Dispozitiv Books e una dintre librăriile noastre preferate din România. Ascunsă într-o cameră la stradă de pe străzile din zona bucureșteană a Parcului Cișmigiu, te invită să-i răsfoiești pe îndelete cărțile și revistele - doar că nu-s orice titluri. Te fac să-ți chestionezi realitățile, te aduc în aici, acum & viitor și vin de la cei mai proaspeți jurnaliști, autori, designeri și ilustratori. Cum în perioada asta, hoinăritul prin librării nu ne e tocmai la îndemână, i-am invitat pe Laura Naum și Petrică Mogoș, „părinții” Dispozitiv Books și ai revistei KAJET să ne recomande lunar ce e nou și bun la ei în librărie. Astăzi, titluri despre feminism.
Să vorbim în continuare, în 2020, despre importanța feminismului—sau a drepturilor egale între oameni, indiferent de gen, sex, clasă, rasă—pare un subiect perimat. Când punem lupa, în schimb, se observă cu ușurință probleme care nu țin cont de dezvoltare sau indicatori economici, și care oscilează la fel de intens de la vest la est: de la situațiile bine documentate din State, la protestele tot mai insistente ale vecinilor polonezi referitoare la drepturile de bază ale corpului femeii, la referendumul pentru familie de la noi.
Despre ce vorbim mai exact, când vorbim despre feminism? Vorbim despre voci făcute invizibile, despre acceptarea unei pluralizări a fenomenului, despre istorii (atât subiective, cât și la nivel macro, ale ideii sau ale întregii omeniri), dar și despre viitor. Feminismul nu e doar un simplu concept ori o teorie (chiar dacă multe dintre cărțile prezentate mai jos expun și o dimensiune academică a mișcării), feminismul este practică socială și feminismul trebuie trăit în viața de zi cu zi. Feminismul este intersecțional, queer și radical, feminismul este inerent politic și militant, posibil incomod și inconfortabil, feminismul înseamnă solidaritate și colectivitate, dar înainte de toate feminismul înseamnă documentare și emancipare.
Selecția noastră este departe de a fi un îndrumar nepărtinitor ori complet. Cărțile și revistele de mai jos pot fi văzute, mai degrabă, ca instrumente ori arme care să ne ajute să luptăm pentru o existență comună și spre un viitor mai just.
The Natural Enemies of Books: A Messy History of Women in Printing and Typography
The Natural Enemies of Books contribuie la documentarea unor istorii uitate sau complet ignorate ale designului grafic de până la jumătatea secolului 20. Axându-se pe o nișă de voci neglijate (femeile din industria tiparului), volumul aduce în prim plan inegalitățile din industriile creative și propune o perspectivă feministă asupra istoriei cărții. Editorii publicației ne amintesc astfel de etapele mai puțin vizibile din lanțul și mijloacele de producție de carte, care rămân în continuare dictate de regulile pieței libere. Punctul de interes e centrat, sau, argumentează editorii, ar trebui să fie centrat mai puțin pe autor și mai mult pe lucrător, muncitor, producător, denunțând astfel mitul creatorului de geniu.
În mod paradoxal, este fascinantă relevanța subiectului dezbătut în acest volum, apărut în 2020, având în vedere că el reprezintă un răspuns direct la o carte revoluționară publicată acum aproape 100 de ani. Mai precis, la Bookmaking on the Distaff Side—o compilație de eseuri și poezii, desene și elemente (tipo)grafice, publicată în 1937 în San Francisco și născută, așa cum spun creatoarele ei, din „îndreptățita indignare că rolul femeii n-ar fi fost vreodată recunoscut îndeajuns în istoria tiparului”. Editată de colectivul feminist de design grafic MMS (Maryam Fanni, Matilda Flodmark și Sara Kaaman), The Natural Enemies of Books include mai multe eseuri și poezii originale și contemporane de Kathleen Walkup, Ida Börjel, Jess Baines și Ulla Wikander, dar și conversații cu designeri de literă ca Inger Humlesjö, Ingegärd Waaranperä, Gail Cartmail și Megan Dobney, precum și reeditări din cartea originală.
Expunerea grafică este una intenționat dezordonată (messy, așa cum o descrie până și subtitlul), pe alocuri anevoioasă și greu de urmărit. Dezordinea design-ului are de altfel la bază o însemnătate conceptuală clar stabilită—de a traduce cât mai fidel prin instrumente vizuale istoriile femeilor din industriile creative în general și din industria tiparului în particular: precară și cu lipsuri materiale, neclară ori slab documentată, non-lineară și diluată de evenimentele „mai însemnate” ale istoriei.
The Natural Enemies of Books însumează un captivant demers de excavare a istoriilor lucrătoarelor din industria tiparului. Dacă istoriile lor sunt invizibile, asta nu înseamnă că ele nu există. Iar într-o industrie dominată de bărbați, cine pot fi dușmanii naturali ai cărții dacă nu chiar femeile înseși?
Keywords: tipografie, design, feminism
176 de pagini, 11 x 19 cm
Cartea Feminist Art Activisms and Artivisms pleacă de la o premisă destul de simplă: aceea de a vorbi despre feminisme și nu doar despre un singur tip de feminism, despre activisme și nu doar un singur tip de activism. Să vorbim despre mai multe forme de artă feministă ori despre mai multe manifestări activiste (și implicit despre mai multe istorii feministe) nu poate decât să producă o incluziune a vocilor amuțite de o înțelegere unidimensională a istoriei. Pluralitatea asigură, pe lângă incluziune, conviețuirea unor multiplicități de idei și concepte, deschiderea către noi orizonturi de cunoaștere, accesul către lumi paralele care există indiferent de dorințele noastre. Această tehnică de multiplicare—prin declinare la formă plurală— a fost revendicată tot mai des, atât de mediul academic, cât și de societatea civilă, pentru a trage un semnal de alarmă asupra existenței a mai multor lumi decât cele prezentate de manualele de istorie.
Proaspătul volum apărut la editura Valiz din Amsterdam își propune două obiective destul de îndrăznețe: ca ofertă de cercetare la nivel micro să lege conceptele de activism și artă prin intermediul unei lentile feministe; iar la nivel macro, să ofere o pluralitate a termenilor antemenționați, să le rescrie istoriile la plural, atestând astfel că există mai multe fire narative marginale, care s-au derulat simultan, de-a lungul istoriei, cu cele mainstream. Editată de criticul de artă Katy Deepwell, cartea de aproape 500 de pagini (în care se regăsește un impresionant total de 32 de contribuții critice) e mai curând o enciclopedie: nu se oprește însă doar la rolul intervențiilor feministe în arta contemporană; volumul abordează întrebări vaste despre diferențe culturale, istorii alternative și informale, poziții economice și de clasă în societate, politică și orientări sexuale și fertilele teritorii comune în care toate aceste dimensiuni de analiză se intersectează.
Cuvinte cheie: feminism, activism, istoria și teoria artei
448 de pagini, 17 x 24 cm
Worms este o revistă literară alternativă care celebrează scriitoarele non-binare și de gen feminin, concentrându-se asupra marginilor și periferiilor literaturii contemporane. În numărul secund este dezbătută condiția femeii totodată revoltată și revoltătoare, îngrozită și îngrozitoare—cea care se folosește de cuvinte și vocabular pentru a transcende nedreptățile din jurul său. Editorii revistei ne propun un joc speculativ în urma căruia cu toții devenim niște viermi, atât în timpul vieții cât și după ea. Mesajul poate părea deopotrivă morbid ori absurd, dar se vrea a fi emancipator și eliberator. Doar prin asumarea acestei naturi transformative—ca aceea a unei nevertebrate în continuă metamorfoză și adaptare la mediul înconjurător—, ne putem fertiliza propria gândire și propriul toolbox, pe care să le folosim în lupta împotriva incorectitudinilor din jurul nostru.
Explorarea vizuală ne reamintește că nu avem de-a face cu o revistă literară obișnuită; grafica urmează regulile sfidătoare (sau lipsa regulilor de orice fel) ale unui curent punk imaginar. Revista este tipărită la risograf (un dispozitiv la intersecția dintre o presă tipografică și un copiator) dar regularitatea frânturilor de verde fluorescent decupează cu brio din rugozitatea binară (alb-negru) a celor 92 de pagini. Worms rămâne o publicație (auto) ironică și poate chiar cinică, (auto) reflexivă și bizară, crudă și originală, și pentru toate aceste motive seducătoare.
Numărul conține discuții cu teoreticiana media McKenzie Wark despre legătura dintre feminitate și furie și cu cover starul Tilly Lawless, lucrătoare sexuală și scriitoare din Sydney; editorialul lui Maggie Nelson despre violența din lumea artei; expunerile lui Juliet Jacques despre cum este să fii scriitoare trans sau op-ed-ul Oliviei Sudjic despre rețelele sociale și sănătatea mintală. Plus alte articole și interviuri cu și despre scriitoarea și activista queer Sarah Schulman ori artista pluridisciplinară Juliana Huxtable.
Keywords: literatură, feminism, cultură contemporană
92 de pagini, 18 × 27 cm
Apărută inițial în 1981, cartea Angelei Davis prezintă istoria revoluționară a luptei împotriva inegalităților de rasă, gen și clasă. Ca perspectivă alternativă asupra eliberării feministe de sub jugul patriarhatului, Women, Race & Class examinează istoria mișcărilor feministe din Statele Unite, concentrându-se asupra modului în care acestea nu au reușit să răspundă nevoilor femeilor care aveau identități marginalizate, începând din epoca sclaviei și continuând până în istoria recentă.
Termenul de intersecționalitate, folosit din ce în ce mai des în ultimii ani în munca de echitate socială, e, de fapt, de dată recentă. A fost propus de Kimberle Crenshaw abia în 1989 pentru a descrie modul în care sistemele de opresiune socială și politică îi afectează pe cei ce provin din medii marginalizate. Angela Davis anticipează popularitatea termenului printr-o analiză multi-dimensională, pe calapod marxist: mai precis, Davis e interesată de modul în care mișcarea feministă a dezamăgit femeile de culoare, femeile din clasele inferioare, femeile de culoare din clasa de jos și femeile, în general, care se încadrează în afara bulei femeilor albe din clasa superioară și medie. Pentru Davis, rasismul nu poate fi separat de alte prejudecăți sociale, de clasă, culturale ori politice. Adevăratele eroine ale lui Davis sunt, așadar, femeile care au luptat pentru propriile lor drepturi și au refuzat să accepte contextele în care s-au născut, de la culegătoarele de bumbac, până la muncitoarele de la moară.
Pe parcursul a treisprezece capitole succinte, dar bine documentate, Davis evidențiază legăturile complexe dintre numeroasele sisteme dezumanizante de control ale Statelor Unite, și îndeamnă la cooperare între toate popoarele marginalizate. Cartea Angelei Davis trebuie să facă parte din instrumentarul de bază pentru cei care vor să aprofundeze problema rasismului sistemic, pentru cei care vor să-și corecteze reflexele rasiste bine împământenite în societatea în care trăim.
Keywords: intersecționalitate, activism, luptă de clasă
256 de pagini, 13 x 20 cm
Puține reviste ne entuziasmează așa cum o face The Gentlewoman. De fiecare dată când primim un nou număr pe raft (adică de două ori pe an), ni se reamintește de un portret robot clar și bine țintit: femeia modernă, femeia liberă, femeia independentă, femeia gentle și concomitent puternică. Revista, care păstrează elemente comune cu o publicație glossy mainstream de modă, reușește, totuși, de fiecare dată să prezinte conținut de calitate, actual și foarte bine documentat.
Numărul 22 o are pe copertă pe artista Janelle Monáe—fotografiată de Clara Balzary și intervievată de Horacio Silva—care și-a creat o nișă cu abilitățile sale de cântăreață, actriță și activistă. Pe lângă interviul cu Monáe, acest număr conține și interviuri cu designerul de interior Ilse Crawford, cineasta și artista Jenn Nkiru, actrița de teatru shakespearian și nu numai Harriet Walter și campioana de darts Fallon Sherrock, dar și un amplu material despre relevanța contemporană a posterului iconic Your Body is a Battleground („Corpul tău este un câmp de luptă”) al artistei Barbara Kruger. Ceea ce a început ca un afiș de protest, respins de organizatorii unui marș pentru drepturile femeilor de la Washington DC, în 1989, a devenit o imagine iconică din secolul al XX-lea, recunoscută pe plan internațional pentru justiția socială, în toată diversitatea fenomenului.
Keywords: fashion, feminism, interviu
222 de pagini, 23 x 30 cm
