în timpul liber, lucrează într-un atelier deschis în urmă cu aproximativ 80 de ani. Aici, de 30 de ani, Octavian s-a specializat în reparat ceasuri japoneze, rusești și elvețiene. La un ceas se poate lucra, “sub lupa”, undeva la patru ore, dar cu pauze. Reparația unui ceas poate dura o zi sau chiar o săptămână în funcție de complexitatea lucrării.
12. În atelierul de reparat brichete al fraților Klostermann din Strada Piața Amzei 10-22, cu intrare prin gang
Daniel Klostermann a învățat meserie de la un meșter evreu care a emigrat în America în 1965. Pe lângă readucerea la viață a brichetelor, principala activitate din atelierul din Piața Amzei este multiplicatul cheilor. Klostermann povestește că în anii ’70 puteai găsi brichete de colecție în zona Bucureștiului într-un singur loc: la km 36 pe autostrada București-Pitești, într-un magazin aflat în incinta unui han.
13. Atelierul Elenei Rosu din Știrbei Vodă nr. 92
Elena e meșter croitor. Își împarte timpul între lucrările la comandă din atelierul de pe strada Știrbei Vodă și un atelier de reparații de croitorie dintr-un mall.
14. Meşterul cizmar Boris la lucru în atelierul din Știrbei Vodă nr. 92
