Sâmbătă, pe 21 aprilie, de la ora 16, are loc vernisajul expoziției „Coming Soon: Cârți posibile”, la micro-galeria Receptor / Cărturești & friends. Curatoarea Ramona Chirica a rugat 20 de artiști să ilustreze, analog sau digital, coperta unei cărți fictive, de ficțiune sau nu, manual, self-help, roman sau manifest, care să reprezinte ultimii 2-3 ani sau un an sau o zi sau prezentul într-o Românie posibilă, una trecută sau una viitoare. Pe scurt, cei 20 au primit un call de a ilustra un status quo al fiecăruia, în raport cu timpul acestei țări.
Am rugat-o pe Ramona Chirica, precum și pe trei dintre artiștii expuși (Summerkid, Mircea Pop și Ana Kun) să ne povestească din cărți. Mai jos, în avanpremieră, trei coperte și trei cărți posibile.
Povestea expoziției Coming Soon: Cărți posibile, începe cu două luni în urmă, când Ramona Chirica a comandat impulsiv „20-și-ceva de coperte blanc A5, offset 170g/mp cașerat pe carton de legătorie 2.5mm. Am enumerat asta pentru că a fost și o eroare în comanda mea de entuziast atehnic, trăiesc cu ea”, se amuză curatoarea când îmi povestește detaliile pe mail.
Selecția de artiști a făcut-o în funcție de cine bănuia sau spera să fie deschis față de propunere. „Să aibă timp s-o frământe, s-o lase să crească și să mi-o trimită coaptă bine într-un interval relativ flexibil. ” Unii dintre ei au lucrat tradițional, direct pe copertă, alții digital. Pe Ramona o bucură faptul că la joaca asta au participat și un artist expus la MoMA (Dan Perjovschi, cu cartea CUM SĂ-ȚI ȚII ÎN FRÂU RO MÂNIA), și un artist expus doar în casele bunicilor și-ale prietenilor de familie (Sofia, 9 ani, fetița Irinei Dobrescu, care și-a imaginat o copertă de carte cu titlul ANIMALE ÎN PIJAMALE).
Artiștii expuși sunt Alexandra Mîrzac, Alina Marinescu, Ana Kun, Andreea Dobrin Dinu (Summerkid), Annabella Orosz, Dan Perjovschi, George Roșu, Georgiana Chițac, Ileana Surducan, Irina Dobrescu, Maria Surducan, Mădălina Andronic, Mircea Pop, Oana Ispir, Răzvan Cornici, Sofia Dobrescu, Sorin Trăistaru (Bine Scris), Timotei Drob (SEFEU COOP), Tuan Nini și Veronica Neacşu. Afișul expoziției, care poate fi văzut în fotografia principală care ilustrează acest articol, conține cele 20 de coperte blanc pe care Ramona Chirica a vrut să scrie de mână numele artiștilor. „Noroc cu Sorin (Bine Scris) care m-a salvat cu niște brush lettering curat ^__^” Tot în expoziție, care rămâne deschisă până pe 30 mai, vor putea fi văzute și niște miniaturi ale pseudo-cărților, cu Cuvinte înainte de la autori, plus mini-sinopsisuri ale cărților fictive ilustrate și expuse.
Cartea mea este sau ar trebui să fie despre momentele în care ești doar tu cu tine și îți dai seama cât ești de prost: lista dinaintea primei cenzuri. De aceea i-am dat titlul Cel dintâi martor al propriei prostii. Ar putea să mă privească doar pe mine, dar m-am gândit că de fapt, prin exercițiul ăsta de dezbrăcare, mai râzând, mai plângând, mai făcându-ne autocritica exagerat sau dimpotrivă, am putea ajunge la un punct 0 din care să reîncepem să construim „ceva-ul” ăla pe care ni-l dorim. Pe care îl cerem în piețe, pe wall-uri, în subsoluri de articole, în low cost-uri cu destinații mai fără „cad țurțuri, cade tencuiala”. Îl cerem și în gând, dar acolo se întâlnește cu primul martor. E o poziție tare privilegiată, aceasta de a cunoaște geografia exactă a reflexului de a da cu smac.
Pentru că e o carte posibilă, sunt și eu curioasă până unde se poate merge cu exhibiționismul ăsta mental și ce aduce el, dar l-aș împinge cât aș putea de mult. În primul rând pentru că e amuzant și apoi pentru că e de-a dreptul serios. Dacă n-aș scri-o eu, aș vrea s-o fi scris Florin Bican. Pentru că e un maestru al straturilor și taie ca un laser prin frișcă și cireșe. (Andreea Dobrin Dinu/Summerkid)
Cartea mea ar conține short illustrated stories, pe sistemu’ bandă desenată, de prin autobuze, tramvaie, metrouri. Snapshot-uri la orele de vârf, când apar problemele, aglomerația, lipsa aerului condiționat, super căldura... De unde și titlul: saune, acestea sunt saune mobile cu diverse arome, în funcție de preferințele oamenilor în materie de deodorant, săpun, apă sau, în anumite cazuri, lipsa totală a celor menționate. Ar surprinde diverse scene specifice, de la tineri care stau pe scaune, în timp ce bătrânii cad ca niște popice la câte-o frână, controlori frustrați că nu-și pot face treaba, pentru că e practic imposibil să te miști, îmbulzeala celor de afară când se deschid portile raiului, aka ușile și multe alte situații.
Ar rămâne cu final deschis, mereu o să fie ceva de adăugat. Un alt short ar putea fi despre oamenii care-și fac cruce când trec pe lânga biserici, mereu m-au fascinat. Aș vrea să am un MRI portabil, să le scanez creierele în momentele respective. It is a botomless pit de idei.
Habar n-am cine să scrie cartea în afară de mine. Oricine poate să încerce. Ar putea fi un proiect cu mulţi oameni, fiecare să pună câte un story, ceva ce a observat sau a păţit prin saune. S-a mai făcut genul ăsta de colaborări. Coperta asta face parte dintr-una. (Mircea Pop)
Cartea asta este despre micimea sufletului meu de artist, care moare de grijă de sine, pe când lumea se duce de râpă. E structurată. Primul capitol e despre Dragnea, Trump, Siria, Palestina, încălzirea globală, plasticul din balene şi Continental Anvelopele din aer, de care uit când mă gândesc că poate nu-s artist adevărat. Al doilea este despre cât e de sănătoasă jena şi ruşinea în situaţii d-astea. Pe scurt, e ceva pro-activ despre impostură, merge generalizat şi altor domenii. Anexele-s despre problemele cu soluţii, plus ceva explicit feminist, ca să previn la lansare întrebările de genul: te vezi artist sau artistă?
Concluzia ar fi că toţi suntem o apă şi un praf de stele şi să te ştii mediocru poate fi eliberator – sau un alt clişeu din ăsta, că doar n-am zis că-i o carte bună. Cred că poate fi scrisă lejer de orice om şi probabil că e scrisă de mulţi în chip de statusuri pe fbook, bloguri etc. Eu una nu aş putea s-o scriu, de jenă. (Ana Kun)
„Cărțile posibile” vor fi expuse la micro-galeria Receptor / Cărturești & friends între 21 aprilie și 30 mai.
