Seria Noii cititori, coordonată de scriitoarea Adina Rosetti și ilustrată de Oana Ispir, aduce lună de lună recenzii la cărți pentru copii, scrise de copii. În fiecare lună copiii citesc o carte, o comentează împreună și apoi scriu propria recenzie, totul sub îngrijirea Adinei, care vine de fiecare dată și cu extra context.
Tinerii sunt împărțiți în trei grupe, după vârste: 9-11 ani, 12-13 ani și 13-14 ani. Luna asta ultima grupă ajunge față-n față cu tehnologia.
În prag de vacanță, dar și de examene, cinci adolescenți scriu despre tehnologie, consumerism și felul în care acestea vor modela lumea viitorului, cea în care ei se pregătesc să intre. Sau în care trăim deja cu toții?
Discuția a pornit de un roman distopic care a iscat controverse aprinse între grupul nostru și a generat receptări contradictorii. Am ales cartea Feed (publicat la editura youngart) fără să o fi citit înainte și fără să știu nimic despre autor (M.T. Anderson), doar pentru că m-a atras tema abordată, cea a unei tehnologii super-avansate care va atrage după sine declinul civilizației umane. “Cum ar fi dacă internetul s-ar afla la un click mintal distanță?” este premisa acestei povești cu și pentru adolescenți. La a doua privire, mi s-a părut și mai interesant faptul că romanul a fost publicat în Statele Unite în 2002, deci într-o vreme în care rețelele sociale abia apăreau, iar conceptul de inteligență artificială nu exista în viețile noastre de zi cu zi. Să fi fost autorul, M.T. Anderson, un vizionar, precum Jules Vernes la vremea sa, sau mai degrabă doar un romancier care a intuit o rețeta succesului comercial? Căci Feed s-a bucurat de succes de public și de critică și a primit câteva premii și nominalizări importante peste ocean…
Cu toate acestea, „grupa mare” nu s-a arătat neapărat impresionată de calitățile literare, iar discuția noastră s-a transformat rapid într-o dezbatere pasionantă despre rolul tehnologiei, cu bune și cu rele, în viețile noastre, despre cum își imaginează ei viitorul și despre limitele etice pe care ar trebui să le stabilim încă de acum, înainte de a ne trezi în plină distopie. Vă invit să citiți opiniile lor sincere și surprinzător de mature!
🔳 🔳 🔳
Adevărul este că această lectură nu a fost tocmai pe gustul meu, însă m-am ambiționat să o duc până la capăt fiindcă, uneori, ceea ce poate fi perceput ca inconfortabil ne poate ajuta să înțelegem perspectivele celorlalți. Viziunea autorului asupra limbajului și a modului de comunicare al adolescenților mi-a displăcut, însă m-a captivat faptul că M. T. Anderson este un fel de Jules Verne al anilor 2000, prezicând conceptul de feed și rețele sociale (care la vremea aceea, în SUA erau încă la început) precum și gravitatea efectelor acestora.
Am regăsit concluzia cărții și în zilele noastre, aceasta fiind decăderea noastră că societate. Atât din punct de vedere social, cât și emoțional, relațiile dintre adulți și dintre adolescenți sau copii sunt cu adevărat reci și superficiale. Oamenii vorbesc tăceri depline. Parcă nu mai există aceeași curiozitate sau același entuziasm când descoperim ceva nou, deoarece ne-am obișnuit să luăm mult mai ușor dozele de endorfină din scroll-ul nostru veșnic.
Oamenii nu mai caută lucruri cu mesaj, nu mai au răbdare să asculte, darămite să înțeleagă profunzimea unei metafore. Toți suntem grăbiți. Întrebarea este: cu ce scop? Când începi să privești cu adevărat în jurul tău, să observi cu adevărat lucrurile mărunte, vei înțelege că acelea sunt cele care ne fac viața complexă, chiar cele mai simple gesturi. Dar noi am uitat asta, nu-i așa? Și nici nu ne vom aminti prea curând. (Irina Dragomir, 15 ani, București)
🔳 🔳 🔳
Tehnologia are un rol crucial în viețile noastre, dar întrebarea este: așa ar trebui? Este în regulă să fim dependenți de tehnologie? Romanul Feed de M. T. Anderson are răspunsurile la aceste întrebări. În carte este vorba despre Titus, un băiat ca oricare altul, un exemplu de consumator standard. Aproape toate personajele sunt dependente de tehnologie, această dependență ducând la degenerarea societatății și a mentalităților.
Cel mai „horror” lucru este faptul că lumea descrisă aici seamănă extrem de mult cu a noastră. La prima vedere, este o (auto)ironie a felului cum vocabularul se reduce la cuvinte de tipul „omg” și „gen”, a felului în care toți trebuie să ne conformăm trendurilor și a felului în care romantismul nu mai există, ci e pur și simplu o „căutare de senzații tari”. Cartea ne arată exact realitatea în care trăim și nu ne amăgește cu Făt-Frumos și Ileana-Cosânzeana.
Șocul de după lectură te face să realizezi cât de mult și cât de ușor ne-am lăsat influențați de tehnologie și că noi trebuie să o controlăm, nu ea pe noi. (Alexandra Dona, 14 ani, Hunedoara)
🔳 🔳 🔳
Feed de M.T. Anderson este un roman care ne poartă într-un viitor sumbru, dominat de tehnologie și consumerism excesiv. În lumea lui Anderson, oamenii sunt conectați la un feed electronic încorporat în creierele lor, oferindu-le acces instantaneu la informații, divertisment și publicitate. Această conexiune permanentă transformă modul în care oamenii percep realitatea și interacționează unii cu alții.
Romanul explorează teme profunde și relevante, inclusiv impactul negativ al tehnologiei asupra mediului înconjurător, pierderea individualității în fața conformismului digital și manipularea mediatică pentru scopuri comerciale și politice. Anderson oferă o privire asupra unei societăți în care identitatea personală este diluată de influențele externe, iar consumul devine mai important decât conștiința socială.
Autorul ne invită să reflectăm asupra propriei noastre relații cu tehnologia și asupra modului în care aceasta ne influențează modul de gândire și comportamentul. “Feed” este nu doar o distopie, ci și un avertisment puternic cu privire la pericolele dependenței excesive de tehnologie și la necesitatea de-a ne menține autonomia și identitatea într-o lume din ce în ce mai digitalizată.
Vorbind de dependența excesivă de tehnologie, aceasta poate duce la izolarea socială și pierderea abilităților interpersonale. Un viitor în care tehnologia devine o parte importantă din viața noastră poate părea că are o mulțime de oportunități, mai ales cu evoluția inteligenței artificiale. Asta mă face să-mi pun o întrebare: „Este într-adevăr inteligența artificială o oportunitate, sau, dimpotrivă, o amenințare?”. O parte pozitivă este că inteligența artificială (AI) ne oferă oportunități incredibile în domenii precum medicină, industria manufacturieră sau chiar în simplificarea vieții de zi cu zi, prin asistenți virtuali sau roboți casnici. Această automatizare a proceselor repetitive nu numai că ne salvează timp, dar și resurse, pe care le putem redirecționa către activități creative sau dezvoltare personală. Nu numai atât, AI poate avea un impact semnificativ și în lupta împotriva problemelor globale, precum schimbările climatice sau sărăcia, prin dezvoltarea unor programe pe care noi, oamenii, să le punem în aplicare.
Cu toate acestea, există teama că AI va deveni prea inteligentă și va scăpa de sub controlul uman, ceea ce ar avea consecințe devastatoare (așa cum se întâmplă în filmul Terminator).
Totuși, cred că cheia este să înțelegem că AI este doar o unealtă, iar modul în care o folosim depinde de noi, oamenii, așa că este esențial să dezvoltăm și să implementăm reguli si standarde etice, pentru a ghida progresul AI și al tehnologiei în direcția cea mai benefică pentru întreaga omenire. (Alexandru Furfurică, 14 ani, Brăila).
🔳 🔳 🔳
Pentru prima oară de când scriu pentru Scena9 pot spune că nu am rezonat cu cartea căreia să îi dedic un text, însă asta nu a însemnat că nu i-am acordat șansa de a fi citită până la capăt. Cu răbdare și perseverență am reușit să o termin. Feed este genul de carte despre care se crede că prinde extraordinar de bine la publicul aflat la vârsta adolescenței, rețeta succesului care în cazul acesta constă în câteva cuvinte despre care adulții cred că sunt folosite de aceste generații și o poveste de dragoste destul de plată, predictibilă și ușor clișeică. Nu sunt nici de partea extremei poveștilor siropoase peste măsură, dar o prezentare mai nuanțată nu ar fi stricat.
Un element prezent în această carte scrisă în 2002 este tehnologia. Imediat gândul mi-a zburat la distanța tehnologică și culturală ce ne desparte de spațiul american. Pesemne că în America rețeta aceasta funcționează, din moment ce critica americană a acordat atât de multe premii importante.
Faptul că am fost în disonanță cu scriitura și cu lipsa acțiunilor concrete din carte nu înseamnă că am ignorat subiectele de discuție pe care aceasta le poate stârni. Tehnologia este leit-motivul cărții, problematica devenită din ce în ce mai prezentă în viețile tuturor. Ce ne oferă tehnologia? Viteză. Iluzia că ai acces la toate informațiile fără să depui efort. E drept că oamenii nu mai au timp să caute toate lucrurile prin cărți, dar asta a ajuns deja parte din ritmul amețitor cu care trăim. Acel banal search pe Google cred că alterează capacitatea primară care se dezvoltă în primii ani de viață de a căuta și de a descoperi. Fac parte dintr-o generație care nu a avut acces în totalitate la tehnologie de la vârstele uluitor de fragede (încă de la câteva luni!) la care au acum acces copiii. Primul telefon l-am avut în jurul vârstei de zece ani, foarte aproape de venirea pandemiei, pe care nu îl puteam folosi decât pentru a comunica. Nu știu dacă sunt în categoria celor care nu mai știu să caute... îmi face enormă plăcere să scotocesc prin arhive și anticariate când vreau să aflu ceva ce are legătură cu o pasiune de-a mea, cum este de pildă teatrul. Viteza care s-a strecurat atât de profund în oameni, încât aceștia nu mai au răbdare să descifreze subtexte, straturi și metafore, tot de tehnologie este legată, cum de altfel este și însingurarea în iluzia că ai acces la toți oamenii, neavând de fapt contact uman cu niciunul.
Cum cred eu că va fi viitorul? Nu știu, de obicei sunt de partea pesimiștilor, dar despre viitor n-am avut niciodată impulsul de a vorbi, în orice caz, nu la modul apocaliptic ori conspiraționist. Ce cred, însă, este că ne-ar ajuta să existe o perioadă în care să nu se mai întâmple foarte multe lucruri, astfel încât să putem evolua fără ca acesta să fie un proces grăbit. Niște timp pentru a înțelege ce se petrece cu noi. (Mara Marinescu, 13 ani, București)
🔳 🔳 🔳
Feed este o carte despre viitorul nostru. Întotdeauna a existat o fascinație față de evenimentele care se vor desfășura în viitor, dar acum acest lucru pare mai imprevizibil decât oricând. Naratorul ne descrie foarte bine ideea de tehnologie și de evoluție umană, oferindu-ne ipostaza unui viitor credibil. Având în vedere anul în care a fost scrisă cartea, eu cred că surprinde destul de bine modul în care vorbesc adolescenții viitorului. Autorul exagerează totuși, din când în când, cu expresiile acelei generații.
Această care mi-a ridicat însă o sumă de întrebări. Ce se va întâmpla în viitor? Ce rol are tehnologia în viața noastră? Cum se va dezvolta această tehnologie? În opinia mea, de adolescentă, eu cred ca tehnologia are roluri benefice, dar și o multitudine de roluri dăunătoare. Rolurile benefice sunt faptul că găsești mai repede informații pe internet, poți să faci cursuri interesante cu oameni din alte orașe sau țări, socializezi cu prietenii de la distanță, putem să ne cumpărăm lucruri online cum ar fi haine, mâncare, medicamente și alte produse de care ai nevoie, dar pe care nu ai timp sau nu poți să le iei singur. Dar pe lângă aceste lucruri benefice ale tehnologiei, noi ne pierdem capacitatea de a face efort fizic, deoarece totul este adus la ușa noastră, nu ne mai vedem cu prietenii atât de des, deoarece comunicăm cu ei pe internet și, nemaiavând ce să vorbim când ne vedem față în față, ne pierdem bucuria de a relaționa cu cei din jur. Eu sunt de părere că dacă renunțăm la ieșitul afară, am renunțat la viață, am renunțat la bucuriile mărunte care ne dau motive de a ne simți fericiți. Oare este întâmplător faptul că a crescut numărul adolescenților care prezintă diferite tulburări, depresii, anxietăți?
În concluzie, tehnologia trebuie tratată cu mare grijă, ca un fel de bebeluș de care trebuie să te îngrijești mereu. Ea ne poate crea o dependență de care nu scăpăm ușor. Ne oferă niște avantaje pe care nu trebuie să le folosim prea mult, pentru a nu ne obișnui doar cu ele și pentru a nu ne pierde motivația de a descoperi lumea. (Simina Varga, 14 ani, Suceava)
Seria Noii cititori este susținută de editura Arthur.
