Anul acesta, Festivalul Naţional de Teatru chestionează cei 30 ani trecuţi de la căderea comunismului, cu motto-ul „Teatrul, clipa magică a Istoriei”. Prin urmare, o parte din selecţia Marinei Constantinescu s-a orientat spre spectacole care analizează trecutul recent sau abordează, la modul general, problematica puterii.
Note pe marginea unor producții văzute în prima parte a festivalului:
• Spectacolul lui László Bocsárdi, Sam sau introducere în viaţa de familie (text Maria Wojtyszko), este o perspectivă, din perspectiva unui copil, asupra familiei în Polonia contemporană, dominată de discursul populist (naţionalism, religiozitate, conservatorism). Adolescentul Sam (Erdei Gábor) trece prin experienţa divorţului părinţilor, moment din care dezvoltă, ca formă de protecţie în fața traumei, un prieten imaginar, un hârciog, pe care regizorul îl dublează în spectacol (Hârciogul bun şi Hârciogul rău). Părinţii săi, atei cu un singur copil, foşti hipioţi, actuali activişti anti-sistem şi cultivatori de marijuana îi au ca revers pe părinţii Violei (colega lui Sam), practicanţi catolici cu 7 copii. Doar că două familii sunt mai bune decât una aşa că tatăl Violei îşi mai face o familie, în alt oraş, iar modelul de familie creştină se duce de râpă. Într-un mix grotesc electro punk, cu doze bune de comic absurd, spectacolul reflectă realitatea poloneză de astăzi, când ţara pare a se închide sub dominaţia euroscepticilor, iar asocierea discursului patriotard cu cel religios (care aminteşte neplăcut de perioada legionară din România) a dus la creşterea puterii Bisericii Catolice până la a impune interzicerea avortului şi chiar a educaţiei sexuale. Dar lucrurile bune din spectacol nu se termină cu lucida reflectare a Poloniei contemporane. De când lucrează cu fiul său, Magor, stilul lui László Bocsárdi s-a schimbat estetica: spectacolele au devenit dinamice, dominate de forme contemporane de muzică şi imagini. Excelent muzician, super intuitiv, cu un discurs sonor propriu (punk, rock, indie, electro etc.), Magor Bocsárdi (Hârciogul cel Rău) împreună cu Kónya - Ütö Bence (Hârciogul cel Bun) creează, pe de o parte, cadrul sonor al evoluţiei realisto - fanteziste a copilului, şi pe de altă parte, două personaje comic - bizare (Hârciogii sunt extratereştri albinoşi), funcţionale nu doar în imaginaţia lui Sam, ci şi în grădina psihedelică. Magor Bocsárdi este o prezenţă revigorantă în teatrul autohton prin sonorităţi şi imagine, dar şi prin modul în care reinventează integrarea muzicii în dramaturgia spectacolului.
• Jurnal de România. Timişoara este al treilea episod (după Sfântu Gheorghe şi Constanţa) dintr-un program al regizoarei Carmen Lidia Vidu care vizează cartografierea unor comunităţi urbane prin prisma istoriei generale (a locurilor) şi personale (a actorilor), în formate multidisciplinare (film, fotografie, teatru). Biografiile actorilor, (auto)prezentate discursiv sunt „montate” live cu fotografii şi înregistrări video de familie, din arhiva personală, sau ale oraşului, cu imagini din presa timpurilor. Rezultatul este o reflecţie lucidă, dar emoţionantă asupra oraşului, fără festivisime, pozitivisme sau negativisme. În aşteptarea anului 2021, când Timişoara va fi Capitală Culturală a Europei, un proiect care, pe plan local, şchioapătă administrativ, conceptual şi financiar, 6 actriţe (inspirată ideea de a avea o distribuție integral feminină) ale Teatrului German de Stat explorează relaţia acestui oraş eclectic, etnic şi cultural, cu oamenii săi, trecând prin filtrele istoriei recente, ale transformărilor sociale, decăderii/revigorării arhitecturale, sub impactul economiei de piaţă. Cu luciditate, poate şi cu dezamăgire, dar fără patos şi fără ură.
• Ceea ce ziua datorează nopţii - un spectacol de Hervé Koubi a adus 14 street dancers din zone emergente, imigranţi (o parte magrebieni), care au prezentat elemente spectaculoase acrobatice într-un format coregrafic coagulat, în care se îmbină muzica cultă cu sonorități locale.
• Nu regret nimic - textul lui Csaba Székely pune faţă în faţă un fost ofiţer de Securitate cu urmările acţiunilor sale, într-o încercare (a destinului) de trezire a conştiinţei. Cu scriitura specifică dramaturgului - un umor care frizează absurdul -, regizorul Zoltán Lendvai a creat un univers locativ meschin, un apartament în care urmele comunismului s-au păstrat (mobila, hainele, electrocasnicele, preferinţele muzicale) ca într-o capsulă a timpului.
Câteva recomandări pentru zilele care urmează:
• Baladele memoriei, spectacolul Nicoletei Esinencu despre generaţiile de sacrificiu, pierdute între un trecut aşa şi aşa şi un prezent nici - nici, fără să-şi găsească rostul şi liniştea, uitate de lumea nouă, amintindu-şi de cea veche, nu neapărat ca pe un reper al binelui, ci ca pe perioadă în care ele au contat, un spectacol despre oameni într-o mare de spectacole despre eroi (24 octombrie, ora 17.00 şi 25 octombrie, ora 19.00, Centrul de Teatru Educaţional Replika).
• Un spectacol de balet contemporan - Evgheni Oneghin , în coregrafia lui Borif Eifman. O variantă coregrafică actualizată a romanului în versuri al lui Aleksandr Puşkin, încercând să imagineze cum ar arăta şi cum ar acţiona personajele clasice astăzi şi prin asta, modul în care „sufletul rus" s-a schimbat (25 octombrie, ora 20.00, TNB).
• Două hit-uri bucureltene ale stagiunii trecute: Limite, o interesantă punere în context lărgit a problemelor şcolii româneşti la intersecţia nevoilor, mentalităţilor, evoluţiilor sociale (26 şi 27 octombrie, ora 17.00, Centrul de Teatru Educaţional Replika) şi Itinerarii într-o zi lumea se va schimba, la Arcub, o juxtapunere între biografiile personale ale actorilor şi convulsiile Europei contemporane, integrând imigraţia economică şi politică pe fondul creşterii naţionalismului, schimbarea climatică şi defazajul artei în raport cu acutizarea crizelor societăţii (26 şi 27 octombrie, ora 19.00, Arcub).
• Chiritza în provincie - un concert - spectacol plin de fantezia, umorul absurd şi muzica Adei Milea, cu excelenta Anca Hanu într-un rol cu o bogată istorie de interpretări fabuloase (Draga Olteanu Matei, Tamara Buciuceanu Botez), unele masculine (Matei Millo, Miluţă Gheorghiu, Petre Ciubotariu, Teodor Corban) (27 octombrie, orele 18.00 şi 21.00, Teatrul Odeon).
Festivalul Naţional de Teatru, Ediţia a 29 -a
18 – 27 octombrie 2019
Foto main: Ceea ce ziua datorează nopții/fnt.ro
