Roman Tolici, unul dintre cei mai relevanți pictori ai momentului, deschide azi o nouă expoziție, la Combinatul Fondului Plastic din București. „În Realpolitik am încercat să elimin orice fel de parti-pris,” spune Tolici. „Nimeni nu e cu adevărat curat, toți purtăm povara istorică a violenței, a cruzimii și nedreptății, indiferent dacă participăm la lumea politică pasiv sau activ.”
Scena9: Realpolitik e o expoziție-statement. Care a fost clicul care a declanșat-o?
Roman Tolici: Nu este prima mea abordare din zona politică – poate nu am mai avut intervenții atât de incisive ca acum, dar preocuparea există de mult timp. Sunt câteva serii de lucrări realizate în trecut, în care fac atingeri politice și dacă privitorul este atent, poate citi comentariile care merg în direcția aceasta – seria Park, seria Barber Shop, seria Blood sau cea mai recent expusă, Pursuit of Happiness. Și dacă toate aceste serii au mai multe paliere de lectură și lasă loc pentru mai multe interpretări – printre care și acesta, al comentariului privind lumea politică - în cazul expoziției curente, am luat taurul de coarne la modul cel mai direct posibil. Cred că impulsul de a lua poziție față de mecanismele absconse ale sistemului a fost declanșat cândva, în perioada pandemiei, când slăbiciunea și perversitatea politică au ieșit la iveală în toată splendoarea lor grotescă. Și asta s-a întâmplat la nivel global, nu doar în România. Întrebarea este ce facem după ce constatăm că există aceste mizerii și ele continuă să ne polueze existența?
Lumea îți cunoaște picturile realiste, de mari dimensiuni, cu scene de multe ori cotidiene. Ce propui în Realpolitik e ceva complet diferit ca practică. Care a fost procesul de lucru din spate? Ce materiale și tehnici ai folosit?
Lucrările mele ascund această capcană a aparenței pe care, de cele mai multe ori, o întind intenționat lumii: camuflez concepte serioase și idei grave, de multe ori incomode, în spatele banalului și al cotidianului. Realitatea este că și în viața de zi cu zi lucrurile tind să se întâmple asemănător. Vedem totul prin filtrul obișnuinței și cred că se modifică ceva în felul în care informațiile sunt absorbite de oameni. De la un punct încolo, nicio imagine nu ne mai afectează emoțional, trecem pe lângă urâțenia lumii fără să mai simțim cum ne agresează.
Revenind la Realpolitik – aici cred că am fost mult mai direct în exprimare, dar sigur că publicul va fi cel care va decide cât loc de interpretare am lăsat. Este o expoziție mixed media, în cadrul căreia, un loc important îl ocupă lucrările video, pe lângă instalația de obiecte – și mă refer aici la steaguri.
Poți să povestești mai mult despre instalația video? Despre ce steaguri e vorba?
Sunt 234 de steaguri, iar instalația are la bază o idee foarte simplă. Sunt steagurile oficiale ale diverselor entități de natură politică, pe care le-am produs fizic după ce mai întâi le-am inversat culorile, le-am trecut în ceea ce se numește negativ, în fotografie.
De ce le-ai inversat culorile?
Eu nu sunt agent electoral pentru nimeni, iar în aceste lucrări am urmărit să detectez, de fapt, problema din străfunduri, problema care există peste tot, inclusiv acolo unde eu am simpatii politice. Intenția mea a fost să evit orice formă de parti-pris, iar abordarea mea îi include pe toți. Nu propun o soluție. Vreau să sparg buba care există în societatea umană dintotdeauna. Dacă analizăm orice personaj politic descoperim că realitatea din spatele culiselor este una încărcate de victime. În Realpolitik, politicienii apar mascați – și în cazul de față, măștile joacă un rol invers, ele demască, de fapt, natura coruptă a puterii.
Revenind la seria Steaguri Negative – steagul e o convenție, un simbol, unul comprimat în câteva culori și imagini, ceva esențial care trebuie să inducă caracterul și valorile națiunii sau entității pe care o reprezintă. Punerea lor la negativ a fost un exercițiu estetic important, pentru că prin această inversare avem acces la cealaltă parte a monedei, o detectăm – vedem că acolo unde e alb e și negru dacă schimbi puțin unghiul.
Steagul, ca obiect, reprezintă și o declarație politică, iar pentru mine a fost important să includ steagurile tuturor națiunilor existente pentru ca să pot puncta această vină colectivă trans-generațională, pe care noi trebuie să ne-o asumăm la un moment dat.
Expoziția Realpolitik de Roman Tolici poate fi vizitată la între 31 august și 24 septembrie la Combinatul Fondului Plastic din București.
