Seria Noii cititori, coordonată de scriitoarea Adina Rosetti și ilustrată de Oana Ispir, aduce lună de lună recenzii la cărți pentru copii, scrise de copii. În fiecare lună copiii citesc o carte, o comentează împreună și apoi scriu propria recenzie, totul sub îngrijirea Adinei, care vine de fiecare dată și cu extra context.
Într-o lună avem copii între 12 și 14 ani, în cealaltă lună între 10 și 12. Acum copii de 12 - 14 ani au citit Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle, o poveste atipică care îmbină imaginația cu istoria.
Unul dintre pariurile mele cu această rubrică de recenzii este să le fac cunoștință copiilor și cu alți autori și alte tipuri de scriitură decât cele cu care sunt obișnuiți – nu de la școală, cât mai ales din lecturile lor, care urmează la această vârstă un tipar destul de comun, având în vedere că piața de literatură pentru copii este dominată de traduceri ale scriitorilor de limbă engleză. Motivul este simplu și ține de rațiuni exclusiv comerciale: engleza este cea mai accesibilă limbă pentru traducere, iar marea industrie literară americană este prezentă peste tot – titlurile autorilor americani sunt deja validate de o piață uriașă, cu sute de mii și milioane de exemplare vândute. Prin comparație, mult mai puțini autori europeni (nu mai vorbim de români), au parte de traducere și promovare chiar în Europa.
Lăsând la o parte această introducere cam tehnică și reîntorcându-ne la copii, luna aceasta le-am propus un autor destul de diferit. Un francez. Un dramaturg-scriitor premiat cam cu toate premiile dedicate literaturii pentru copii din Franța. O poveste complicată, o construcție literară ca un pariu riscant cu cititorul. Timothée de Fombelle a devenit rapid unul dintre preferații mei după ce am citit romanul său Tobie Lolness. Viața la înălțime (traducere de Ileana Cantuniari), în care imaginează o lume miniaturală, feerică, dar și cu o doză destul de puternică de realism – pentru că viața acestui popor de ființe minuscule care trăiesc într-un arbore nu este ferită de trădare, cruzime și nedreptate, exact ca viața reală. De aceea, de îndată ce am văzut titlul Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle (traducere de Mihaela Dobrescu), am știut că e alegerea perfectă. Am știut și că va fi o lectură dificilă, care le va pune la încercare pe cele cinci fete, după cum m-a pus și pe mine la început. Sunt trei perspective diferite ale unei povești care se întretaie și, cel puțin în primele capitole, firele sunt destul de greu de urmărit și de descurcat. După cum remarca Alexandra, „această carte nu este pentru oricine”. Este „o mică provocare”, spune și Irina, pentru cititorii avizați, răbdători, dispuși să facă un efort în timpul lecturii, obișnuiți să lege singuri firele poveștii și să caute semnificații. Dar poate că avem nevoie de astfel de povești, de altfel de povești, care să ne exerseze mai mult răbdarea și imaginația.
🔳 🔳 🔳
Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle este una dintre cele mai interesante cărți pe care le-ai putea citi. Un mix perfect între mister, dragoste, fantezie, ficțiune și istorie care m-a intrigat încă din primele pagini.
Povestea lui Joshua Ilian Perle se desfășoară pe două tărâmuri în același timp: cel în care s-a născut, al zânelor, și cel în care trăiește, al oamenilor. Încercând să fugă de amândouă, la final amândouă îl prind. Fiu de rege, îndrăgostit de o zână, și urât de mii de oameni, Joshua Perle nu prea are norocul de partea lui. Romanul urmărește călătoria sa prin istoria lumii și este construit fragmentar, într-o ordine cronologică cu piese de puzzle lipsă. Doar la final înțelegi complet povestea sa și a celor care au povestit-o. M-am îndrăgostit imediat de personajele misterioase; toate au un tipar general, dar și ceva special care le face foarte diferite unul de celălalt.
Recunosc, primele două părți m-au confuzat destul de tare. Voiam să las cartea de mai multe ori, dar am continuat. Sunt recunoscătoare că am terminat-o, fiindcă atunci când termini de rezolvat misterul, te cuprinde un sentiment pe care nu mulți autori îl pot crea. (Mara Pădureț, 12 ani)
Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle
🔳
Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle a însemnat o mică provocare. Mi-a fost puțin dificil să disting anumite detalii sau să fac diferența între personaje. Cartea este scrisă într-un mod încâlcit, pe care ajungi să-l înțelegi abia spre finalul romanului. Deși devine specială tocmai datorită acestui stil, eu nu pot să spun că am rezonat complet cu acest mod de scriere. Autorul a reușit să contureze personajele într-o formă foarte limpede, neavând nevoie de detalii fizice, ceea ce pe mine m-a impresionat. Oricât de amestecată ar fi fost povestea, Timothée De Fombelle a reușit să mențină un echilibru.
Deși nu este genul meu de lectură, aș recomanda-o copiilor sau adulților care au citit și îndrăgit Povestea fără sfârșit. (Irina Dragomir, 14 ani)
🔳
Această carte ne introduce într-un decor fantasy cu o scriitură interesantă, având trei părți care te provoacă să pui povestea cap la cap. Personajele, cu nume destul de neobișnuite, te obligă să fii foarte atent la acțiune și construiesc un suspans neașteptat.
Povestea începe în lumea zânelor, în care s-a petrecut un eveniment nefericit, în urma căruia Joshua (personajul principal) ajunge în lumea oamenilor, locul în care se petrece în mare parte acțiunea. Acolo, Joshua găsește o familie de evrei care dețineau o cofetărie și rămâne la aceștia. Din nefericire, războiul vine peste lumea deja confuză a oamenilor și Joshua ajunge într-un lagăr, unde are parte de multe alte întâmplări. Prin toate acestea se inserează ușor în țesătura romanului elemente din lumea zânelor.
Personajele nu sunt bine definite de narator, lucru care lasă frâu liber imaginației să ia inițiativa și să umple golurile. Joshua este îndrăzneț, curios și nu se lasă ușor, conturând astfel un model de perseverență și de bunătate.
În final, romanul solicită atenția și răbdarea cititorului care poate intra într-o lume neobișnuită și surprinzătoare. (Simina Varga, 14 ani)
🔳
Trebuie să ai o răbdare de fier și nervi de oțel ca să citești această carte, care nu este pentru oricine! Nu înțelegi nimic decât la final și, când crezi că ai priceput ceva, de fapt ai greșit și semnificația e cu totul alta! Alt lucru special la acest roman este faptul că seamănă cu un pact între cititorii de cărți fantasy și cititorii de cărți history. Această combinație aparent imposibilă a fost realizată de autor într-un fel artistic și surprinzător.
Nu pot spune că e cea mai frumoasă carte citită, dar cu siguranță o voi ține mereu în minte pentru faptul că e unică, specială, nu respectă deloc modelul standard. Deși nu înțelegi nimic până la final, vrei să continui lectura pentru că te face să te simți ca un colecționar de dovezi, la fel ca personajul principal, și încerci să dezlegi misterul. Dacă vrei o experiență de neuitat, atunci eu recomand să citești Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle. (Alexandra Dona, 14 ani)
🔳
O carte atipică. Majoritatea cărţilor de literatură fantasy pentru copii care se traduc la noi sunt scrise de autori americani, palpitante, captivante, totuşi comerciale, uneori. Această carte nu este aşa. În primul rând, trebuie menţionat că autorul este Timothée de Fombelle, un dramaturg. Avem două poveşti cu un personaj comun, două scriituri diferite care se împletesc pe parcurs şi formează puntea către cititor. Poezia descrierilor m-a fermecat. M-a făcut să fiu fascinată de nişte lucruri care, în mod normal, nu-s nici pe departe fascinante ori atrăgătoare... poate chiar paradoxul m-a atras. Contrastul alăturării acestor lumi mi-a stârnit curiozitatea. Dacă fiecare dintre cele două lumi ar fi fost dezvoltate separat, nu ar fi fost absolut nimic nou. Nu sunt genul de cititor care să evadeze în lumi fantastice. Tărâmul oamenilor, cu bune şi cu rele, cu dragostea unor părinţi adoptivi şi cu complicitatea unor prieteni la suferinţă, cu scrisori şi fotografii, mi-a plăcut mai mult.
Nu este prima carte despre război, nici prima despre zâne, dar farmecul atmosferei induse perfect de Timothée de Fombelle cu harul său de dramaturg-povestitor, călăuzeşte cititorul prin această poveste complexă. Personajele sale, construite cu migală, nu permit categorisirea lor în clasicele şabloane de „bun” sau „rău” şi îl fac pe cititor să le urmărească cu multă implicare şi empatie. Există personaje de care m-am apropiat mai tare, deşi nu sunt aşa plăcute, de pildă regele, tatăl care îşi pierde memoria şi care, fără să realizeze, îşi chinuie apropiaţii cu întrebări, reaccesându-le zilnic rănile şi suferinţele.
Atmosfera difuză în care personajele încep să confunde realitatea cu lumea viselor, partea onirică a trăirilor lor, m-au făcut să mă întreb dacă ele trăiau unele lucruri sau doar visau rezultatul dorinţelor lor profunde. Unele obiecte din poveste poartă după ele la fel de multe întâmplări ca şi personajele, ele sunt cele care leagă lumile între ele. Misterul acestor obiecte pe care în mod normal le-am ignora.
Nu e o lectură chiar simplă, necesită concentrarea şi disponibilitatea cititorului de a urmări, dar până la final merită, cu siguranţă. Te face să îţi pui întrebări şi te poartă prin lumi fermecătoare, în care, undeva, în colţul unei fotografii, se află un mesaj scurt, liniştitor. „În curând vine Crăciunul. Vezi? Afacerile merg bine. Prăvălia se ţine bine.” (Mara Marinescu, 13 ani)
Seria Noii cititori este susținută de editura Arthur.
