Anul trecut am citit Interior zero de Lavinia Braniște și ne-a plăcut - în roman apare și festivalul de muzică Electric Castle, de la Cluj. Anul ăsta știam că autoarea se duce din nou la Bonțida, așa că am rugat-o să ne trimită o depeșă de la festival. Uite ce ne-a scris:
Uitându-mă pe Facebook pe pagina festivalului, am constatat că în 2014 i-am dat o steluță din cinci. Oare ce m-o fi apucat atunci? Nu-mi amintesc să fi fost o ediție care să nu-mi placă, până și după mocirla din 2015 parcă am rămas mai degrabă cu un vibe bun. Sau nu?
Miercuri dimineață, în Ziua 0, s-au dezlănțuit urgiile, m-a trăsnit până în măduvă și am început să râd isteric. Dar furtuna a trecut repede și vremea a fost nesperat de bună în rest, chiar m-am bronzat ca tractoriștii.
Nu știu să fac critică de concert, n-am văzut tot de la toate scenele și n-aș ști cum să vă spun ce să vă placă. Doar dau o listă mai jos cu ce mi-a trecut prin fața ochilor și prin cap la finalul ăsta de săptămână:
- fata îmbrăcată în aripi imense de fluture, care vrea neapărat să fie fotografiată;
- DJ-ul care cântă peste melodii, care știe toate cuvintele de la toate melodiile;
- DJ-ul care a fost coleg de liceu cu tine, OMG, Adi e din Brăila, ce-mi place la scenă la Adi!!
- Booha Mansion, unde te-au spălat pe picioare cu furtunul acum doi ani;
- Slim Rocka, loooov, unde-i Georgiana, fă-i live lu’ Georgiana!!
- fondul de pensii care-ți inscripționează plăcuță cu dorința secretă pentru viitor. cu sigla fondului de pensii pe verso;
- când autocarul se ia după un indicator spre Mănăstirea Nicula;
- drumul pietruit pe ultimii 4 km, turmele de oi și ciobanul care a făcut cu mâna la autocar, dar numai în prima zi;
- cabina foto a fondului de pensii, să-ți aduci aminte de tine tânăr, în chenar cu fondul de pensii;
- la trei pahare de șpriț primești o pereche de cizme portocalii;
- prietenii care se oferă să stea cu tine până vin ceilalți prieteni;
- fotograful care se bagă în sufletul tău și-n fața ta;
- când se dansează defazat, pentru că cei din spate sunt atât de departe de scenă încât sunetul ajunge după un timp;
- fata care te întreabă dacă știi de promoția lor și apoi colega ei care te întreabă dacă știi de promoția lor;
- momentul de liniște, când pică instalația și toți încep să chiuie, dar nu imediat;
- cea mai antipatică fostă colegă apărând pur și simplu din frunziș;
- oceanul de picioare, pentru cui îi plac picioarele;
- recordul de ținut la pipi, când te ții 500 de ore doar ca să eviți confruntarea cu toaleta și-ntr-un final te duci și e curat;
- gardianul care și-a pus și el căștile la silent disco, dar a rămas în continuare vigilent;
- DJ-ul care se uită în sală și e fericit că lumea dansează;
- DJ-ul timid, care nu ridică ochii două ore;
- ăla o fi Vlad Moldovan? gata, nu te mai holba, n-are cum, a zis că e la Oradea. pfua, da’ ce seamănă...
- grămăjoara de bagaje în jurul căreia se dansează;
- aoleu, ce bătrân e Nicola Conte;
- toți cei care fac cu mâna la dronă;
- cei care simt nevoia să țină în sus un animal gonflabil;
- cei zece prieteni care se țin de mână când traversează mulțimea;
- băiatul care dansează cu un fir uriaș de papură;
- ungurii aduși din Ungaria ca să cânte reggae;
- localnicii angajați ca să strângă gunoiul;
- băiatul care o cere de nevastă pe prietena lui vineri noapte în autocar, dar ea e prea beată ca să-și dea seama; și el e beat și nu insistă;
- fata pe care au prins-o la intrare cu o ciocolată în geantă, după care s-a întețit controlul;
- localnicii care au intrat prin gard;
- aha, deci GusGus se pronunță gusgus;
- sandvișul de 25 de lei, clătita de 18, înghețata de 17, cafeaua de 12 și biscuitul pentru cafea tot de 12;
- cinci zile x două drumuri pe zi x 10 lei drumul = 100 de lei numai autocarul până acolo și înapoi (și crapă zilnic pe șosea vreo câteva);
- tinerii frumoși din autocar și părerile lor despre bengalezii din bonțida, dar mai ales despre bengaleze;
- băiatul care umblă îmbrăcat în banană, pentru că așa se simte el bine;
- stresul responsabilului cu baloanele albe;
- fata care dansează zbuciumat în înghesuială și te lovește cu rucsacul;
- băieții care-și povestesc în timpul concertului cum a fost azi la birou și zbiară și urlă ca să acopere muzica, fiindcă ei trebuie SĂ-ȘI POVESTEASCĂ ZIUA DE LUCRU;
- băiatul care dansează așa mișto, o, ce mișto, ia-mă acum, ia-mă...! nu, e prea tânăr, totuși, ce dracu;
- clătitele: Rembrandt, Van Gogh, Monet, Klimt, Dali...
- uite-l iar p-ăla îmbrăcat în banană;
- localnicii care se plimbă pe lângă gard;
- toți cei care au poștit câte o brățară;
- toți cei care s-au îmbătat la poartă;
- băiatul care doarme lângă boxe;
- femeia de la curățenie care varsă toate berile de pe balustradă, pentru că ea trebuie s-adune cutiile; nu, nu-și cere scuze, te ceartă că de ce ai lăsat berea acolo în timp ce dansai lângă ea;
- ultima zi, în care totul miroase a urină, dar primești cizmele de cauciuc la doar două șprițuri comandate;
- deadmou5, o călătorie în spațiu, în care stai cu spatele;
- oare cât costă să te duci după Noisia forever;
- domnul șofer de la Alis, care-ți pune muzica lui când te aduce de la festival;
- ghetele rupte pe care le-ai păstrat special ca să le-arunci după Electric;
- toți cei pe care îi vei căuta pe Wikipedia;
- cel mai mișto Electric și nu-ți dai seama dacă de la toaletele cu bazin cu apă sau pentru că anul ăsta te-ai dus singură.
Mai multe fotografii de Adi Bulboacă de la Electric Castle 2017 în galeria de mai jos: