Am stat de vorbă cu un tânăr român stabilit în Anglia despre cum s-a alăturat mișcării Extinction Rebellion, una dintre cele mai vocale grupări globale pe teme legate de schimbări climatice și nevoia unor politice urgente.
Schimbările climatice nu sunt o problemă de rezolvat de către politicieni și experți într-un birou. Ele ne privesc pe toți, iar cetățenii au dreptul la un loc la masa negocierilor. Acesta este unul dintre principiile pe care un grup de academicieni britanici a fondat anul trecut Extinction Rebellion (XR). Astăzi, XR este o mișcare la care aderă studenți, pensionari, oameni de afaceri, părinți și chiar și preoți, mulți dintre ei fiind dispuși să încalce legea pentru a face auzite semnalele de alarmă despre mediu.
Imediat cum s-a organizat, grupul a lansat o declarație de rebeliune împotriva guvernelor, cerându-le să spună adevărul despre schimbările climatice, să acționeze imediat și să reducă la zero emisiile de carbon până în 2025 și să creeze adunări ale cetățenilor pe tema schimbărilor climatice. Pentru ca mesajul lor să fie auzit și de ultimul parlamentar din lume, activiștii au recurs la acțiuni la limita sau dincolo de limita legii, riscându-și libertatea: s-au lipit cu superglue de bănci în Manchester, au blocat străzi în Australia, s-au dezbrăcat în Parlamentul britanic și au pus o mare barcă roz în centrul Londrei, unde au ocupat patru obiective turistice. Sute de protestatari au fost arestați până acum în acțiunile XR.
Din aprilie anul trecut și până acum li s-au alăturat mii de „rebeli” din toată lumea, care au creat mișcări similare în alte țări. Mișcarea XR a ajuns și în România, unde a fost „adusă” de Claudiu Mărginean, fondatorul Partidului Piraților, care va deveni în curând partidul ECO. XR are aceeași misiune în România, să atragă atenția asupra problemelor globale și să pună presiune pe politicieni pentru a recunoaște criza climatică și să acționeze. În momentul ăsta, decidenții politici din România sunt departe de a lua măsuri pe tema asta, iar faptul că Florin Călinescu este președintele Partidului Ecologist spune tot despre politica ecologică din România, spune Claudiu. XR România este deocamdată o pagină de Facebook, iar primele acțiuni vor avea loc în octombrie, odată cu o nouă rebeliune globală.
Extinction Rebellion a fost creată într-o cafenea, povestește Roger Hallam, unul dintre co-fondatorii mișcării. Roger face agricultură organică de 20 de ani și face un doctorat la King’s College în Londra despre nesupunere civică. E cunoscut, printre altele, pentru că a intrat în greva foamei în 2017, pentru a pune presiune pe King’s College să renunțe la investițiile în combustibili fosili. În urma protestului, universitatea a retras 14 milioane de lire sterline din asemenea investiții.
Nu trebuie să fii profesor la Harvard ca să înțelegi aceste informații, spune Roger, care denunță minciunile răspândite de politicieni, potrivit cărora problema e așa complicată, că trebuie rezolvată la COP - adunările anuale pe tema crizei climatice, organizate de Națiunile Unite pentru liderii lumii, care au loc cu ușile închise și care oricum rămân fără ecou.
Unul dintre cei care a fost inspirat de prelegerile lui Roger despre criza climatică a fost Diner Ismail. Diner este un tânăr de 28 de ani din Medgidia, care lucrează în IT în Cambridge. Deși era preocupat de dinainte de mediu și făcea schimbări în plan personal, abia la întâlnirea cu Extinction Rebellion s-a speriat de gravitatea lucrurilor și a vrut să devină parte din mișcare. Am stat de vorbă cu Diner în ziua lui liberă, cu puțin timp înainte să plece la o nouă acțiune XR, o petrecere pe plajă în apropiere de Cambridge, prin care activiștii voiau să atragă atenția asupra creșterii nivelului apelor și a dispariției plajelor.
Cum ai descoperit Extinction Rebellion și cum te-ai alăturat lor?
Eu am venit în 2012 în UK, am studiat computer science și apoi m-am angajat în IT. Am descoperit XR anul trecut în octombrie, la unul dintre talk-urile pe care le țineau ei înainte de lansarea oficială a mișcării. Am mers acolo pentru că eram îngrijorat de criza climatică, știam că e ceva foarte real, cauzat de oameni. Pe plan personal făceam și atunci schimbări cât de mult puteam, credeam că e de ajuns, dar la acel event de două ore - Why We Are Headed for Extinction & What to Do about It - am realizat cât de gravă e cu adevărat situația. A fost și un moment în care ți se dau 2-3 minute să închizi ochii și să te gândești la ce ai auzit, să meditezi asupra situației. După asta am semnat foaia de aderare care are mai multe căsuțe, printre care aia în care spui dacă ești dispus să fii arestat într-o acțiune XR. What, să fiu arestat?! Mi se părea ceva hardcore, doar pentru ăștia pe care nu îi interesează de cariere, de una - alta. N-am bifat căsuța. Ca nou activist, am fost la un training de non-violență unde înveți despre nesupunere civică, acțiune directă, pașnică.
Care au fost cele mai mari proteste ale XR la care ai participat?
Îin perioada octombrie-noiembrie a fost declarația de rebeliune împotriva guvernelor în Parliament Square. A fost și prima nesupunere civică simbolică. Ne-am așezat pe jos vreo mie de oameni și l-am ascultat pe George Monbiot (n.r.: autor britanic, activist de mediu, colaborator The Guardian). Am mai fost la vreo două acțiuni directe în Londra înainte de Rebellion Day pe 17 noiembrie (n.r.: prima mare acțiune XR). Îmi luam liber de la muncă și mergeam ca responsabil de wellbeing - ca toată lumea să aibă apă, mâncare, să fie ok.Din Cambridge suntem un grup cam de 50-60 de persoane care participă la acțiuni XR. În Cambridge e ușor să crească o mișcare ca asta, pentru că oamenii sunt implicați în politica locală. Când consiliul propune un proiect anume, cetățenii se implică, iau atitudine, mai ales dacă e vorba de construit hoteluri, malluri, oamenii se opun și sunt luați în seamă.
Cum a fost la Rebellion Day?
Pentru a atrage atenția asupra celor trei mari cerințe XR față de decidenți, am blocat cinci poduri din Londra timp de 5-6 ore. A fost destul de ușor pentru noi, cei care nu am fost implicați în planificare. Inițial eram stresați de poliție că nu o să ne lase, dar chestia e că poliția în UK e pașnică. Și dacă vrei să fii arestat câteodată e greu să te aresteze. La Rebellion Day au arestat vreo 80 și ceva de persoane, dintr-un total de vreo 6.000 de protestatari. Am făcut un marș mare către Parliament Square apoi. S-a vorbit mult despre cum cei care suntem veniți de peste tot din țară trebuie să ne întoarcem și să dezvoltăm grupurile locale, pentru că scopul este să avem o mișcare cât mai descentralizată. Noi la Cambridge nu trebuie să ascultăm ce zice grupul central, atât timp cât respectăm valorile și principiile.
Când ai bifat căsuța că ești de acord să fii arestat?
În perioada noiembrie-aprilie am avut foarte multe acțiuni, grupul a crescut foarte mult. Toți eram cu gândul la aprilie, când am avut cea mai mare acțiune de până acum. Nouă, celor din Cambridge, ni s-a repartizat Marble Arc, una dintre cele patru locații din Londra pe care le-am ocupat timp de 10 zile. Aici era zona de camping, unde aveam și o scenă pentru muzică, aveam bucătărie, eram conectați la canalizare, făceam compost, aveam zonă pentru copii și familii. Puneam corturile pe străzi ca să fie mai ușor să le păzim și să le blocăm. Înainte de rebeliunea asta am decis că sunt ok dacă o să mă aresteze. Nu mi-am propus și nici nu am încercat să fiu arestat, dar am zis că, dacă o să se întâmple, nu o să mă opun. Am primit la un moment dat apel pentru ajutor de la Oxford Circle, la 2 km de Marble Arch, acolo era barca aia roz care a apărut în poze peste tot (n.r.: activiștii au numit barca Bertha Caceres, în memoria unei activiste de mediu din Honduras care a fost ucisă). Când am ajuns eu acolo opriseră arestările în masă, dar mai arestau așa sporadic. Ne-am așezat pe jos și la scurt timp a venit un polițist la mine, mi-a spus că încalc secțiunea 14 din nu știu ce și m-au băgat în dubă. Mai era încă un tip acolo și pentru că toate secțiile din centrul Londrei erau pline cu protestatari, m-au dus undeva în nord, la 45 de minute cu mașina. Eram noaptea târziu, mi-au luat amprente, mi-au făcut poză, am stat peste noapte în celulă, singur. Era inconfortabil, era frig și am început să mă gândesc la ce naiba caut aici, ce e în capul meu. Fiind singur, m-am simțit un pic speriat, dar știam că dimineața o să ajung înapoi în camp, o să primesc niște îmbrățișări și o să fie bine. Mi-au dat drumul pe la 6 dimineața. O doamnă pensionară, arestată odată cu mine, mi-a dat cardul ei de metrou și m-am întors la rebeliune. În cele 10 zile au fost arestați peste 1.000 de protestatari.
Care e motivația ta de a protesta pentru mediu?
Sunt foarte îngrijorat pentru viitor. Mai ales când vezi și citești rapoarte care ies aproape săptămânal despre riscuri în viitorul apropiat. Schimbările climatice vor afecta agricultura, sursele de mâncare, vor cauza un colaps economic. O mare parte din succesul XR se datorează faptului că poți spune adevărul greu de auzit despre situația în care suntem și oferă o soluție în același timp: uite ce poți face, poți să vii în grupul ăsta, să fii activ și să schimbi ceva! Odată cu aflarea informațiilor despre toată situația în care ne aflăm ca specie, despre cum sistemul în care ne aflăm se bazează pe exploatarea naturii, a oamenilor din alte părți ale lumii, a animalelor, e foarte ușor să găsesc energia aia. Nu e deloc greu să te motivezi când vezi câtă nedreptate este în jur.
În mai multe țări, parlamentul sau guvernul au declarat stare de urgență ca urmare a presiunii din partea EX. E un succes dacă măsurile pe care le iau sunt tot în defavoarea mediului?
Adevărul e că nu a fost încă o schimbare adevărată, încă nu am obținut nimic. E cam dificil de realizat, dar ăsta este adevărul. Cererea XR este „să spună adevărul despre urgența climatică. XR nu consideră că este o cerere îndeplinită. Nu mă aștept la schimbări foarte radicale în perioada următoare, dar avem nevoie de ele.
De ce e UK inima acestei mișcări?
În UK avem responsabilitatea asta să preluăm conducerea, să oferim un exemplu bun celorlalte țări. Sunt mulți cei care spun că aici situația e bună, ce ne trebuie proteste de mediu, mai bine vorbim despre China, India, Brazilia. Dar adevărul este că UK este un centru financiar global și sunt multe legături financiare care pot fi controlate de aici. Și aici avem probleme de rezolvat: extinderi de aeroporturi, mine de cărbune, fracking, planuri pentru cea mai mare centrală pe gaz din Europa, consumul în general - reciclarea pare că merge bine, dar nu merge, transportăm totul în Asia unde am creat o adevărată insulă de plastic. Ei anunță mari reduceri de emisii, dar dacă socotești emisiile de la avioane și emisiile de la producția pe care am mutat-o în alte țări, reducerea nu e așa mare.
Care e următorul moment important?
Ne pregătim de rebeliunea din octombrie, când vom ocupa 10-15 locații. Mișcarea a devenit foarte mare și foarte diversă, se alătură de la studenți, pensionari, oameni de afaceri, părinți până la preoți. Este ceva care la un moment dat ne aduce pe toți împreună. Mi-am luat deja liber de la muncă pentru rebeliunea din octombrie.
Ești optimist?
Sunt optimist că mișcarea o să aibă un impact puternic, dar nu sunt optimist cu privire la cum o să arate viitorul nostru ca civilizație. Trebuie să ne pregătim de adaptare, eu, de exemplu, mi-am anulat pensia privată pentru că nu o să am nevoie de așa ceva în 2053 sau când era. Totuși, impactul pozitiv al protestelor o să facă ceva bine. Poate că lucrurile nu or să fie atât de rele pe cât pot fi. Poate în loc de o creștere a temperaturii medii globale de 3 grade, vom avea o creștere de 2,5 grade. Iar când lucrurile or să fie rele, XR e un grup de oameni în care vreau să fiu.
