„Am încercat să vorbesc cu mama și m-a certat. Nu pot să vorbesc cu mama pentru că părinții mei sunt foarte rigizi sau nu sunt de acord cu aceste teme.”

Este doar unul dintre numeroasele mesaje care ajung în inbox-ul echipei Sexul vs. Barza, un program de educație sexuală pornit online, din inițiativa unei tinere.

Educația sexuală este unul dintre cele mai aprinse subiecte de discuție din spațiul public. Proiectul de lege care propune adaptarea orelor de educație pentru sănătate la nevoile actuale ale tinerilor a fost contestat și amânat de câteva ori până acum. Deși Organizația Mondială a Sănătății spune că educația sexuală și relațională a tinerelor generații e foarte importantă în societățile noastre postmoderne, în care construim legături cu oameni din culturi și religii diferite, folosim tehnologia ca să ne facem rău, iar bolile cu transmitere sexuală se răspândesc atât de ușor, unii politicieni români au răspuns cu conspirații și știri false generatoare de panică.

În climatul ăsta de confuzie generală, am stat de vorbă cu trei părinți, o psihologă, o specialistă în educație sexuală și o studentă al cărei singur aliat în anii cu turbulențe hormonale a fost internetul. Am vrut să aflu cum discută adulții cu cei mai tineri dintre noi despre corp și intimitate și cum și-au gestionat ei înșiși problemele astea în propria adolescență. Cu unii dintre ei am tratat subiecte explicite cu doze de râs, cu alții am oglindit experiențe apropiate, care mi-au arătat cât de puternică e moștenirea pe care ne-o pasăm din generație în generație. 

 

Inbox-ul cu întrebări

Adriana Radu este fondatoarea celei mai accesate platforme alternative de educație sexuală și relațională din România, Sexul vs. Barza. A absolvit un master în sănătate publică în Germania și este membră în Consiliul Economic și Social al României. De nouă ani, tineri și adolescenți din toată țara se uită la filmulețele explicative create de Adriana sau își descarcă fricile și întrebările în căsuța de chat a asociației. „Ne scriu foarte multe fete după prima dată, întreabă dacă au rămas însărcinate”, povestește activista. „Nu reușesc să negocieze folosirea prezervativului sau rezultatul negocierilor e sexul fără prezervativ. După care, fetele rămân cu grijile”. Pe Facebook-ul și Instagram-ul asociației primește în jur de 200 de mesaje pe lună, la care răspunde o psihologă de serviciu.

Pe chat, puștii cu vârste între 12 și 18 ani caută să înțeleagă experiențe de viață pe care le trăiesc pentru prima oară. Deși inundația de întrebări pornește de la fragmente din realitatea imediată, ea arată, de fapt, o frământare generală pe care cei mai tineri dintre noi o trăiesc față de propria persoană și locul lor în lume: un blocaj al fetelor de a-și comunica nevoile, o necunoaștere a ambilor parteneri, dureri neînțelese și chiar coerciție sexuală. Pentru fete, virginitatea e încă una dintre trăsăturile feminității cele mai strict reglementate de moralitate. Pierderea ei le stârnește îndoieli și dispreț de sine. Pentru băieții de 13-14 ani mărimea penisului și masturbarea sunt cele mai importante subiecte abordate cu specialiștii de la Sexul vs. Barza. 

Alții vin cu probleme medicale - de pildă, sângerări și dureri în timpul actului sexual. Echipa proiectului îi încurajează să meargă la ginecolog, urolog sau endocrinolog. „Sunt foarte reticenți românii și româncele să meargă la doctor. Le e jenă”, mai spune Adriana Radu.

În situația asta s-a trezit și Eliza, la vârsta de 15 ani. Puștoaica din Cluj avea dureri mari în zilele menstruației, uneori chiar leșina și nu înțelegea ce e în neregulă cu corpul ei. Când le-a spus părinților că vrea să meargă la doctor, ei nu au fost de acord, pe motiv că la ginecolog nu poți merge înainte să-ți începi viața sexuală. „La un moment dat, eram foarte panicată, simțeam că ceva e în neregulă la unul dintre sâni și ei îmi ziceau: Stai liniștită, că n-ai nimic. Toate conversațiile erau înăbușite, era o rușine generală să discuți despre așa ceva”.

În filmulețele de la Sexul vs. Barza a găsit informații importante despre ce i se întâmplă fiziologic, care i-au mai temperat anxietatea și senzația permanentă de inadecvare. „În Adriana am găsit o prietenă, explicațiile ei mă linișteau”, spune Eliza, care acum are 22 de ani. „Avea o atitudine relaxată și un ton calm, o ascultam cu drag și nu mă simțeam judecată pentru întrebările pe care mi le puneam. Vedeam apoi și comentariile adolescenților care rezonau cu grijile mele”. Eliza are două surori mai mici, iar una dintre ele e la începutul adolescenței. Sora ei mai mare îi trimite videouri explicative ori de câte ori are nevoie, pentru că vrea să se asigure că nimeni din familia ei nu va mai crește cu stări de anxietate. Părinții lor refuză în continuare dialogul despre intimitate.

 

„Noi am fost copii dezorientați din punct de vedere al sexualității”

Cum se descurcă părinții cu propriii copii aflați pe cale să devină adulți și ce părere au despre predarea educației sexuale și relaționale în școli? Am căutat un răspuns pe grupurile de părinți de pe Facebook. Cei mai mulți dintre părinții care au răspuns în cele aproximativ 20 de comentarii sunt mame care spun că vorbesc deja cu copiii lor despre pubertate. Un tată mărturisește că nu a înțeles prea bine propunerea legislativă pe tema asta, o mamă a comentat despre oculta mondială pusă pe coruperea tinerilor din România, iar alți câțiva bărbați au reacționat cu emoticoane supărate la postarea mea. Am stat de vorbă pe larg cu trei adulți care mi-au mărturisit nesiguranțele lor de părinți, dar și cum s-au descurcat ei în propria adolescență. 

Felicia are 44 de ani și trăiește în Râmnicu Vâlcea, unde își crește, alături de partener, fetița de opt ani. Discuțiile cu fiica ei au început la baie, în timp ce o învăța regulile de igienă. „Îi spuneam: Uite, hai să spălăm fața, hai să spălăm urechile, hai să spălăm și vulva, și anusul”, povestește mama la telefon, cu o voce înmuiată în blândețe.

Experiențele din propria adolescență și încercările eșuate de a vorbi cu adulții de lângă ea au convins-o pe Felicia să-i ofere copilului ei repere în procesul ăsta al cunoașterii de sine, în locul glumițelor, refuzurilor sau tăcerii. „Noi am fost copii dezorientați din punct de vedere al sexualității”, explică ea. „Și eu și soțul meu am aflat din reviste, părinții noștri n-au vorbit cu noi”. Adolescența și-au petrecut-o în anii ‘90, când democrația și liberul acces la informație erau încă idei în curs de dezvoltare. Viitorii părinți căutau răspunsuri la întrebările și fricile lor în puținele reviste pentru adolescenți apărute după Revoluție: Salut, fondată de actorul George Mihăiță, Bravo și Popcorn. Când i-a venit prima oară menstruația, Felicia s-a panicat și și-a întrebat mama ce se întâmplă cu corpul ei care sângerează. Blocată de rușine, mama a râs. „Nu mi-a picat deloc bine lucrul ăsta, aveam nevoie de sprijin, de căldură, de explicații, să-mi spună că nu mi se întâmplă nimic rău, că nu sunt defectă”, spune fosta adolescentă.

Când fata ei a împlinit opt ani, au venit întrebările mai grele, iar Felicia a simțit un pic din rușinea propriei mame. În urmă cu trei săptămâni, cea mică a întrebat-o cum ajunge spermatozoidul la ovule. Auzise cuvintele astea la un coleg de clasă, care avea acces nelimitat la net. „Mi-am zis: OMG, ești încă foarte mică să-ți explic lucrurile astea!”, oftează mama. Dar faptul că fetița pusese această întrebare chiar înainte de culcare, când luminile erau deja stinse, a ușurat misiunea. „Și i-am explicat: Știi că ți-am mai povestit de îmbrățișarea aia specială dintre o femeie și un bărbat care se iubesc foarte mult și își doresc să aibă un copil. Am încercat să pun cât mai mult accentul pe iubire, înțelegere, pe faptul că sex faci atunci când îți dai seama ce înseamnă lucrul ăsta ca responsabilitate”, explică Felicia. „Dar resimt barierele astea și faptul că părinții mei nu au vorbit deloc cu mine despre asta”. Îmi spune că tocmai și-a comandat o carte pe net despre creșterea fetelor, pe care plănuiește să o citească împreună cu fetița ei și să o învețe, printre altele, cum comunici celuilalt propriile limite, cine are voie să te atingă și cine nu, cum ceri ajutorul unui adult în caz de pericol.

Daniela, mama unui băiat de 14 ani, știe cum e să-ți facă rău un adult în copilărie și să n-ai cu cine să vorbești despre abuz. Pe când avea numai 11 ani și era în vacanța de vară în casa părinților unor colegi, un bărbat trecut de 50 de ani din familia gazdă s-a masturbat în spatele ei. „S-a frecat de mine îmbrăcat și tot grohăia în toate direcțiile. Eu așteptam să se liniștească, neînțelegând ce se întâmplă. N-am uitat asta niciodată”, povestește femeia, care acum are 53 de ani. În casa din București în care a crescut, a simțit lipsa discuțiilor despre intimitate și corp. „Eu provin dintr-o familie în care femeile n-au purtat niciodată pantaloni”, povestește Daniela. „Mi-a fost foarte greu și am avut multe surprize personale, cu multă durere fizică și psihică”.

Pentru fiul ei, care tocmai a făcut primii pași spre adolescență, vrea să fie părintele pe care nu l-a avut. S-a uitat la documentare și a citit cărți despre transformările corpului și ce presiuni creează mediul online și industria pornografiei asupra puștilor. A aflat, de pildă, că adolescenții își compară mereu corpurile cu cele ale adulților portretizați în filme și că își fac griji că nu vor fi niște iubiți pricepuți. „Pentru ei e un prag extraordinar acesta al începerii vieții sexuale”, crede mama. „Șansele să iasă prost sunt foarte mari, dacă ești lipsit de informare și ți se pare că tot ceea ce ai făcut este un fiasco total”, mai spune ea. Când băiatul ei a împlinit 14 ani, l-a încurajat să citească și să-i pună întrebări. Au exersat cu o banană cum să folosească prezervativul, „cu hohote de râs și mișto-urile de rigoare”, și i-a spus că nu el decide dacă vreuna dintre partenerele lui alege sau nu să păstreze o eventuală sarcină. Apoi l-a liniștit că formele și mărimile trupurilor din filmele porno sunt excepții, nu standarde, în lumea de dincolo de platoul de filmare.

Dar nu toți părinții își susțin copiii să-și exploreze nevoile și dorințele, cu informațiile necesare la drum. Maria, de pildă, e unul dintre mulți alți părinți care cred că abstinența este cel mai bun scut pentru un adolescent care navighează printre nesiguranțe și furtuni hormonale. Are 33 de ani și își crește cele trei fetițe într-o comună din județul Călărași. Cea mai mică dintre ele are cinci luni, iar cea mai mare, șapte ani. De când se discută în spațiul public despre proiectul de lege pentru acceptarea educației sexuale în școli, a hotărât cu soțul ei să se ocupe personal de informarea fetelor, ca să se asigure că nu sunt manipulate. Cei doi părinți „foarte credincioși” sunt de părere că „Dumnezeu ne-a făcut ca să așteptăm și să ne păstrăm pentru căsătorie”. Spune că fetele ei sunt încă prea „copilăroase” pentru anumite discuții, dar sunt pregătiți să le vorbească atunci când vor veni spre ei cu întrebări. Până acum, Maria le-a răspuns la curiozități legate de diferențele dintre bărbați și femei, de la cum arată la cum se îmbracă. „Au văzut mulți bărbați cu părul lung și păr facial. Și noi le-am explicat de ce probabil au ales opțiunea asta, le-am spus că sunt bărbați care se cred femei și se comportă ca femeile dar nu este normal, pentru că nu așa ne-a făcut Dumnezeu”, povestește femeia.

La fel ca celelalte mame cu care am vorbit, nici Maria nu a avut o vorbă de consolare din partea adulților când a ajuns la vârsta adolescenței. „Mama îmi spunea: Vezi să nu faci vreo prostie, că ne omoară tac’tu. Cam astea au fost vorbele și sfaturile. Înainte, părinții nu stăteau de vorbă cu copiii, nu se preocupau atât de mult de stările lor emoționale și sufletești”, explică ea, după ce aruncă o privire către adolescenta din trecut. Își amintește că era o fată marginalizată de colegi, care și-a amânat viața sexuală până la căsătorie. Pentru copiii ei, își dorește să fie o mamă implicată, alături de soț. „Mă tem, ca orice părinte de fată, că va veni un băiat care le va suci mințile și nu mă vor mai asculta”, spune Maria. „Și să nu aibă înclinația spre a iubi fete. Dacă încalci bariera asta apar tot felul de boli și traume, pentru că omul nu e creat să-l iubească pe cel de același sex”.

Cercetătorii care au colectat date de la părinți și adolescenți au observat că tinerii sunt mai tentați să-și înceapă viața sexuală mai devreme atunci când sexul le este prezentat ca un fruct interzis, conform unui studiu din 2015. O altă cercetare din 2012, la care au participat peste două mii de persoane, arată că 9 din 10 tineri ar fi dispuși să-și amâne viața sexuală dacă ar avea discuții bazate pe empatie și înțelegere cu propriii părinți.

Dacă Daniela și Felicia cred că educația sexuală ar trebui predată în școli numai de către profesori instruiți sau chiar medici și psihologi, Maria spune că astfel de discuții trebuie purtate numai în familie, unde părintele e cel mai priceput educator.

Știrile false și conspirațiile pe tema educației sexuale i-au împins pe părinții români în tabere opuse. Activiști conservatori, foști inițiatori ai referendumului pentru familie, precum și politicieni și Biserica Ortodoxă Română au contribuit, prin declarațiile lor, la răspândirea fricii în rândul adulților. „Copiii rămân într-o beznă totală și au niște întrebări absolut justificate, mulți dintre ei au dileme de lungă durată”, explică fondatoarea canalului Sexul vs. Barza, Adriana Radu.

„Până ajungem la sex, ne mănâncă sfinții”

Dacă acasă mulți dintre copii se lovesc de rușinea moștenită a părinților, cum se desfășoară orele de educație sexuală la școală, cu un profesionist? Ca să aflu, am stat de vorbă cu psihologa Ioana Botez, care predă de opt ani această materie într-o școală privată din București. Ce face Ioana în sala de curs e o excepție pentru România, unde majoritatea instituțiilor de învățământ nu oferă informații de bază despre menstruație, boli cu transmitere sexuală sau cum recunoști un abuz într-o relație apropiată. Înainte să le predea puștilor, a lucrat cu victimele traficului de persoane și cu copii cu nevoi speciale, ca psihoterapeută specializată în probleme de cuplu și familie. La școală, i-au trecut pragul 320 de preșcolari și 500 de adolescenți. „Unii părinți simt rușine, nu pot să discute cu copiii lor anumite subiecte. Eu și întreaga echipă de psihologi le spunem că e ok, ieșim din paradigma asta că părinții trebuie să le facă pe toate și totul trebuie să iasă perfect. Părinții sunt și ei oameni”, explică psihologa la telefon, într-un moment de pauză între cursuri.

Temele abordate cu elevii sunt modelate de vârstă și de curiozitățile cu care vin în sala de clasă. Cu cei mai mici dintre ei, care au cinci-șase ani, Ioana discută despre cum se pot proteja de pericole pe net, atunci când joacă cu copii din toată lumea. Le spune despre conturile anonime și îi sfătuiește să nu socializeze cu necunoscuți. Tot la această vârstă, cei mici învață că trupul lor are „locuri intime”, pe care nu are voie nimeni să le atingă. Fac diferența între un secret sigur și unul periculos, cum ar fi, de pildă, ascunderea unui abuz sexual.

Consimțământul este un subiect foarte important în programa cursului pentru dezvoltare personală pe care îl predă Ioana. Discuțiile în jurul lui încep în anii de școală primară și se termină abia în prag de bac. Consimțământul e o lecție continuă despre cum ne comunicăm dorințele și limitele în relațiile cu ceilalți, din poziția de unici proprietari ai corpurilor noastre.

Atingerile sau gesturile nedorite, care pot lăsa răni emoționale, iau forme diferite, în funcție de vârstă. „La preșcolar poate să arate: Ia du-te și dă-i o îmbrățișare nu-știu-cui, când tu de fapt nu-l cunoști și instinctiv n-ai face lucrul ăsta. Ajungem la liceu în situații de risc: ne trezim la un party, începem să ne pupăm și să ne îmbrățișăm, parcă vrem să facem sex. Fix înainte de act, unul dintre noi se răzgândește și celălalt nu înțelege ce se întâmplă”, spune psihologa. „Am vorbit cu elevi de clasa a unsprezecea despre dificultatea de a zice nu, dar și despre cum gestionăm acest refuz. Am vorbit despre ce jocuri de putere pot exista în relațiile de cuplu, șantaj emoțional, traumă care generează atașament anxios.”

După lecțiile anatomice despre menstruație, hormoni și sarcină de la gimnaziu, la liceu adolescenții vin la curs cu nesiguranțe legate de identitatea și locul lor în societate. Stima lor de sine e modelată într-o mare măsură de comportamentele învățate pe rețelele de socializare, iar sănătatea lor mintală e pusă în pericol odată cu competiția pentru o viață ca pe Instagram, unde defectele și suferința dispar ca-n basme, acoperite de filtre și efecte speciale. Pentru a preveni astfel de situații, în Norvegia a apărut o nouă lege, care obligă influencerii să menționeze dacă au intervenit digital asupra imaginilor pe care le postează pe rețelele de socializare.

Filmele porno disponibile gratis pe net generează și ele nefericire și anxietate, pentru că produc o ficțiune a intimității, în care toate corpurile arată impecabil, iar plăcerea pare guvernată mereu de atingeri mecanice. „Aici vorbim despre niște așteptări nerealiste pe care media le portretizează. Toate filmulețele în care totul este idilic îi duc pe adolescenți într-o zonă de inadecvare destul de mare, se gândesc că e ceva în neregulă cu ei dacă viața lor nu arată la fel. Dacă îmi fac educația sexuală uitându-mă la filme porno, categoric n-o să mă prind de multe lucruri și s-ar putea să cred că e ceva în neregulă cu mine dacă nu gem de cinci ori”.

Chiar dacă sala de curs e un spațiu sigur pentru elevii Ioanei, unele subiecte sunt încă greu de abordat - de pildă, orientarea sexuală și orgasmul feminin. Adolescenții evită să se vulnerabilizeze de față cu alții de vârsta lor. Și-atunci, psihologa ia un moment de pauză de la poziția ei de autoritate și le povestește despre propria adolescență. „Când vorbeam despre tulburări alimentare și anorexie, le spuneam: Uite, eu am fost un adolescent cu probleme de imagine de sine, I was the fat chick, și chestia asta mi-a provocat multe angoase și neliniști. Ideea e să se ducă ei cu gândul mai departe, nu neapărat să discute cu mine”, povestește ea. „Educația sexuală se leagă de niște componente complexe de dezvoltare personală, socială și emoțională. Până ajungem de fapt la sex, ne mănâncă sfinții”. 

Ioana lucrează atât cu copiii, cât și cu părinții lor. Workshop-urile îi pun pe adulți la curent cu temele abordate la orele de dezvoltare personală și educație sexuală și îi învață cum să iasă din încurcăturile de acasă. De pildă, una dintre preocupările părinților cu mai mulți copii e cum să le explice acestora că frații nu au voie să-și atingă părțile intime. Mulți îi spală pe cei mici deodată, iar ei devin curioși să-și exploreze goliciunea, explică psihologa. Ea îi sfătuiește să-i spele separat, iar dacă situația se repetă, adulții trebuie să intervină cu mesaje scurte și clare despre cine are voie să-ți atingă corpul și cine nu, fără interdicții care ar putea să-i stârnească și mai mult să încalce regula.

Și Adriana Radu a observat că adulții au, la rândul lor, nevoie de îndrumare. Pe canalul video Sexul vs. Barza ajung cupluri de tineri adulți sau chiar căsătoriți, cu vârste între 30 și 35 de ani, care vor să afle mai multe despre planificarea familială sau se simt într-o criză a intimității: au disfuncții erectile, probleme cu orgasmul sau descoperă că sunt atrași de persoane de același sex. Pentru mulți dintre ei, însă, vălul rușinii și deconectarea de la propriile nevoi au făcut rădăcini adânci, pe care le transmit, la rândul lor, din generație în generație. 

E un moment bun să ne întrebăm dacă vrem să creștem niște noi generații la fel de speriate, rușinate și prost informate despre sex ca noi, iar în întâmpinarea acestui exercițiu de reflecție au venit specialiștii: astăzi, Asociația Psihologilor din România a luat o poziție oficială față de educația sexuală: beneficiile ei sunt incontestabile: oprește răspândirea bolilor cu transmitere sexuală, îi ajută pe adolescenți să se cunoască mai bine și să-și gestioneze emoțiile, reduce în timp rata violenței în cuplu și „nu crește activitatea sexuală și nici comportamentele sexuale riscante, ba chiar contribuie la amânarea începerii vieții sexuale”.