În Texas, Statele Unite, o mamă se chinuie să-l trimită pe traficantul fetei ei minore după gratii, iar o organizație religioasă salvează victime cu Biblia sub braț. Asta-i partea a doua dintr-un material despre traficul de persoane pe care l-am documentat cu ajutorul Washington Foreign Press Center.
Citiți partea întâi aici.
O femeie cu părul verde și o frânghie uriașă tatuată pe mână stă înghesuită între scaunul șoferului și al pasagerului din dreapta, într-un autocar burdușit cu jurnaliști din toată lumea. La fiecare cotitură pe străduțele înguste din vestul orașului Houston, Texas, se clatină ca o prăjitură de gelatină.
Samantha Hernandez, femeia, e lucrător social la Elijah Rising, o organizație care luptă de opt ani pentru combaterea traficului de persoane în Houston. N-are microfon sau portavoce. Vorbește tare, ca pe stadion. În timp ce ne hurducăim printre cartiere rezidențiale, ne arată locurile unde sunt sau au fost traficate femei.
„Pe partea stângă se afla, pe vremuri, Paradise Stress Management, un salon de masaj unde erau traficate femei din Asia. După ce ne-am împrietenit cu ele și am început să le ducem cafea, proprietarul ne-a mirosit și le-a mutat de aici. Acum e un depozit pentru piese de mașini.”
-
„Ăsta e un club de swingeri. Au și femei care se prostituează.”
-
„Ah, Treasures! Unul dintre cele mai mari cluburi de striptease din stat. Nu putem opri aici, dar haideți s-o luăm prin parcare și dacă ne întreabă cineva ceva, le zicem că ne-am rătăcit. Una dintre beneficiarele noastre a lucrat aici. Ne-a povestit că în secunda în care s-a angajat, a venit o femeie la ea și i-a zis că dacă nu face sex cu clienții, o s-o rupă în bătaie.”
-
„7 Stars Spa. Închis acum. Fost bordel.”
-
„Magia, fost Lola More Spa. Și aici au fost traficate femei din Asia.”
Șoferul încetinește în dreptul fiecărui local. Pe una dintre cele mai aglomerate străzi din oraș, Richmond Avenue, nu apucăm să numărăm toate cluburile și saloanele, sunt prea multe. Apoi trecem pe lângă școală. Apoi iar dăm cu nasul într-un happy-feet-massage-sexy-girls-ceva.
„E ciudat cum în Houston, acest oraș plin de conservatori, se întâlnesc două culturi paradoxale: republicani feroce, tradiționaliști, chipurile, până în măduva oaselor, și toate industria asta a sexului influențată de pornografie”, spune Sam.
Însă Houston, dincolo de faptul că se află în Texas, stat care votează cu Partidul Republican de aproape 40 de ani încoace, este cel mai apropiat oraș mare - 2,3 milioane de locuitori - de granița cu Mexic. Iar asta înseamnă, practic, că e un hub pentru traficul de persoane. De aici, victimele fie rămân în Houston, fie sunt mutate pe coasta de est sau de vest, în orașe mai mari.
În 2017, autoritățile au identificat 296 cazuri de trafic de persoane (218 – exploatare sexuală și 19 – exploatare prin muncă). Pentru comparație, în România, la o populație de 19 milioane de locuitori, în 2016, 757 de persoane au fost victime ale traficului de persoane.
La început, Elijah Rising era un grup de rugăciune. Voluntarii mergeau pe străzi, în saloane de masaj, în cluburi, baruri de striptease și alte locuri unde știau că se face prostituție și le propuneau fetelor să vină la rugăciune. Apoi, le îndrumau către alte organizații, care le oferă consilieră juridică sau economică și un adăpost.
Și acum au seri de rugăciune, însă grupul informal a devenit organizație non profit. Pe lângă prevenție, oamenii de la Elijah organizează tururi pentru comunitatea din Houston – creștini, autorități, activiști din alte organizații, tineri republicani, asistente medicale etc., - fac campanii de conștientizare și lucrează nu doar cu lucrătoarele sexuale sau victimele traficului de persoane, ci și cu clienții, așa-numiții „johns”.
Legislația americană face o distincție clară între prostituție și traficul de persoane. În majoritatea statelor, prostituția este ilegală, iar lucrătoarele sexuale primesc pedepse de până la un an și jumătate de pușcărie, plus amenzi. Dacă fetele sunt minore, atunci sunt tratate ca victime ale traficului de persoane. Beneficiază de consiliere, sprijin și ajutor pentru reintegrare în societate.
Clienții, „johns”, sunt și ei amendați și, în unele state, trimiși după gratii. În ultimii ani, autoritățile și-au concentrat eforturile asupra lor mai mult decât asupra femeilor. „Dacă nu exista cerere, nu aveam nici trafic de persoane”, spune Jim Dale, căpitan de poliție în Houston. „Mergem după johns. Nu tolerăm cumpărarea sexului în Houston.”
În 2016, polițiștii au arestat în jur de 1600 de clienți și 3500 de lucrătoare sexuale. „E un efort la nivel național”, spune Dale.
Polițiștii au făcut un experiment. După ce au închis un spa unde să făcea trafic de persoane, l-au redeschis, au postat anunțuri false pe Internet și au așteptat clienții pitiți în una dintre încăperi. „Colega noastră, agent undercover, îmbrăcată în lenjerie, discuta cu ei, stabilea suma, apoi îi aducea la noi”, spune Dale. Timp de zece zile, în jur de 15 bărbați pe zi au călcat pragul spa-ului fals.
Se lasă seara, iar pe străzile din Katy Area pe care alunecă autocarul Elijah e forfotă mare.
„Cum găsim locurile astea?”, ne întreabă Samantha, femeia cu părul verde. „Sunăm la numerele de telefon de pe site-urile cu anunțuri pentru femei. Uneori, mă ajută și soțul meu. Sună la un salon de masaj, de pildă, se plânge că n-a fost mulțumit de servicii și îi roagă să le recomande alte locuri. E super simplu!”
Dacă femeile sunt aduse din Mexic, cel mai ușor le găsești în cantinas, barurile mexicane. Iar lor li se spune cantineras. Ca să le iei într-o cameră de motel, le cumperi o băutură. „Am întrebat-o pe una dintre ele câte beri bea pe zi și mi-a zis 30”, spune David Gamboa, fost pastor și actual director de creație la Elijah. „Adică, în medie, cu atâția bărbați face sex pe zi.”
De cele mai multe ori, victimele sunt recuperate din saloanele de masaj. Cele veritabile se deosebesc de un bordel după miros și lumină. „Într-un salon de masaj adevărat, camerele sunt aerisite, luminate și uscate, nu întunecate și cu geamurile acoperite.” De asemenea, au bancomate în holuri, nu acceptă plata doar cu cash.
Anual, în jur de 200 sunt închise, dar tot cam atâtea răsar, ca ciupercile după ploaie, în alte locuri.
După încheierea turului, ne întoarcem la sediul organizației. Clădirea e împărțită în câteva încăperi. Două găzduiesc singurul muzeu al sclaviei moderne din Texas, cu obiecte aduse de fetele pe care le-au salvat ong-iștii. Alte două – produsele pe care le-au confecționat supraviețuitoarele în Kendelton Farms, o fostă școală creștină abandonată, pe care cei de la Elijah au cumpărat-o în 2015 și unde au amenajat cinci case, un hambar uriaș și 35 de hectare de teren arabil. În momentul de față, acolo locuiesc 12 femei și cinci copii.
Pe vremuri, în sediul Elijah Rising funcționa Angela Day Spa. Când au intrat pentru prima dată cu Biblia sub braț, credincioșii s-au trezit în fața unor femei îmbrăcate în lenjerie intimă care i-au rugat să se dezbrace până la piele și să meargă cu ele la duș. „Iar asta e o tehnică folosită pentru a depista polițiștii”, explică Gamboa.
Spre deosebire de organizațiile feministe, care susțin decriminalizarea prostituției și recunoașterea drepturilor femeilor de a vinde sex, oamenii de la Elijah sunt de părere că prostituția este o formă de exploatare și, ca atare, prostituatele sunt și ele, la rândul lor, victime. „Aceste femei sunt violate, abuzate și bătute”, spune Samantha. „Fiecare femeie pe care am cunoscut-o în timp ce făcea prostituție a fost forțată, într-un fel sau altul, să facă asta la început.”
În România, prostituția a fost parțial decriminalizată prin modificările din 2014 la Codul Penal. Lucrătoarele sexuale primesc amenzi și sunt în continuare expuse riscurilor din partea polițiștilor și ale clienților. Membrii Carusel, singura organizație preocupată, printre altele, de îmbunătățirea calității vieții persoanelor care practică sexul comercial, susțin o decriminalizare completă a prostituției.
Cei de la Elijah cred că soluția ar fi schimbarea mentalității cumpărătorilor de sex. Pe partea asta, postează anunțuri false pe Internet, iar când bărbații încep să sune, le spun așa: „Hey, noi știm că tu ai impresia că plătești femeia, însă banii nu merg la ea. De fapt, de cele mai multe ori, ea e controlată de un pește violent.” Apoi, încep să recite statistici și date, să le citească din lege și, într-un final, le oferă resurse pentru a-și depăși dependența.
„Strategia noastră e simplă: pozăm în vecinul ăla creștin care te bate la cap cu Biblia”, spune Samantha. „Intrăm în localuri ca niște martori ai lui Iehova și, în timp ce peștii sau traficanții ne cred enervanți, dar inofensivi, noi luăm notițe: oare au suficiente geamuri? Au ieșiri de urgență? Cum e sistemul de stingere a incendiilor? Lucruri din astea. Mergem cu ele la poliție, apoi oamenii vin și închid localurile pentru că lipsesc anumite autorizații. Părem întotdeauna niște femei cumsecade, duse la biserică, dar de fapt dăm cu ei de pereți, dacă trebuie.”
În ultimii zece ani, în State au fost identificate peste 40.000 de cazuri de trafic de persoane. Numai în 2016, peste 16.000 de victime au fost scoase din situații de exploatare sexuală sau de muncă forțată. Deși, cele mai multe dintre ele vin din țări precum Mexic, Filipine, Guatemala, China sau Honduras, – SUA este țara de destinație nr. 1 în lume -, numărul victimelor interne a crescut în ultimii ani.
Bate vântul în locul ăsta de parcare. America e atât de întinsă, mereu ai impresia că-i prea mult spațiu în jurul tău. În apropierea noastră se află o școală, complexul rezidențial Enchanted Oaks (n.r.: Stejari Fermecați), o farmacie, un lanț de magazine și Motel 6, o clădire banală, cu geamuri mari și pui de palmier la intrare.
E liniște ca într-un cartier de bogați. Susan, o mamă cu părul lung, împletit în zeci de codițe subțiri, se întoarce cu fața către motel și spune că fix acolo, la zece minute de casa ei, fata ei de 13 ani a stat închisă și a fost forțată să facă sex cu bărbați timp de două săptămâni.
„A fugit de acasă împreună cu o prietenă despre care nu știam aproape nimic”, spune Susan. Au ajuns în această parcare, iar aici l-au întâlnit pe un tip de 20 de ani. Tipul le-a promis droguri și le-a dus la motel.
„E un trend acum să fii traficat de propriul coleg de clasă”, spune David Gamboa de la Elijah Rising.
Iar drogurile sunt cea mai eficientă metodă. „Vine un tip în parcare și te vrăjește cu «Hey, hai să-ți dau ceva bun gratis»”, explică Jeremy Rogalski, jurnalist de investigație la o televiziune locală din Texas. „O tură e gratis, a doua e gratis, apoi te anunță că ai o datorie și, ca s-o plătești, trebuie să te culci cu un tovarăș. Apoi cu altul, apoi cu altul. Până te trezești, ai o dependență fizică, una psihică, ești pierdută.”
După două săptămâni, băiatul a plecat cu cele două fete în Austin, capitala statului Texas, dar fiica lui Susan era prea mică și atrăgea atenția, așa că a urcat-o într-un autobuz și a trimis-o acasă.
În total, a lipsit trei săptămâni și jumătate. În tot timpul ăsta, părinții au mers la poliție, au lipit afișe, au mobilizat întreaga comunitate, au condus ore în șir prin tot cartierul, au vorbit cu vecinii. Fata lor se afla la câteva străzi distanță, dar nimeni nu s-a gândit să întrebe la motel.
Când s-a întors acasă, era slabă și trasă la față. „S-a bucurat să ne vadă, dar îi era rușine”, spune Susan. „Ne spunea mie și tatălui ei că se simte murdară și că n-o vom iubi niciodată.”
Atât în România, cât și în State, lipsa adăposturilor e una dintre cele mai mari probleme
legate de serviciile pentru victimele traficului de persoane. Ca să aibă acces la consiliere și tratament psihiatric, Susan a trebuit să meargă în fața unui judecător, să-i spună că fata ei a fost drogată și abuzată sexual și doar prin intermediul unei decizii judecătorești, a reușit s-o bage la rehab.
Bifa toate căsuțele unui copil cuminte: avea note mari la școală, cânta în cor, mergea la teatru, juca volei și își însoțea părinții la biserică în fiecare duminică. „Făcea toate lucrurile astea normale, nu m-am gândit niciodată că am putea ajunge aici,” spune Susan. „A fost cel mai devastator moment din viața mea.”
Deși are toate datele tipului care i-a traficat fiica, Susan nu poate să facă mare lucru. Autoritățile mai au nevoie de dovezi. „Deși, per se, n-a fost ținută captivă împotriva voinței sale, primea zilnic doze uriașe de droguri”, spune Susan. Iar asta îi face pe judecători să-i pună la îndoială mărturia. „Evident că nu avea putere să se împotrivească.”
Doi ani mai târziu, fata lui Susan încă se tratează. A trecut printr-o serie de programe de dezintoxicare, primește ajutor terapeutic specializat pentru abuz sexual și dependență de droguri și e monitorizată în permanență atât de părinți, cât și de consilierul de probațiune.
„E în același loc”, spune mama. „E deprimată. Fata mea îmi zice că e murdară și că n-o s-o iubească nimeni niciodată. Nu știu cum vom ieși din asta.”
