Eu este un altul urmărește povestea a doi bărbați care trăiesc pe coasta de vest a Norvegiei. Se apropie sfârșitul anului, iar Asle, pictor în vârstă, văduv, își rememorează fragmentar viața, printre fărâmele unei existențe de-acum molcome. Trăiește singur și are doi prieteni: pescarul norvegian Åsleik și Beyer, proprietarul unei galerii de artă care locuiește în Bjørgvin, la câteva ore de mers cu mașina. Tot acolo, în Bjørgvin, trăiește un alt Asle, de asemenea pictor. El și naratorul alcătuiesc fiecare dublul celuilalt, două versiuni ale aceluiași om, ale aceleiași vieți. Eu este un altul pune sub semnul întrebării subiectivitatea, sinele, ce anume ne face să fim ceea ce suntem și de ce ducem o viață și nu alta.
Jon Fosse (n. 1959) este prozator, poet și dramaturg norvegian și unul dintre cei mai importanți scriitori ai vremurilor noastre. A debutat în 1983, odată cu romanul Roșu, negru. A început să scrie teatru în 1993, iar piesele sale au cunoscut un succes nemaiîntâlnit, fiind jucate pe scenele din toată lumea, inclusiv în România. Opera lui este tradusă în mai bine de 50 de limbi, iar în 2023 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Eu este un altul continuă Septologia care a debutat în Anansi, în 2022, cu Numele celălalt.
„... și Asle nu zice nimic și se gândește că nu mai merge așa, a făcut tot ce a putut ca să învețe chitară, dar oricât ar exersa, oricât s-ar strădui, nu-i iese nicicum, și Olve a fost chiar drăguț, el a fost cel care l-a învățat puținul pe care îl știe, i-a desenat acordurile și Asle le-a învățat unul după altul, și a mers destul de bine, dar îi era greu până și să acordeze chitara, iar să-și dea singur seama ce acorduri trebuie cântate într-o melodie nu poate nici în ruptul capului, așa că Olve trebuie să-i scrie mereu notele, iar când încearcă să cânte un solo, iese o harababură, nu va reuși niciodată să cânte la chitară, se gândește Asle și Olve ăsta e de fapt absolut insuportabil, dar adevărul e că e singurul dintre ei care poate să cânte cât de cât, fără Olve n-ar fi putut cânta nici măcar o melodie, își zice Asle, și după ce a început să cânte la chitară și s-a alăturat trupei n-a mai pictat niciun tablou, n-a mai făcut nici măcar vreo schiță, iar imaginile din minte, pe care voia să le alunge cu zgomot, nu au dispărut, ci au devenit și mai puternice, și mai clare, așa că nu mai merge așa, își zice Asle, fiindcă chiar dacă are numai paisprezece ani și mai are, cum s-ar zice, mult timp la dispoziție, nu va deveni niciodată un chitarist talentat, și n-are niciun sens să continui cu un lucru dacă n-ai sorți de izbândă și dacă n-ai șanse nici măcar să devii cât de cât priceput, nu e același lucru ca la pictură, care îi reușește fără niciun efort, dar cântatul, nu, nu-i iese chiar deloc, iar când imaginile îi stăruie în cap cu aceeași intensitate și zgomotele puternice nu reușesc să le gonească, atunci nu poate decât să încerce să le picteze, își zice Asle, fiindcă la desen și la pictură se pricepe, dar nu și la cântatul la chitară, își zice și-și dă chitara jos de la gât și o sprijină de stativul boxei și Olve își întoarce privirea spre el și-l întreabă ce face
Îți dai jos chitara în mijlocul repetițiilor, zice Olve
N-o să știu niciodată să cânt, zice Asle
Abia ai început, zice Olve
Da, zice Asle
și ei doar stau fără să zică nimic și Terje și Geir nu zic nimic nici ei
O să devii mai bun cu timpul, zice Olve
Deja ai devenit mult mai bun decât erai când am înființat trupa, zice el
Poate, zice Asle
Haide, zice Olve
Ia-ți chitara, zice el
și Asle stă fără să zică nimic și Olve zice apoi că ar putea să ia o pauză dacă vrea toată lumea, zice el și Terje și Geir zic că pentru ei e OK și Olve zice că a adus patru sticle de bere, așa că pot lua o pauză să bea puțină bere, cânți mai bine după o dușcă, zice el și Geir îl întreabă de unde a făcut rost de bere și Olve zice că i-a cumpărat o taică-său
Ai un tată mișto, zice Terje
Da, zice Geir
Da, e mișto, zice Olve
și zice apoi că taică-său e mișto de cele mai multe ori, chiar și când bea, dar se întâmplă uneori să se lase cuprins de disperare, ba chiar de furie, zice, și atunci vorbește mereu despre cum n-ar fi trebuit să aibă niciodată o familie, exact așa zice, fiindcă îi lipsește cântatul, să călătorească și să cânte muzică de dans, chiar îi lipsește asta, mai ales muzica, da, cântatul în sine, dar și călătoriile, zice și în momentele alea mama lui tace mereu și iese din cameră, zice Olve, și atunci el obișnuiește mereu să-i spună tatălui său c-ar putea să se apuce din nou de cântat, zice Olve și atunci tatăl său îi spune că e prea bătrân, că nu mai poate, că nu mai poate atinge chitara oricât de mult și ar dori să cânte, zice el, și pe lângă asta i-a dăruit o lui Olve, împreună cu tot restul echipamentului pe care-l mai avea, și l-a învățat pe Olve cam tot ce știa și el, iar acum Olve deja e mai bun la cântat din voce și cu chitara decât a fost el vreodată, zice Olve că îi spune tatăl lui și că apoi continuă să bea, mai întâi bere, apoi trece la tărie și mama vine și îi spune să nu mai bea atâta, iar tatăl îi răspunde că imediat se oprește, dar nu se oprește, ci bea și mai vârtos și începe să cânte și cântă bine tatăl lui, dar maică-sa îi spune să vină la culcare, mâine merge la lucru, îi spune și tatăl lui obișnuiește să o urmeze, doar la sfârșit de săptămână sau în vacanțe continuă să bea chiar și după insistențele mamei, dar atunci e în stare să bea toată ziua, începe de dimineață și bea până se culcă și merge cu mașina până la Stranda să și cumpere bere chiar dacă a băut binișor, iar dacă rămâne fără tărie merge cu mașina până la Bjørgvin ca să și cumpere tărie, își ia băutură de aproape toți banii, zice Olve, iar azi, azi îl întrebase pe taică-său dacă ar putea să-i cumpere câteva sticle de bere pe care să le ia la repetiții și taică său i-a răspuns că atât Olve, cât și ceilalți din trupă sunt prea tineri, toți merg încă la școală, așa că nu le poate cumpăra bere, nu, nu se poate, zice Olve că i-ar fi spus taică-său, dar apoi, după o vreme, i-a zis că urmează să meargă până la Stranda cu mașina să-și cumpere câteva sticle și că ar putea să cumpere patru sticle pe care Olve să le ia la repetiții, una pentru fiecare, nu mai mult, fiindcă nu-i la fel să cânți pe uscat, cum zice el, așa că mai bine să învețe asta cât de curând, dar e important să nu depășești măsura, că atunci cânți prost și mai e și periculos, mulți cântăreți au băut până au murit de-a lungul timpului, inclusiv acum, așa că trebuie să ai grijă, i-a zis tatăl, zice Olve, și chiar înainte să ia autobuzul spre repetiții, taică-său i-a dat o plasă cu patru sticle de bere, zice, iar acum o să bea fiecare câte o sticlă de bere în spatele scenei, și după aia totul va fi mai bine, chiar și pentru tine, îi zice el lui Asle
Poate, zice Asle
Și vede cum Terje s-a ridicat de pe scaun și stă acum lângă tobe și Geir și a sprijinit basul de stativ și Olve pornește spre spatele scenei
Hai odată, zice Geir
și Asle se duce la Geir și apoi merg amândoi împreună cu Terje și se așază fiecare pe câte un scaun în spatele scenei, apoi vine Olve și îi întinde fiecăruia câte o sticlă și el și o desface pe a lui și dă mai departe desfăcătorul și fiecare pe rând își desface sticla și Olve ridică apoi sticla lui și zice noroc și Terje și Geir și Asle își ridică și ei sticlele și zic noroc și Olve zice că acum, abia acum sunt cântăreți cu adevărat, după ce termină de băut o să încerce să cânte melodiile pe care le știu, sunt cinci pe care le știu puțin și trei pe care le știu destul de bine, zice Olve, dar până acum, până azi totul n-a fost decât prosteală, zice el și beau toți și Asle a mai băut bere înainte, dar nu de foarte multe ori, și nu i se pare că are gust rău, dar nici tocmai bun, se gândește și stau fără să-și zică nimic, luând când și când o înghițitură, apoi Olve zice că berea nu e foarte bună la gust, nu, dar te face să te simți bine, zice și scoate o pungă de tutun și-și rulează o țigară și dă pachetul de tutun mai departe tuturor și fiecare își rulează câte o țigară și Asle se gândește că a fumat de mai multe ori înainte și-i place, da, încă de când a fumat prima țigară cu Per Olav în Adăpostul pentru Bărci i-a plăcut să fumeze și a fumat întreg pachetul pe care l-a primit de la Per Olav și pe care l-a ascuns în Adăpost, mergea acolo să fumeze, își amintește Asle și se gândește că într-o zi o să fie suficient de mare să-și cumpere singur tutun și hârtie de rulat și cutii de chibrituri de la Cooperativă și o să le ascundă pe o bârnă din Adăpost, își zice și se gândește că abia așteaptă să crească, să-și poată cumpăra singur țigări, își zice și știe că unora li se face rău prima dată când fumează și vomită și alte lucruri de genul ăsta, dar lui nu i s-a întâmplat, doar l-a gâdilat puțin în tot corpul, într-un mod plăcut, și l-a liniștit, așa că are de gând să fie un fumător, o să-și cumpere singur tutun imediat ce o să fie suficient de mare, își zice Asle și Olve le dă bricheta și Asle își aprinde țigara și trage fumul în gură și trage apoi un fum zdravăn și o senzație de bine i se răspândește în tot corpul și continuă să fumeze și între ei pe podea e o cană pe care o folosesc drept scrumieră și Asle fumează și ia din când în când o înghițitură de bere și Olve zice că totul va fi bine, nu trebuie să-și piardă curajul, Asle va deveni un chitarist din ce în ce mai bun, poate chiar decent, dacă exersează suficient, zice Olve și ceilalți zic că și ei sunt siguri de asta, iar Terje zice că el cântă la tobe mai rău chiar decât cum cântă Asle la chitară și Geir zice că nici cântatul lui la bas nu e cine știe ce, zice și Olve zice că totul va fi bine și că de fapt a vorbit deja cu șeful Grupului de Tineret din Barmen, care i-a spus că ar fi interesați să-i găzduiască dacă vor să cânte în serile de dans, deci după ce învață destule melodii, trebuie doar să-i dea de știre, i-a spus șeful, zice Olve, și când vor fi chemați să cânte vor începe să câștige și niște bani, dar cu primii bani pe care i vor câștiga vor trebui să-l plătească pe taică său pentru echipament, fiindcă nu le dăruise echipamentul, doar zisese că îl pot împrumuta și că vor plăti pentru el după ce o să înceapă să cânte prin localuri, cât să facă niște bani, așa le spusese taică său, zice Olve și evident, zice Terje, evident că trebuie să plătească echipamentul cât de repede pot, dar apoi, după ce plătesc, pot să împartă între ei banii pe care-i câștigă cântând la seri de dans, și ar veni câteva coroane de fiecare, zice el, și așa o să înceapă să aibă lipici și la fete, zice Olve, fiindcă fetele sunt înnebunite după cântăreți, așa e dintotdeauna, zice el, fiindcă pe vremuri erau înnebunite după violoniștii din Hardanger și mai târziu după acordeoniști, iar acum sunt înnebunite după cei care cântă într o trupă, zice Olve și de fapt așa s-au întâlnit și părinții lui, da, când taică său a cântat la o seară de dans, și încă se iubesc, da, chiar și după atâția ani, zice Olve
Totul va fi bine, zice el
și Asle se gândește că poate nu va fi așa rău până la urmă și poate că nu cântă chiar atât de prost, în definitiv, în orice caz nu cu mult mai prost decât ceilalți și firește că mai poate învăța, chiar dacă nu va deveni cu adevărat bun, dar nici nu trebuie să fie foarte bun, ci doar să cânte cât de cât acceptabil, își zice, și e așa plăcut să fumezi, merge bine cu berea, își zice, berea nu are un gust foarte bun, dar îl face să se simtă bine, își zice și Olve zice că totul va fi bine și își termină cu toții de fumat țigara rulată și își golesc sticlele și Olve propune apoi să încerce să cânte melodiile pe care le știu cât de cât, zice el, și curând vor cânta la primul lor dans, zice și se ridică cu toții și își iau instrumentele și Asle își pune chitara la gât și Olve zice unu doi trei și încep cu toții să cânte și nici nu sună așa rău și cântă apoi și celelalte două melodii pe care le-au învățat cât de cât și nici ele nu sună așa rău și Olve zice că i-a ajutat puțin și berea și Terje începe să lovească frenetic în tobe și în cinele și Geir trage puternic de corzile basului și Asle se gândește că gata, nu mai merge, nu mai vrea să cânte la chitară, e pur și simplu greșit, zgomotul nu face nimic să alunge imaginile pe care le poartă în cap, ci chiar le înrăutățește, își zice, așa că vrea să renunțe, nu mai suportă, de acum încolo va picta, se va duce într-un loc liniștit, fără zgomot, unde va picta toate imaginile care i s-au fixat în minte, ca să scape de ele, și nu va mai face hărmălaie cântând la chitară și nici nu va mai copia case și hambare după fotografiile oamenilor, gospodării întregi, ci își va picta propriile tablouri, își zice Asle dându-și jos chitara de pe umăr și sprijinind o de stativ și stingând amplificatorul, apoi coboară de pe scena Centrului de Tineret din Barmen, fiindcă el fusese cel care a mers la șeful Grupului de Tineret din Barmen să-l întrebe dacă ar putea repeta în Centrul de Tineret și omul îi spusese că da, au voie, își amintește Asle oprindu-se în fața scenei și privind- i pe cei trei care stau în continuare pe scenă, iar în spatele lor e un decor pictat cu un sat și munți înalți și un fiord cu apă albastră și mesteceni înmuguriți în fundal, care trebuie să fi rămas de la vreo piesă jucată aici, în Centrul de Tineret din Barmen, cândva demult, își zice Asle și îl aude pe Olve urlând la microfon și întrebându-l unde a plecat așa? iar Asle stă nemișcat în fața scenei, privindu-i”
Fotografie principală preluată de pe Pexels.
