Un regizor român descoperă că mai există cel puțin un loc pe lume unde teatrul se face din pasiune: la StamFest, în Norvegia.
Stamsund e un sat pescăresc din Norvegia aflat în interiorul cercului polar. Ca să ajungi acolo din Bucureşti trebuie să schimbi trei avioane, din Oslo doar două. Cu toate acestea, la finalul anilor ‘80 o mână de artiști alungați din marile oraşe de costurile ridicate de trai s-au alăturat pescarilor din Stamsund. În timp, s-a dezvoltat aici o comunitate de artiști care de mai bine de 20 de ani organizează un festival internațional de teatru. Aşadar, într-un sat care numără în jur de o mie de locuitori, găsim astăzi trei teatre independente (Teater NOR, Figurteatret și Eilertsen & Granados Teater) și un festival care din 2001 reușește să aducă laolaltă companii de teatru din aproape toată lumea.
În cadrul unei rezidențe artistice care mi-a oferit ocazia să explorez peisajul cultural norvegian, am participat în calitate de spectator la ediția de anul acesta a Stamsund Teaterfestival. Odată ajuns acolo, uiți de toate mijloacele de transport în care ai urcat sau din care ai coborât, pe care le-ai aşteptat, ori pierdut, pentru că peisajul e uluitor. Stamsund se află în arhipelagul Lofoten, un loc în care munţi stâncoși se întâlnesc cu valurile agitate ale Mării Norvegiei și formează nenumărate golfuri care adăpostesc bărci pescărești sau de agrement. Gazda mea din Stamsund, Ingve, care după aproape o viață întreagă de pescar a ales liniștea șofatului pentru o companie de turism, m-a avertizat: „Ăsta este un loc în care poți să ai parte de patru anotimpuri în aceeași zi”.
În cele cinci zile de festival, din 22 și până în 27 mai, am avut parte de grindină, ploi torențiale ca cele de vară de la noi, soare arzător, ninsoare și, cel mai des, de o lapoviţă care, din cauza vântului extrem de puternic, te lovea orizontal, genul în care orice umbrelă devine inutilă. În consecință, aproape invariabil drumul de la cazare până la sălile de spectacole/conferințe, doi kilometri și jumătate parcurși pe jos, a însemnat haine ude până la piele și pantofi în care băltea apa. Dar a meritat, pentru că am avut șansa să văd creațiile unor artiști cu adevărat pasionați de munca lor. Ediția de anul acesta a Stamsund Teaterfestival a propus aproape 60 de evenimente, spectacole, expoziții, conferințe, concerte și a adus laolaltă artiști rezidenți în Italia, Germania, Franța, Suedia, Marea Britanie și Norvegia.
O parte din evenimentele din cadrul festivalului au fost dedicate elevilor din comunitate. De altfel, în Norvegia există un program național în care producții performative ale companiilor independente sunt selectate pentru a fi prezentate în cadrul unor turnee prin şcoli. Din această categorie a făcut parte și spectacolul Tribute to Me, coregrafie și text Martijn Joling, performer Amy Pender. Producția abordează efectele rețelelor sociale asupra utlizatorilor, felul în care aceștia ajung să sufere tulburări de personalitate prin afişarea unor avataruri aflate în dezacord cu realitatea lor trăită și auto-impunerea unor standarde nerealiste în ce privește statutul lor social sau aspectul fizic.
Au fost programate două reprezentații, una dintre ele dedicată exclusiv elevilor. Mi-ar fi plăcut să văd felul în care relaționează cu povestea o sală plină de adolescenți, însă eu am participat la reprezentația deschisă tuturor categoriilor de public, unde majoritatea erau adulți. Oricum, atenția pentru publicul tânăr pare să fie o constantă în mai toate festivalurile de aici, inclusiv în cele de jazz, de exemplu, unde secțiunile dedicate copiilor sau întregii familii sunt aproape nelipsite.
E bine că și în România, chiar dacă timid, această tendință „contaminează” încet, dar sigur, organizatorii de festivaluri și managerii instituțiilor culturale. Surprinzătoare, deși evident nu ar trebui să fie așa, sunt seriozitatea, dăruirea și profesionalismul artiștilor de aici care fac parte din aceste producții dedicate copiilor. La noi, acestea sunt cel mai adesea, din păcate, ca un subgen practicat de cei care au eșuat în marea artă.
Polina Borisova, o artistă de origine rusă stabilită în Franța, a prezentat în cadrul festivalului spectacolul Go!. Compus din frânturi din jurnalul ei de călătorie, transpuse în improvizații scenice în care textul este sublimat în totalitate, singurul personaj, o femeie la vârsta a treia, bâjbâie printre obiectele din casă. Obiectele generează amintiri reale sau inventate, evocă întâmplări din biografia personajului sau poate doar dorințe ascunse rămase neîmplinite. Cu mijloace scenografice și tehnice minime, artista uimește prin felul în care reușește să schimbe utilitatea și semnificația obiectelor mânuite, spunând cu umor o poveste incomodă pentru fiecare dintre noi: îndreptarea cu pași repezi spre finalul vieții, îmbătrânirea, dezorientarea, uitarea.
Publicul spectator a avut ocazia să întâlnească și să pună întrebări artiștilor invitați în cadrul unor artist talks moderate de Thorbjørn Gabrielsen, unul dintre organizatorii festivalului. Așa am aflat povestea instalaţiei A Thoth Work, creată de norvegianul Eirik Blekesaune. Un act artistic diametral opus din punct de vedere tehnic spectacolului Polinei Borisova, pentru că această instalație combină ingenios sculptura și designul de sunet&lumini cu robotica.
Ideea proiectului a pornit de la o umbrelă stricată de vânt, de la tijele metalice rămase fără învelișul textil. Mișcarea necondiționată și liberă acum a acestor tije a inspirat crearea unei maşinării complexe, futuriste, formată dintr-o serie de bețe ce plutesc în aer și a căror poziție se schimbă cu ajutorul unor motoare controlate computerizat. Rezultatul e o înșiruire armonioasă de structuri abstracte, care stimulează imaginarul spectatorului să fie într-o continuă căutare de sens. Fiecare prezentare a instalației din cadrul festivalului a fost structurată în două părți: pentru 15 minute, publicul este doar spectator, instalația fiind programată de artist să acționeze în felul dorit de acesta; pe urmă, patru voluntari din public primesc controlere care acţionează mașinăria, transformând-o într-un instrument. Pe un fond muzical ales de artist, voluntarii încearcă să îşi coordoneze mişcările, într-un efort de a spune o poveste împreună.
Artistul suedez Iggy Malmborg a fost invitat la Stamsund Teaterfestival cu spectacolul Satan. Malmborg este și autorul dramaturgiei spectacolului, dar și regizorul și interpretul principal. Am avut parte de un monolog cu elemente autobiografice, un thriller de o oră şi jumătate, care prezintă drumul sinuos al unui copil crescut într-o familie de bigoți, dintr-un sat suedez până pe scena din fața noastră. Iggy Malmborg reușește într-un mod accesibil și atractiv inclusiv pentru publicul larg să chestioneze probleme de identitate cu care se confruntă societatea contemporană. Provenit dintr-o familie cu valori profund religioase, personajul autobigrafic din Satan se vede nevoit să se adapteze la multi-culturalismul metropolelor europene urmărindu-și visul de-a deveni actor. Câte compromisuri va fi dispus să facă, peste câte cadavre va fi dispus să calce pentru a înainta în carieră? La aceste întrebări artistul oferă răspunsuri care reușesc să provoace publicul la introspecție și autoevaluare. Sper să am ocazia cât de curând să văd și alte spectacole ale lui Iggy Malmborg, un creator de teatru complex care surprinde prin profunzimea și totodată lejeritatea cu care abordează marile teme contemporane.
Satan a fost doar unul dintre spectacolele prezente în festival care au abordat teme social-politice. Meritul comun al producțiilor de acest gen a fost lipsa tezismului, rezumându-se la a pune întrebări și ferindu-se de tentația uneori irezistibilă de a da verdicte, de a trasa sentințe. Au fost convingătoare, dacă acesta este cuvântul potrivit, și pentru că au pornit de la experienţele personale ale artiştilor implicați, de la tensiunile pe care aceștia le resimt în relația lor cu societatea, ceea ce le-a conferit un aer autentic, din afara sferei formelor fără fond.
Organizatorii festivalului au oferit participanților multiple ocazii de a interacționa: conferințe, o întâlnire a producătorilor și a organizatorilor de evenimente, un bar al festivalului deschis în fiecare seară, petreceri cu DJ la finalul ultimelor două zile, în care ringul de dans, așa cum era de așteptat, s-a încins la maximum. Ce m-a surprins pozitiv a fost că majoritatea performerilor au fost prezenți pe întreaga durată a festivalului. Îi vedeai alergând de la un eveniment la altul și schimbând opinii între ei, dar și cu publicul Nu știu la câte festivaluri se mai întâmplă acest lucru, în condițiile în care, din motive financiare sau de program, artiștii vin, joacă și pleacă.
Festivalul a fost închis de spectacolul/concert Witch Club Satan. O experiență teatrală/black metal care, alături de alte spectacole/happeninguri ca Falla, Punctures sau Field Recordings from the International Aloneness Institute, demonstrează multitudinea de mijloace de expresie de care arta spectacolului se poate folosi pentru a-și transmite mesajul către un public cât mai larg.
Stamsund e un loc de vis în sine. Suprapunerea festivalului peste peisajul uimitor, peste vremea uneori sălbatică, peste un loc unde ți-e peste mână să ajungi, te face să privești teatrul puțin altfel. Teatru făcut din pasiune? Există cel puțin un loc în care acest lucru se mai practică, la StamFest.
Fotografie principală: Figurteatret între două ploi. ©Victor Olăhuț
Rezidența artistică a avut loc în cadrul unei inițiative bilaterale (Asociația Cultură’n Șură - România și Grenland Friteater - Norvegia) finanțată prin Granturile SEE 2014 - 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA. Granturile SEE reprezintă contribuția Islandei, Principatului Liechtenstein și Regatului Norvegiei la reducerea disparităților economice și sociale în Spațiul Economic European și la consolidarea relațiilor bilaterale cu cele 15 state beneficiare din estul și sudul Europei și statele baltice. Aceste mecanisme de finanțare sunt stabilite în baza Acordului privind Spațiul Economic European, ce reunește statele membre UE și Islanda, Liechtenstein și Norvegia ca parteneri egali pe piața internă. În total, cele trei state au contribuit cu €3,3 miliarde între 1994 și 2014 și €1,55 miliarde pentru perioada de finanțare 2014 - 2021. Mai multe detalii sunt disponibile pe: www.eeagrants.org și www.eeagrants.ro
Programul RO-CULTURA este implementat de Ministerul Culturii prin Unitatea de Management a Proiectului și are ca obiectiv general consolidarea dezvoltării economice și sociale prin cooperare culturală, antreprenoriat cultural și managementul patrimoniului cultural. Bugetul Programului este de aproximativ 34 milioane de euro. Mai multe detalii sunt disponibile pe www.ro-cultura.ro
