Înainte să-nceapă la Sibiu FITS, cel mai mare festival interanțional de teatru din România, Scena9, împreună cu BRD, au invitat 9 ilustratori români să reinventeze afișul de teatru. Fiindcă majoritatea afișelor ni se par un pic prăfuite, am vrut să vedem cum ar putea arăta cel mai vechi mijloc de chemat lumea în jurul scenei, dacă artiștii i-ar da un boost. Am făcut toate astea, „Din dragoste pentru teatru” - campania-experiment prin care vă invităm să dați mai departe afișele celor 9 ilustratori. Fie că le dați share, că vi le puneți cover sau wallpaper, fie că le printați sau vi le puneți pe tricou, orice mic gest este o mare declaraţie de dragoste pentru teatru.
I-am invitat pe toți cei 9 ilustratori să ne spună pe scurt povestea afișului pe care l-au creat, dar și povestea lor personală cu teatrul. Începem călătoria cu Andreea Chirică, al cărei afiș îl puteți găsi în galeria de mai jos, disponibil la download în format hi-res, în format numai bun de pus wallpaper pe desktop / telefon sau cover de Facebook.
Cum îți amintești prima experiență pe care ai avut-o vreodată legată de teatru?
Prima experiență legată de teatru a fost în școala generală, când am văzut O scrisoare pierdută. Nu mai știu a cui montare era, dar cred că atunci a fost pentru prima dată când am simțit puterea actorilor de a da viață și personalitate textului scris (citisem O scrisoare pierdută și nu înțelegeam la vârsta aceea de ce mi se recomandase ca fiind un text plin de umor).
Care e lucrul care îți place / te emoționează cel mai mult când mergi la teatru?
În anul 1 de facultate am studiat aproape un semestru Poetica lui Aristotel. Și am rămas în continuare „fidelă” definiției lui date teatrului. Apreciez atunci când merg la teatru forța asta, bazată pe aceleași instrumente de când e el - cuvânt, gest, tăcere și decor - de a „te curăța de patimi” prin empatie (milă și frică, spune Aristotel). Mă emoționează determinarea și încăpățânarea teatrului, la diferență de vreo 4000 de ani, de a se întoarce mereu și mereu la definitia fundamentală.
Povestește-ne puțin despre cum a apărut posterul pentru campania „Din dragoste de teatru” - din ce ți-ai luat inspirația și cum ai rezonat la tema pe care ai avut-o de ilustrat.
Am văzut o singură dată Așteptându-l pe Godot și uitasem detalii din piesă (păstrând amintirea unui senzații puternice de frustrare la vizionare și care apoi s-a transformat într-o tristețe care a durat o săptămână). Așa că am reciitit textul și ce am mai găsit despre ce spune Beckett despre Așteptându-l pe Godot”. Am gândit ilustrația încercând să respect piesa (și autorul), al cărei titlu e parafrazat de headline, și să nu fac o „glumiță”. Și, în același timp, să ilustrez invitația sinceră și optimistă la teatru, la participarea la ceva care te poate mișca, emoționa - pe care o exprimă headline-ul.
Mi-a plăcut foarte mult să lucrez la ilustrație și mi s-a părut că e ca un semn de a mă întoarce la o pasiune veche și de a merge mai des la teatru.
