O veste greu de înghițit pentru lumea editorială din România este decizia recentă a Consiliului Concurenței de a aplica o amendă de aproape 6 milioane de lei unora dintre cele mai mari edituri și lanțuri de librării, pentru „comportamente neconcurențiale” pe piața cărții. Pe 21 august au fost sancționate patru edituri, Curtea Veche, Nemira, Humanitas și Publica, două rețele de librării – Cărturești și Humanitas – și Asociația Editorilor din România. Ele sunt acuzate că, în perioada 2017 – 2020, ar fi împiedicat Bookster, cunoscută ca „biblioteca corporatiștilor”, să mai poată cumpăra din librării cărțile pe care le publicau și distribuiau. Bookster împrumută cărți către angajații unora dintre cele mai mari companii din România, cu care are contracte contra cost.
Numeroase edituri românești spun că le-ar fi fost afectate vânzările de faptul că Bookster închiriază cărți, într-o piață de carte oricum cu vânzări puține și profit mic. Pe de altă parte, Bookster susținea în misiunea inițială că face un serviciu public și promovează lectura, în condițiile în care avem cele mai proaste statistici la citit din Europa. Bookster însă și-a schimbat în 2020 modul de funcționare, la scurt timp după ce a fost dat în judecată de zece edituri din România. Dacă inițial era o asociere dintre un ONG care obținuse de la Ministerul Culturii statutul de bibliotecă publică și o firmă, în prezent spune că nu mai este bibliotecă publică, nu are legătură cu conflictul cu editurile și funcționează doar ca livrator de carte.
Am încercat să recreăm istoricul conflictelor dintre editurile românești și Bookster, de la apariția pe piață în 2013, să-i înțelegem mizele, și am stat de vorbă cu autori, editori, cititori și bibliotecari, să vedem care sunt problemele adânci pe care le scoate la lumină această dispută.
Cine acuză pe cine și de ce
Consiliul Concurenței spune că cei șapte actori, edituri și librării, „și-au coordonat strategiile comerciale” și ar fi îngreunat companiei Bookster cumpărarea de cărți timp de trei ani.
Amenda de la Consiliul Concurenței a venit după o sesizare depusă de Asociația „Educație pentru Toți Copiii”, un ONG înființat și condus de Bogdan Georgescu, care a deținut brandul Bookster până în 2020, precum și tot fondul său de carte până în 2022.
Sistemul Bookster funcționa, în perioada analizată de Consiliul Concurenței, într-o formă simplă: încheia contracte cu diverse companii, iar pe baza abonamentului plătit, angajații companiilor puteau împrumuta gratuit diferite cărți – literatură română și internațională, de regulă titluri aflate în principalele trenduri editoriale.
În fața celor de la Consiliul Concurenței, editurile sancționate au negat că au făcut orice fel de înțelegere împotriva Bookster, pe care mai mulți editori o acuză însă că alegea să cumpere volumele din librării, unde deja editurile pierdeau o parte din prețul de vânzare a cărților. De altfel, în 2020, zece edituri majore din România, împreună cu Asociația Editorilor din România, au dat în judecată Bookster, pentru concurență neloială și încălcarea legii drepturilor de autor. Cei de la Bookster s-au apărat de fiecare dată prin statutul de bibliotecă publică, primit la înființare în 2013, din partea Ministerului Culturii.
Inspectorii Consiliului Concurenței ar fi descoperit că editurile puneau presiune directă pe librării să nu le mai vândă cele mai noi titluri celor de la Bookster. „Editurile şi Librăriile, sprijinite în demersurile lor de către AER, au considerat că activităţile desfăşurate de Bookster nu se circumscriu unei biblioteci publice şi că aceasta nu respecta regulile de pe piaţa furnizării de carte şi nu plăteşte suficient pentru drepturile de autor”, arată Consiliul Concurenței.
Cum se apără editurile
În ultimele săptămâni, aproape fiecare dintre editurile și librăriile amendate de Consiliul Concurenței a emis un punct de vedere public. Toți spun că amenzile sunt injuste, foarte mari și că pot duce la falimentarea afacerii de carte pentru fiecare dintre actorii de pe piață.
Cele mai afectate sunt Librăriile Cărturești, care au încasat peste jumătate din amendă, aproape de 4 milioane de lei. Aceștia explică faptul că amenzile au fost date în funcție de cifra de afaceri, și de aceea ei au primit suma cea mai mare. Totodată, spun că hotărârea Consiliului Concurenței este lipsită de logică și împotriva faptelor.
„Cărturești nu a participat la vreuna din presupusele întâlniri, discuții sau înțelegeri în legătură cu Bookster, nu și-a coordonat acțiunile cu niciun alt jucător de pe piața de carte și nu a participat la nicio activitate de tip boicot. Valorile în care crede și pe care le promovează Cărturești încurajează concurența și un ecosistem sănătos în piața de carte și, evident, respectarea drepturilor de autor, care guvernează activitatea tuturor actorilor din această piață”, explică cei de la Librăriile Cărturești.
Gabriel Liiceanu: „Nu mai rămâne decât să ne cerem scuze că existăm”
Reprezentanții Editurii Curtea Veche spun că au fost surprinși și dezamăgiți de decizie, iar amenda de aproximativ 422.000 de lei, pe care au anunțat că o vor contesta, arată „o profundă neînțelegere a industriei de carte”.
„Suntem pedepsiți pentru o faptă care nu a existat. Respectăm toate regulile economice, toate regulile liberei concurențe, fără să prejudiciem vreun partener din lumea editorială. Nu am acționat spre distrugerea vreunui partener, ci am respectat dialogul transparent, onest și bazat pe bune practici cu toate zonele care țin de editarea și difuzarea de carte”, spun cei de la Curtea Veche.
Gabriel Liiceanu, director al Editurii Humanitas, a decis să își publice pe contributors.ro discursul pe care l-a susținut în fața plenului Consiliului Concurenței. El declară că amenda de peste 365.000 de lei pentru editură și 582.000 pentru Librăriile Humanitas, dacă vor rămâne valabile, reprezintă „o lovitură mortală”, că singura formă de a acoperi aceste cheltuieli reprezintă creșterea prețului cărților, care ar putea îndepărta cititorii, oricum foarte puțini la număr. Conform Libertatea, bilanțul contabil pe anul 2023 al editurii Humanitas arată un profit net de 1.208.115 lei, însă este vorba de un profit contabil, nu de bani care se regăsesc neapărat în conturi, având în vedere că încasările în piața editorială se fac greu. Librăriile Humanitas au raportat pierderi de 1.001.969 în 2023, iar amenda stabilită de Consiliul Concurenței reprezintă 58% din această sumă.
„Sincer să fiu, din partea instituțiilor statului așteptam investiții în carte și cultură, nu amenzi exterminatoare,” scrie Liiceanu. „Ați amendat, fără nici o dovadă concludentă și fără să țineți cont de ceea ce ați auzit de la noi, mari lanțuri de librării și importante edituri. S-ar putea ca amenda globală de circa 1,2 milioane de euro dată sistemului de carte de la noi să pună la pământ „o industrie” care, oricum – într-o țară în care 42% dintre români sunt analfabeți funcțional, iar 11 milioane (peste 55% din populația țării) nu au citit nici măcar o carte în ultimul an – se târa din greu. (...) Nu mai rămâne decât să ne cerem scuze că existăm.”
O întrebare cu răspuns complicat: Ce este Bookster?
La momentul apariției, în 2013, sub umbrela Bookster funcționau două entități. Pe de o parte exista Asociația „Educație pentru Toți Copiii”, cea care a obținut și statutul de bibliotecă publică din partea Ministerului Culturii. Aceasta deținea întregul fond de carte, numit „Biblioteca Bookster”, cât și brandul, iar relația comercială cu diferitele companii din țară se realiza printr-o companie care se ocupa de marketing, transport, încasarea banilor în urma împrumuturilor etc. Ambele erau deținute de Bogdan Georgescu, cel care a lansat compania, devenită cunoscută drept „biblioteca corporatiștilor”.
Cu statutul de bibliotecă publică în spate, Bookster s-a extins la nivel național cu un model de business descris ca fiind „unic”. Diferite companii plăteau către Bookster o taxă anuală, pe baza căreia angajații aveau acces gratuit la o biblioteca deținută de Asociația „Educație pentru Toți Copiii”, cu titluri de literatură română și internațională. Firma asociată se ocupa de transport și livrare a cărților către clienți. La nivelul anului 2019, la șase ani de la lansare, cifrele Bookster erau impresionante: 650 de companii înrolate și 61.000 de angajați cu conturi active pe platformă. Astăzi, cifra ar fi de 1.300 de companii înrolate. Într-unul dintre răspunsurile oferite presei în 2020, Bookster menționează că cititorii au împrumutat prin această platformă 2 milioane de cărți în 2018.
Din 2020, însă, s-au schimbat patronii și modelul de afaceri. Atunci, Bogdan Georgescu a vândut tot ce înseamnă „modelul de afaceri” Bookster către grupul OCTRA, deținut, între alții, și de Octavian Radu, cel care a fost proprietarul lanțului de librării Diverta până în 2022. Firma care gestiona platforma online, modelul de marketing, contractele cu diferitele corporații a trecut la OCTRA, iar fondul de carte a rămas la ONG-ul Asociația „Educație pentru Toți Copiii”.
Vânzarea a venit la scurt timp după ce cele mai importante zece edituri din România, împreună cu Asociația Editorilor din România, au dat în judecată Bookster, acuzându-i pe aceștia că le fac concurență neloială și că încalcă legea drepturilor de autor, „închiriind” volume către angajați ai sutelor de companii cu care avea contract și încasând bani frumoși, în vreme ce piața editorială se zbate.
Vânzarea a dus și la schimbarea modelului de afaceri. Într-o serie de răspunsuri către Scena9, cei de la Bookster au explicat că în prezent nu mai dețin statutul de bibliotecă și nu au în proprietate nicio carte. Ei susțin că au continuat să lucreze cu biblioteca deținută de ONG-ul lui Bogdan Georgescu încă doi ani, până în 2022, când au sistat complet orice relație de colaborare. De aceea, ei au și anunțat, într-un comunicat de presă, că nu se află în spatele plângerii depuse împotriva editurilor la Consiliul Concurenței – plângerea a fost făcută de Asociația „Educație pentru Toți Copiii”, la scurt timp după vânzarea către OCTRA.
Pe modelul nou de afaceri, cei de la Bookster spun că pur și simplu funcționează ca un livrator – de la bibliotecă, prin platforma lor online, către clienți din zona corporate. Conform site-ului, livrează pentru angajații majorității instituțiilor bancare din România, dar și ai unor firme precum Bosch, Emag, Rompetrol, Vodafone, HP etc..
„Noi nu suntem doar păzitori de cărți”
Bookster spune că au identificat biblioteci din țară care sunt interesate să-și crească numărul de cititori și de volume împrumutate și, ulterior, restituite, și le-au cooptat. Toți banii acestei intermedieri sunt păstrați de Bookster, bibliotecile neavând dreptul de a încasa bani pentru împrumuturile făcute. În răspunsul oferit Scena9, cei de la Bookster spun că lucrează cu „biblioteci publice, cât și private” și oferă câteva exemple: Biblioteca Județeană „I.G. Bibicescu” Mehedinți, Asociația Iubitorilor de Carte, Institutul Goethe, Biblioteca Universității „Vasile Alecsandri” Bacău, Biblioteca Orășenească „Kovásznai Városi Könyvtár” din Covasna și Asociația Prometeu.
„Noi am construit un spațiu digital dedicat oricărei biblioteci din România care dorește să își ofere cu ușurință cărțile spre împrumut,” au precizat cei de la Bookster pentru Scena9. „De altfel, Bookster nu are capacitatea de a efectua împrumuturi – nu deține cărți și nici drepturi asupra cărților care să-i permită să le împrumute cititorilor. Bookster funcționează acum după alt model de business, nu este bibliotecă, nu deține și nu împrumută cărți. Fondul de carte la care facem referire în postările noastre publice aparține exclusiv bibliotecilor cu care colaborăm.”
Ca să înțelegem cum funcționează o astfel de colaborare, am stat de vorbă cu Maria Cristina Firu, managera Bibliotecii Județene „I.G. Bibicescu” din Mehedinți. Aceasta spune că Bookster îi ajută să își transmită cărțile în toată țara, crescându-le numărul de utilizatori. „E ca un fel de împrumut interbibliotecar. Noi nu percepem taxe de împrumut, dar alte biblioteci județene o fac. Avem cărți solicitate de aceste biblioteci județene pe care ei nu le au, noi le trimitem, iar ei în baza normelor lor interne le împrumută în baza unor taxe. Noi nu avem voie să facem diferența între bibliotecile publice și cele private.”
Managera spune că biblioteca pe care o administrează are o colecție de 550.000 de cărți, cu 6-7 exemplare per carte. Pe o parte dintre acestea le trimite în județ, pentru că nu mai există prea multe biblioteci comunale, și trimite câteva exemplare și la Bookster. „Dacă ar sta toate aici, ar sta pe raft prăfuite, că nu vin atât de mulți cititori. Cartea trebuie să ruleze și să ajungă la cât mai multe persoane, să ne mai deșteptăm puțin. Noi nu suntem doar păzitori de cărți.” Firu adaugă că Bookster a mai intermediat diferite proiecte cu fundații care au donat cărți Bibliotecii „I.G. Bibicescu”, care apoi a redirecționat acele cărți bibliotecilor comunale, care au bugete infime, și un proiect prin care au dus cărți în bibliotecile școlare din județ.
Proiecte de lege pentru ca bibliotecile să plătească drepturi de autor
Înainte de preluarea în grupul OCTRA, cei de la Bookster anunțau în mai multe postări de pe Facebook că oricine putea să-și facă, gratuit, un cont pe site-ul lor, pentru a împrumuta cărți. Astăzi, îți poți face cont doar dacă compania la care lucrezi are un contract de furnizare încheiat cu Bookster.
„Față de bibliotecile clasice, Bookster nu primește finanțare de la stat. Ca să ne acoperim cheltuielile de funcționare (salarii, zeci de mii de cărți cumpărate anual, chirie, costuri de livrare, etc.), oferim companiilor atât servicii de livrare a cărților împrumutate gratuit de angajați de la bibliotecă, precum și de încurajare a lecturii și a dezvoltării personale”, arăta o postare din 2020 de pe pagina de Facebook a Bookster.
Conform aceleiași postări, Bookster susținea că a ales să plătească „taxa pentru drepturile de autor” către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) pentru fiecare carte pe care au împrumutat-o către cititori din 2015 în 2020, „pentru a recunoaște meritele autorilor și a-i sprijini”.
Din informațiile obținute de Scena9 de la surse din Ministerul Culturii, în momentul de față bibliotecile nu sunt obligate să achite această taxă pentru drepturi de autor. De altfel, nici Bookster, în forma de organizare de dinainte de schimbarea patronajului, nu ar fi avut această obligație legală. „Sunt singurii care au ales să facă asta, chiar dacă suma plătită a fost una modică”, au spus aceleași surse.
În prezent, există mai multe proiecte în lucru, pentru ca bibliotecile publice să achite o taxă de drepturi de autor pentru fiecare volum împrumutat, dar implementarea lor nu e văzută în momentul de față ca o posibilitate sau prioritate în România, conform reprezentanților Ministerului Culturii cu care am discutat.
Silviu Lupescu: „Bookster nu împrumută cărți, ci le închiriază”
Cele zece edituri, alături de Asociația Editorilor din România, care au dat Bookster în judecată în 2020 au pierdut procesul în primă instanță, în 2023. Dar instanța nu a comunicat nici până astăzi motivarea, astfel că editurile nu știu de ce Bookster a câștigat, dacă judecătorii le-au respins argumentele pe fond sau doar bazându-se pe legislația aflată în vigoare. Majoritatea însă vor să conteste decizia și așteaptă să le fie comunicată oficial motivarea hotărârii.
Polirom a fost una dintre cele zece edituri care au dat în judecată Bookster, dar nu s-a numărat pe lista celor sancționate de Consiliul Concurenței. Când l-am întrebat pe Silviu Lupescu, directorul și fondatorul Editurii Polirom din Iași, dacă activitatea Bookster îi mai afectează în prezent, Lupescu a răspuns ferm că da, explicând de ce crede că procesul prin care aceștia s-au denumit bibliotecă publică în trecut a fost înșelător.
„Sub acest statut de bibliotecă, ei nu au oferit decât cărțile cele mai vândute de la o editură. Vrând-nevrând, o bibliotecă normală este înregistrată, are în ea toate cărțile care apar, nu doar trei-patru cărți foarte vandabile. Și ei au 3-4 exemplare care pot fi consultate la o sală de lectură, pot fi luate pe rând acasă, în timp ce Bookster aveau și câte 100 de exemplare dintr-o carte de succes. Diferența între ei și o bibliotecă este foarte mare; ei nu au oferit decât niște cărți care le-au adus profit, nu ca orice bibliotecă ce are o gamă largă de cărți. De altfel, ei nici nu împrumută cărți, prin faptul că iau bani le închiriază, cer bani pentru asta, ceea ce nicio bibliotecă nu face, cu excepția acelei taxe modice de abonament”, a declarat Silviu Lupescu. „Ei au luat doar vârfurile de vânzări ale editurilor și le-au închiriat pe bani.”
România, țara în care se citește cel mai puțin din Europa
Una dintre problemele pe care disputa dintre edituri și Bookster le-a deschis în discuția publică e legată de cât și cum poate fi încurajată lectura în România, unde doar 30% dintre români spun că au citit măcar o carte în ultimul an, nu există statistici despre numărul librăriilor funcționale și jumătate din bibliotecile publice au fost închise în ultimele decenii.
Mulți dintre cei care au comentat pe marginea acestui conflict au venit în sprijinul Bookster, despre care spun că încurajează lectura. Raluca Juncu, jurnalistă, spune că folosește Bookster din 2018 și împrumută cam una-două cărți pe lună. Îi era util mai ales în trecut, când avea venituri mai mici și nu-și permitea să cumpere câte cărți și-ar fi dorit. Îi place că primește pe email și oferte personalizate pe interesele ei de lectură și crede că este un sistem care încurajează lectura. „Cel puțin pentru mine așa a funcționat și mi-a deschis mai mult apetitul pentru cărțile de psihologie și de dezvoltare profesională și personală, care m-au ajutat în carieră. Surprinzător, Bookster m-a făcut să cumpăr mai multe cărți decât înainte, pentru că mi-a stimulat dorința de a citi. Mi-am dorit, așadar, ca unele cărți să «locuiască» la mine în casă, așa că le-am achiziționat, cele ale scriitorilor români mai ales”, spune Raluca. I se pare că un minus al Bookster este faptul că oferă puțini autori români.
Scriitorii, criticii și editorii cu care a vorbit Scena9 spun însă că încurajarea lecturii ar trebui să fie un plan de țară, nu o activitate „cel puțin controversată” a unei companii private. Ambele tabere pornesc de la un adevăr: în România se citește foarte puțin, de foarte mult timp. Bogdan Crețu, critic literar român și autor de romane, spune că piața de carte din România este „meschin de mică și neîncurajată”, iar astfel de decizii, precum amenda dată de Consiliul Concurenței, nu vor face decât să o destabilizeze și mai mult.
„Trăiesc de peste 20 de ani în mediul acesta și știu cât este de fragil. Nu pot să fiu de acord cu business-uri încurcate precum Bookster. Decizia Consiliului Concurenței vine după falimentul elefant.ro, după falimentul Diverta, al cărui patron aflăm că deține acum Bookster. Ai impresia că sistemul ăsta, felul în care e construită piața de carte la noi, autorul și editura sunt ultimii care câștigă. Sunt la capătul de jos al lanțului. Dacă ne uităm la profitul vehiculat al Bookster, vedem că e mult mai mare decât al unor edituri care se luptă și se chinuie să pună în circulație sute de titluri. Dar asta e piața în România: nu producătorul câștigă, ci distribuitorii”, a declarat Bogdan Crețu.
„Pentru 70 - 80% dintre elevi cărțile sunt inaccesibile”
Criticul literar nu este de acord cu cei care spun că afacerile precum Bookster ajută la încurajarea lecturii. În cel mai bun caz, editurile ar trebui, în opinia sa, să ia exemplu de la ce a făcut compania și să înțeleagă că în rândul marilor companii, cartea poate fi un „culoar” de exploatat. Și să își adapteze strategiile de marketing pentru a intra acolo, ca să învețe toată lumea ceva din această poveste.
„Dacă vreți să vorbim despre consumul de carte, el trebuie să pornească organizat. Obiceiul lecturii se formează în școală, nu în corporații. Ar trebui să avem politici educaționale făcute de jos în sus, programe ce trebuie regândite, dar trebuie format un reflex al lecturii care nu se poate face decât în primii ani de școală sau cu niște politici pe care state foarte mari le au. Aici am rezolvat problema că o firmă privată a cumpărat niște cărți și le-a dat la cititori care lucrează în corporații. Cititori care oricum ar fi avut posibilitatea să își cumpere cărțile respective. Problema noastră nu e acolo, ci la faptul că pentru 70 - 80% dintre elevi cărțile sunt inaccesibile. Nu există biblioteci școlare la sat, iar cele locale, regionale, nu au fonduri de carte”, spune Bogdan Crețu.
Epilog
Amenda dată de Consiliul Concurenței în acest caz a aprins rafale de polemici și declarații publice: editurile și librăriile au strigat, vocal, „nedreptate!”, atâta vreme cât sancțiunile primite sunt uriașe raportat la cifrele de afaceri; Bookster s-a eschivat undeva între misiunea nobilă de a încuraja lectura, un model de business încâlcit și o legislație haotică; scriitorii s-au împărțit între solidaritatea cu editurile care se zbat, dorința de a ajunge la cât mai mulți cititori și nevoia de a fi remunerați cât mai echitabil pentru munca lor; cititorii Bookster și-au apărat cauza – le prind bine puținele servicii orientate spre carte, modelate pe logica omniprezentă a consumului de oraș, livrarea.
Dincolo de toate aceste poziții contradictorii, rămân faptele: România are de ani buni cea mai mică piață de carte din Europa (estimată undeva la 100 de milioane de euro) și cei mai puțini cititori. În ciuda proiectelor cu nume pompoase anunțate periodic de instituții, „România educată”, „Anul lecturii”, „Ziua internațională a lecturii” etc., cifrele care traduc realitatea rămân neschimbate. De fapt, nu există nicio politică și nicio strategie coerentă pe termen lung pentru o piață editorială mai sănătoasă, iar dinamica adâncă a societății, care dictează și relația oamenilor cu cartea & cunoașterea, devine ce în ce mai complicată. Sistemul de educație e ineficient, infrastructura culturală continuă să se dezintegreze în mare parte a țării, cartea nu e o afacere profitabilă, legislația care să-i ajute pe editori și pe cititori lipsește, iar comportamentele noastre de consum cultural sunt într-o continuă schimbare, pe care nici măcar nu am început să o măsurăm și înțelegem.
Pretutindeni în lume, proprietatea intelectuală, un principiu de bază cu care funcționează artele – nu doar literatura, ci și muzica, filmul & co. – e într-un moment de criză și regândire. Serviciile de streaming, inteligența artificială și alte revoluții pe care le aduce tehnologia ridică probleme fundamentale, încă fără răspuns, pentru producătorii culturali și deschid o nevoie din ce în ce mai presantă de a găsi noi modele de remunerare echitabilă a artiștilor și producătorilor din jurul lor. În România, toată această discuție este însă inexistentă.
Rămâne astfel un vid politic, legislativ și de viziune, pe fondul căruia puținele edituri și librării (și alți producători culturali) se zbat de cele mai multe ori ca să reziste, iar modele noi de business, așa cum e Bookster, pot să exploateze nevoi reale ale publicului. Scopul lor e însă profitul, nu contribuția la înzdrăvenirea unui ecosistem complicat și avariat, din care fac parte autori, traducători, redactori, corectori, paginatori, ilustratori, editori, librari ș.a.m.d.
