Azi începe Urban Eye, festivalul care aduce la un loc filme documentare despre orașele în care trăim, despre poezia și problemele spațiilor pe care-l împărtășim, despre obiceiuri și schimbări ale locurilor. Ediția de anul ăsta se întâmplă online, iar până duminică, 8 noiembrie, puteți alege din programul festivalului filme care să vă ducă din Bhutan, până-n Ucraina, din Mexic până-n Siria și-n multe alte cotloane ale lumii. Dintre cele 12 filme de la Urban Eye, am ales trei, prin care să vă trezim cheful de documentar, călătorie și gânduri la orașe mai bune și mai prietenoase cu oamenii lor.
Când viața revine, r. John Appel, Olanda, 2019
Ce se întâmplă în așezările distruse de războaie, de catastrofe naturale sau provocate de oameni, după ce atenția lumii nu mai e îndreptată spre ele? Cum își refac rănile locurile și oamenii lor? Cu întrebările astea în minte, un documentarist olandez călătorește în Amatrice, orășelul italian pus la pământ de un cutremur în 2016, la Cernobîl, unde urmele dezastrului nuclear din 1986 sunt azi atracție turistică, și în Aleppo, capitala Siriei dezmembrată în ani de războaie. Fiecare oraș în parte devine un personaj, pe care-l cunoști prin intermediul unora dintre cei care, atâta timp cât realitatea locului era așezată, te ghidau prin cotloane și istoriile lor. Un preot italian a cărui casă a fost îngropată de dărâmături, un fost operator al centralei atomice, care și-a pierdut prietenii și o bună parte din sănătate, și doi ghizi sirieni, care încearcă să-și reinventeze viețile după război. Ei sunt povestitorii care ne amintesc cât de legați suntem de locurile unde trăim și cum toată realitatea lor obișnuită, de care ne bucurăm tacit în fiecare zi, poate fi zguduită brutal peste noapte. (Andra Matzal)
Prin balcoane, r. Roman Blazhan, Ucraina, 2020
Sunt circa 100.000 de blocuri în România. Tot a noastră țară se laudă cu cei mai mulți proprietari de locuințe din UE (96,4%), dar și cu cel mai mare procent de locuințe aglomerate din Uniune (46,3%, ambele procente conform Eurostat, mai 2020). Ce legătură au toate astea cu documentarul ăsta despre balcoanele din Ucraina? Păi, toate legăturile - și „la ei” e la fel ca „la noi”. Balconul e o extensie a locuințelor, adeseori prea mici și fără spațiu de depozitare, construite în perioada socialistă. Balconul e învelit cu termopan, închis cu rame de geamuri de autobuz, extins în jurul unui colț al clădirii, lipit pe perete într-o înjghebare precară din lemn și sticlă. Balcoanele sunt expresii ale individualismului - au răsărit ca ciupercile încă din perioada socialistă, deși erau interzise, iar după marea privatizare post-colapsul URSS cu atât mai abitir. În balcon stau schiurile, bicicletele, cărțile vechi, murăturile, cafeluța & țigara, colegii de apartament la un bong, vecinele la o șuetă. Construcțiile astea „parazit”, cum le numește o antropologă din film, pot fi viitorul urbanismului - nu au nevoie decât de o suprafață pe care să se așeze. Urâte, kitsch, necesare, haotice, în balcoane ne depozităm viețile. Dacă vrei să discuți mai multe despre ele, nu rata discuția asta diseară, cu arhitecți și antropologi. (Bonus: nu e singurul film despre excrescențele din spațiul liminal dintre „înăuntru” și „afară” de la UrbanEye #7, mai e și Povestiri din balcon, r. Helle Windeløv-Lidzélius, 2013.) (Ioana Pelehatăi)
Push, r. Fredrik Gertten, Suedia, 2019
Orașele noastre devin din ce în ce mai strâmte pentru cei care nu pot ține pasul cu piața imobiliară. Prețurile cresc și te împing încet, încet, spre periferie, apoi în afara orașului în care îți imaginai o viață bogată în opțiuni. Cum îți schimbă viața locuința în care trăiești? Dar libertatea de a alege? Documentarul suedezului Fredrik Gertten te plimbă prin lumea ierarhiilor și a locuirii precare la braț cu Leilani Farah, raportorul ONU pentru locuințe adecvate. Casa nu e un bun de care te poți lipsi, ci un drept al omului, ne spune activista. Dar sistemul capitalist, așa cum e el reglementat în prezent, ne-a învățat pe toți să punem prețuri mari pe orice bun de consum și să uităm de drepturi. La masa dialogului vorbesc cercetători, jurnaliști, angajați în domeniul imobiliar și oameni ale căror vieți sunt profund afectate de chiriile pe care nu și le mai permit. (Venera Dimulescu)
