Domnule Director,

Subsemnatul Odobescu Ștefan Vlad, domiciliat pe unde apucă, posesor al unei cărți de identitate care nu-i încape în portofel, prin prezenta doresc să vă aduc la cunoștință că în cursul zilei de astăzi, 28.06.2016, precum și în restul zilelor, mi-ați mâncat sufletul. 

Ca urmare a faptului că în ultima săptămână se înregistrează temperaturi ce depășesc normalul termic al perioadei, și având în vedere faptul că îmi solicitați copie legalizată după un document care se află chiar într-unul din sertarele instituției dumneavoastră, precum și pentru că doriți să primiți neapărat copia în cauză într-o mapă de carton - neapărat mapă de carton - vă doresc să vă înveliți seară de seară în hârtiile strânse peste zi.

Mi-ați solicitat numeroase lucruri de-a lungul timpului: de exemplu, când v-am cerut respectuos să-mi plătesc singur contribuția la bugetul de Sănătate, m-ați informat că trebuie să merg lună de lună la ANAF, să iau de acolo chitanță, și cu ea să merg la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, pentru a demonstra că am făcut plata. Am întrebat dacă pot să trimit o imagine scanată a chitanței într-un email, dar m-ați lămurit, prin intermediul unei angajate, că nu există email, și că pot cel mult să încerc pe fax. Ca în multe alte rânduri, îmi cereați, Domnule Director, să-i comunic unei instituții a statului român ce face o altă instituție, pentru că Dvs., Domnii Directori, nu prea vă întâlniți. Când am rugat-o frumos, una dintre angajate mi-a scris pe o hârtie un număr de fax, și era anul 2015 și tot vară era, și m-am enervat, dar n-am înjurat, nu nimic. Vă rog să mă scuzați, cunosc faptul că asemenea formulări nu-și au locul într-o scrisoare oficială. 

Am învățat să vă scriu de mic. Încă din gimnaziu, reprezentanții unității școlare pe care o frecventam au avut grijă să deprind tainele stilului juridico-administrativ, care presupune, între altele, o distanță specifică a scrisului față de marginea din stânga a hârtiei și o distanță considerabilă față de oameni. 

Cu deosebită considerație vă mărturisesc, Domnule Director, că am impresia că nu prea citiți ce vă scriu, că doriți doar să vă asigurați că încă scriu de mână, că mă îndemnați să-mi exersez vocabularul lemnos pe rânduri strâmbe. O văd pe Doamna Secretară cum ia grăbită hârtia și o depozitează, regulamentar, într-un fișet, care se închide cu sunetul metalic “Clac!”. Recunosc că mi-am imaginat uneori, Domnule Director, că Doamna Secretară își prinde degetele în această mișcare grăbită, deși cunosc faptul că nu e vina Dumneai, că trebuie să solicite pentru că nu se poate altfel, pentru că în lume trebuie să existe ordine, iar ordinea începe mereu cu “Subsemnatul”. 

P.S.: Menționez faptul că am citit în cursul zilei de ieri că Guvernul va discuta în ședința de azi, 28.06.2016, un proiect de ordonanță de urgență prin care să reducă numărul hârtiilor plimbate între instituții. Ar dispărea, de exemplu, cazierul judiciar și, astfel, 2,5 milioane de drumuri la Poliția nu s-ar mai efectua. Totodată, copiile după buletin vor putea fi trimise și electronic și copiile legalizate solicitate de instituții publice ar urma să fie eliminate. Domnule Director, vă sfătuiesc să nu vă împacientați, poate e doar un zvon. 

Cu respect,
Odobescu Ștefan Vlad

Către Domnul Director al acestei instituții, totodată Directorul General al Tuturor Instituțiilor din România

 

Ilustrație: Harald Groven (Wikimedia Commons)