În timp ce la București se pregătește dezbaterea despre Unde mutăm Muzeul Național de Artă Contemporană?, la Londra tocmai s-a bătut recordul de vizitatori la proaspăt deschisa galerie-extensie a muzeului Tate Modern. 143.000 de oameni au mers de vineri, 17 iunie, până ieri să ia pulsul artei contemporane din mai toate colțurile lumii în fosta centrală electrică transformată de două VIP-uri ale arhitecturii - Herzog & de Meuron - într-un nou spațiu Tate.
Între repetiții și performance-uri, l-am rugat pe coregraful Farid Fairuz (avatarul lui Mihai Mihalcea) să ne facă un tur video al inaugurării noului spațiu al muzeului. Farid a fost, alături de alți artiști români, parte din Public Collection Tate Modern 2016, lucrarea pusă la punct de Alexandra Pirici și Manuel Pelmuș, pentru deschiderea noii galerii, deopotrivă elogiate și contestate. Cu câteva zile înainte ca artiștii români să facă din propriile corpuri enactment-uri după lucrări de artă din colecția Tate, în fața a zeci de mii de vizitatori, un grup de protestatari s-a instalat în fața Tate Modern. Îmbrăcați în negru, protestatarii au criticat includerea în expoziție a unor lucrări semnate de artistul minimalist Carl Andre și excluderea lucrărilor semnate de Ana Mendieta. În 1985, Mendieta a murit după ce a căzut de la fereastra apartamentului aflat la etajul 34, unde locuia cu soțul ei, Andre. În urma unui proces controversat, artistul a fost achitat.
În timp ce una dintre lucrările reconstituite de artiștii români în proiectul lor - „în același timp omagiu și parodie” - îi aparține lui Andre, aceștia au inclus în performance și un enactment al protestului stârnit de omiterea Anei Mendieta. Printre celelalte lucrări recompuse efemer din corpuri, s-au numărat pictura Seagram Murals de Mark Rothko, performance-ul Tatlin’s Whisper #5 de Tania Bruguera și instalația video Workers Leaving the Factory, de Harun Farocki.
Performance-ul conceput de Tania Bruguera analizează, spune artista, efectul mass media asupra indivizilor, de cele mai multe ori „anesteziați” de spam-ul deghizat în informație. Tatlin's Whisper #5 face parte dintr-o serie mai mare, în care sunt reconstituite scene clișeizate prin repetiția lor obsedată pe ecrane. În cazul de față, este vorba de apariția unor polițiști călare, imagine asociată cu discursul siguranței publice, dar mai ales cu tensiunea ciocnirilor de stradă, unde forțele de ordine fac de cele mai multe ori regulile. „Cel mai important element al acestei serii este participarea spectatorilor care poate determina cursul pe care îl va lua lucrarea. (...) Experiența pe care publicul o are ca parte din lucrare îi poate permite să înțeleagă diferit informația și să și-o aproprieze, dat fiind că a trăit-o”, arată statement-ul artistei cubaneze.
Vizitatorilor noului Tate Modern li s-a pregătit, printre sute de lucrări care mapează arta modernă prin toate mediile posibile, o lucrare monumentală pe care o fac posibilă 500 de voci. Lucrarea The Bridge, compusă special de britanicul Peter Liversidge pentru Turbine Hall, constă într-o serie de piese muzicale care traduc istoria fostului soațiu industrial convertit la artă. Interpretarea ei de către 500 de cântăreți din 24 de coruri de amatori din Londra a fost highlight-ul inaugurării, miza fiind să dea spațiului viață prin voce: „Cel mai important lucru a fost impresia unei comunități foarte mari laolaltă, care să cânte ca și când ar fi unul, un singur gând, o singură idee”, explică Liversidge.
Instalația Reverse Collection concepută de artistul libanez Tarek Atoui a avut, la rândul ei, ca materie primă, sunetul. Atoui, inspirat în egală măsură de muzica arabă și de compozitori occidentali, a stors muzică, vibrație și ceea ce el numește „auralitate” din tot soiul de obiecte cu potențial mai mic sau mai mare de instrument. Proiectul lui a pornit în urma unei vizite la un muzeu etnologic din Germania, unde a descoperit instrumente muzicale antice, multe dintre ele dispărute. După ce a reușit să spargă zidul birocratic și să aducă muzicieni care, după sute de ani, le-au readus la viață, Atoui a colaborat cu meșteșugari alături de care a inventat instrumente. De la cornuri de sulfat, la cești de porțelan, de la instalații cu iz SF, la obiecte casnice, toate sunt invocate sonor de Atoui într-o improvizație continuă.
Când te gândești la Yayoi Kusama, parcă începe să ți se învârtă pământul de sub picioare, să devină un carusel nebun explodat în tote culorile pământului, la rândul lui devenit un soi de jucărie atotputernică. Kusama, unul din numele grele ale artei contemporane, umple tot spațiul cu forme psihdelice, dintre care fetiș sunt toate speciile posibile de buline: buline dolofane, ca niște bomboane gumate, buline care sparg textura realității imediate și te fac să vezi, fractalic, dincolo de perdeaua ciuruită, în universul cu planete-bulină. La inaugurarea Tate, Kusama, un fel de „mamă a pop art-ului”, care l-a influențat chiar pe tata Warhol, a expus mai multe lucrări, printre care The Passing Winter, o sculptură dintr-un cub de sticlă și oglindă - mai degrabă un obiect extraterestru, prin care, dacă privești, totul se reorganizează după alte reguli fizice.
Îi mulțumim lui Farid Fairuz pentru performance-ul ca reporter la deschiderea Tate Modern.
Foto main: Enactment după Andy Warhol - ”The Twenty Five Coloured Marylins”, realizat de artiștii români la Tate Modern
