Ultima seară pe care am petrecut-o la Sibiu am încheiat-o la Clubul Festivalului, adică în curtea din spate a Teatrului Național Radu Stanca. Mai bine de 300 de metri pătrați, cu mese și cu bănci din lemn, umbrele, gheretă de mici, de bere și încă una pentru alte tipuri de alcool. În rest, spațiu de dansat.
Am ajuns fix după miezul nopții și era deja multă lume. Voluntarii, în general elevi de liceu, se încălzeau timid pentru dans. Actorii erau încă grupați pe bisericuțe. Fiecare cu trupa lui, ai noștri cu ai noștri, străinii cu ai lor.
Cum au dat primii stropi de ploaie, voluntarii s-au mobilizat și s-au pus ceva mai hotărât pe dansat. Actorii s-au conformat și ei. După 10 minute, pe ring se vorbea fluent în engleză, germană și în franceză, iar când fulgera (și fulgera foarte des), fiecare exclama ceva pe limba lui. Ploaia nu a durat mult, dansul da. Actorii lui Tim Robbins erau împrăștiați peste tot: la dans, la coada pentru alcool, sau în vreun colț, mai feriți, la schimbat impresii.
Pe la 3 jumate s-a oprit brusc muzica. S-a invocat gălăgia și poliția și gașca s-a spart. Cine a fost pe fază a migrat la altă petrecere, în curtea unei case. Habar n-am cine ne-a primit acolo sau cine a adus alcoolul. Pe la 5 și ceva am plecat; până am ajuns acasă se luminase de tot și am fotografiat Sibiul mai pustiu decât mi-aș fi putut imagina vreodată că poate fi.
