Am întrebat șase oameni relevanți din domeniul combaterii dezinformării și a falsurilor care sunt metodele lor de a se proteja de conținut fals și ce putem face noi pentru a nu cădea în plasa minciunilor de pe internet.

Adela Mohanu, researcher, Factual: „Să renunțăm la tiparul mental al convingerilor”

Când lucrezi de mult timp tocmai pe partea de dezinformare, începi să dezvolți un al șaselea simț, care numai cu asta se ocupă.

Există trenduri în manipulare și dezinformare, exact ca în modă. Sunt direcții clare, teoriile conspirației se adaptează timpurilor în care trăim. Vara asta, de exemplu, „se poartă” discursul cu incendierea intenționată a lanurilor de grâu, pentru că cineva (recte forța ocultă) vrea să inducă foametea mondială. Tiparul acesta este unul clasic — o entitate nedefinită încearcă suprimarea populației de rând (foamete, pandemie, război — calamitățile sunt un vector perfect de propagare a unor teorii de acest gen).

Sigur că dezinformarea îmbracă diverse forme. Teoriile conspiraționiste sunt dintre cele mai brute, dar există și manipulări mult mai subtile, ca scoateri din context, exagerarea unor cifre sau minimalizarea altora, exprimări sarcastice sau o retorică non-argumentativă, care pune doar întrebări și insinuează răspunsuri obscure. Mediul rețelelor sociale e foarte fertil din punctul ăsta de vedere, pentru că algoritmii adună grupurile pe baza convingerilor pe care le au, făcându-le astfel vulnerabile în masă.

De regulă, cea mai bună armă împotriva manipulărilor de orice gen este bunul simț — sau simțul comun, cum îi spune englezul. Când ceva „miroase” a fi fals, când o minimă analiză critică arată că un mesaj este fabricat sau distorsionat, înseamnă că trebuie verificat.

Este ceea ce facem noi, la Factual. Verificarea este cea mai bună armă împotriva dezinformării. Niciodată nu credem, tot timpul cercetăm. Iar prin „a cerceta”, înțelegem chestionarea surselor credibile, cu autoritate, cu expertiză. Desigur că și acestea se pot înșela, dar probabilitatea ca un cumul de surse să ofere, independent, același răspuns fals este extrem de mică. 

Combaterea dezinformării este un proces eminamente analitic. Munca noastră, la Factual, este de a analiza mesajele aparent false, manipulatoare — dar asta poate face oricine. Și chiar e de dorit ca oricine să facă asta. Să renunțăm la tiparul mental al convingerilor, acela care ne determină să începem orice frază cu „Eu cred că, sunt convins(ă) că…”. Să admitem că orice informație poate și trebuie pusă la îndoială, până când suma argumentelor pe care le adunăm este satisfăcătoare critic”.

Nicolae Țîbrigan, președinte și co-fondator al Asociației New Data Academy: „De multe ori prefer să navighez pe internet ca un adevărat Sherlock”

Poate că exagerez, dar de multe ori prefer să navighez pe internet ca un adevărat Sherlock, dezvoltând pe parcursul experienței profesionale câteva deprinderi de fact-checking zilnic.

În primul rând, trebuie să reținem că pentru a scăpa de conținutul fals și dezinformare ar trebui să ne dezvoltăm un mecanism de a scăpa de biasurile cognitive. Este destul de greu, dar nu imposibil.

Iar tehnica de fact-checking zilnic presupune câțiva pași pe care-i urmez cu sfințenie în mod SIGUR:

Stop. Ori de câte ori pe newsfeed-ul meu apar tot felul de știri sau postări care mă enervează și parcă m-ar determina să „dau mai departe”, mă opresc. Gândesc de mai multe ori înainte de a da mai departe!

Investighez sursa. Întotdeauna dau click pe sursele primare pentru că jurnalismul făcut de profesioniști va respecta întotdeauna standardele profesionale în redactarea materialelor lor: informarea se face din mai multe surse, știrile răspund la întrebările Cine? Ce? Unde? Când? De ce? Cum?, prezintă mai multe puncte de vedere pentru a le confrunta (drept la replică, contextualizare, echilibrare) și relatează subiectul într-o manieră cât mai echidistantă. Când dau de un site asupra căruia planează suspiciuni, mai arunc un ochi și peste secțiunile Despre/Echipa/Contact. În timpul investigației am doar două întrebări în minte:

• Sursa aceasta este una credibilă?
• Este într-adevăr ceea ce pretinde a fi?

Găsesc referințe mai bune. De multe ori găsesc teme despre care nu s-a scris în presă, iar asta de multe ori mă pune automat în gardă. De aceea, mai verific încă o dată după cuvinte-cheie pe motoarele de căutare (Google, Bing sau Yandex). La fel se întâmplă și cu conținutul media din articole. Unele filmulețe sau imagini pot fi alterate sau decontextualizate. Iar pentru a verifica asta, folosesc funcția Image Reverse Search de pe Google, Yandex, Bing, Hosting Checker, sau TinEye. Iar pentru video mă ajută foarte mult extensia InVID WeVerify sau YouTube DataViewer. Aceste instrumente online mă ajută să identific sursele primare ale materialelor folosite drept „dovezi irefutabile”.

Urmăresc faptele din text. Asta mă ajută să depistez cele mai frecvente și dăunătoare tehnici de dezinformare care se bazează pe falsa recontextualizare – combinarea unor elemente și fapte reale cu unele false pentru reinterpretarea narațiunii / folosirea unor elemente și fapte reale, dar rezumând narațiunea într-o manieră manipulatoare. De multe ori am întâlnit și cazuri când o știre veche fusese reciclată și redistribuită pe rețelele de socializare pentru a lăsa impresia unui breaking fakes. De aceea, importantă este și verificarea datei publicării articolului.

Raportez conținutul fals. Momentan poate că nu este o soluție eficientă, pentru că rețelele de socializare încă nu și-au îmbunătățit substanțial metodologia și algoritmii de verificare, dar cel puțin putem semnala conținut sensibil sau viral cu consecințe offline puternice. Sau putem atenționa fact-checkerii locali despre conținutul dezinformațional devenit viral sau cu impact major pe online.

Cam aceștia sunt pașii pe care-i urmez în experiența mea cu combaterea dezinformării și propagandei, și recunosc că mi-au ajutat de fiecare dată.

Ciprian Cucu, autor, Revista 22, vicepreședinte Forum Apulum: „Am ajuns să-mi formez un detector de bullshit”

„Primul pas pe care l-am făcut ca să mă protejez de informații false și dezinformare a fost că am devenit preocupat de asta. Am înțeles de ce este important să am informații corecte, că sunt oameni, instituții sau chiar state care au de câștigat când oamenii nu pot distinge între fals și adevărat și am luat această decizie conștientă să nu mă las păcălit. Din acel moment am început să-mi pun întrebări la fiecare știre văzută pe Facebook, fiecare clip primit pe WhatsApp: cine sunt autorii și ce expertiză au, cât de serioasă este publicația/canalul, dacă scopul este să informeze sau mai degrabă să producă un răspuns emoțional, dacă informațiile sunt logice și nu contrazic realitatea cunoscută, dacă tonul este echilibrat.

Cu aceste întrebări, am ajuns să-mi formez un detector de bullshit - cele mai multe falsuri sunt grosolane: stilul este unul apocaliptic, totul e șocant, mereu urmează „nucleara”. În timp, am observat că unele publicații/canale răspândesc frecvent falsuri, deci pot fi puse în lista (mentală) cu steguleț roșu, să fiu mai atent la informațiile din acele surse.

Pe de altă parte, m-am conectat tot mai mult la informație: urmăresc știri din mai multe surse, inclusiv străine; urmăresc talk show-uri americane, citesc newslettere cu titlurile zilei și intru în detalii pe unele subiecte, iar Facebook-ul meu este particularizat să-mi aducă informații din zeci de surse de încredere. Când un subiect nu-mi este clar, caut să înțeleg mai multe, documentându-mă din surse diverse și cât mai serioase — contrar curentului actual, cred că încă contează expertiza (studiile, activitatea într-un domeniu). E aproape imposibil să nu fii atins de falsuri dacă nu ești la curent cu ce se întâmplă în lume: nu, Franța nu a legalizat pedofilia, așa cum scriau mai multe site-uri în 2017.

M-a ajutat de asemenea preocuparea pentru știința gândirii logice. Toți facem apel la logică, toți pretindem că raționamentele noastre sunt corecte. Dar argumentarea și logica au o serie de reguli destul de stricte, iar cunoscându-le am putut observa mai ușor când un articol face erori de logică — generalizează, propune o falsă dilemă, selectează doar date convenabile, încurcă corelația cu cauzalitatea etc. “ 
 

„De regulă, cea mai bună armă împotriva manipulărilor de orice gen este bunul simț — sau simțul comun, cum îi spune englezul. Când ceva „miroase” a fi fals, când o minimă analiză critică arată că un mesaj este fabricat sau distorsionat, înseamnă că trebuie verificat.” — Adela Mohanu, Factual.ro

Valeriu Pașa, expert WatchDog.md: „Ce să facem ca să știm că ne informăm din surse corecte? Să nu ne grăbim”

În general, ar părea că pentru noi, cei care lucrăm în acest domeniu, de cercetare și combatere a dezinformării, e mai simplu să ne protejăm, dar noi consumăm o cantitate enormă de informație și foarte multă din ea este, de fapt, dezinformare și propagandă toxice. Noi suntem nevoiți să o cunoaștem — nu aș recomanda celor care nu lucrează în domeniu s-o facă. E exact ca în reclamă: nu încercați să repetați asta acasă!

Cum ne putem proteja de dezinformare și propagandă?

• Să știm că nu tot ce zboară pe internet se și mănâncă. Pur și simplu să fim mereu conștienți de acest fapt — că o postare sau o referință la un site oarecare nu certifică corectitudinea acelei informații. 
• Ce să facem ca să știm că ne informăm din surse corecte? Că nu am înghițit o dezinformare? Să nu ne grăbim. În primul rând să nu ne grăbim să distribuim orice am văzut. Și să așteptăm confirmarea dintr-o sursă veridică. Oricât ar părea de banal, recomand consumul de știri din surse consacrate, din astea, clasice, cum sunt televiziunile cu experiență lungă, cum sunt în special publicațiile internaționale sau naționale, care se pricep la acest domeniu și care nu au fost semnalate în trecut ca publicând dezinformare și propagandă. 
• Ca să aflăm ceva, nu intrăm pe Facebook, ci mergem la sursele credibile. Nu știu, un site de știri sau site-ul unei televiziuni pe care o urmărim de mulți ani și știm că acolo se pune informație veridică și se face fact-checking.

Astea ar fi limitările pentru consumatorul perfect.

Marian Voicu, jurnalist, redactor-șef Veridica.ro: „Dacă e Breaking News românesc, e suspect”

Îndemn la prudență și scepticism. Dacă pesimistul este un optimist bine informat, scepticul ar putea fi inocentul care a avut revelația matrixului informațional.

Dacă informația este incredibilă, e suspectă. Dacă e Breaking News românesc, e suspect. Dacă e o revelație, e suspectă. Dacă schimbă brusc agenda publică, e suspect.

La Veridica am dezvoltat un tipar pentru demontarea știrilor false și a dezinformărilor. Întrebările de bază sunt: Care e narațiunea cheie căreia i se subordonează? Cui îi servește? Care e sursa primară și cui îi este afiliată politic? Cine o amplifică? Care este publicul țintă? Care este contextul?

Întrebările sunt necesare în disecția specimenului pe care îl ai în față. Pare excesiv, dar e util. Cea mai importantă este povestea mare, narațiunea. Sunt câteva (de exemplu, cele ale Kremlinului) declinate neobosit de câțiva ani de presa arondată politic, de jurnaliștii-mercenari, trolii sau idioții utili. 

Odată ce știi poveștile, vei recunoaște minciunile.

Marian Voicu e autorul volumului „Matrioșka mincinoșilor. Fake news, manipulare, populism”, publicat în 2018 la editura Humanitas.

Paul Alexandru, influencer: „De cele mai multe ori există explicații raționale pentru subiectele alarmiste care ne sar în ochi”

Keep rational. Știu că e dificil să chestionăm permanent tot ce vedem, dar ne putem măcar rezuma la subiectele care ne ocupă cel mai mult. Poate sănătate publică, finanțe, crize sociale. Să nu ne afundăm în haos, zic. De cele mai multe ori există explicații raționale pentru subiectele alarmiste care ne sar în ochi. 

Google te ajută, dar nu-ți bagă-n traistă. Alege câteva cuvinte din titlul sau corpul principal al știrii, mergi pe Google și introdu-le în bara de căutare. Deși algoritmii sunt personalizați să-ți arate un anumit tip de subiecte în funcție și de istoricul căutărilor tale, nu se poate să nu găsești în primele două pagini de căutare răspunsul: fie aceeași știre apare de mai multe ori, fie este contrazisă de altele pe alocuri. Dacă apare doar o singură dată, ignor-o, căci na, nu e bine să ne sprijinim credibilitatea într-un singur picior. Când subiectul e real, fii sigur că se va reconfirma mai târziu și din alte surse. Nu te grăbi să-ți dai cu părerea. 

Nu face pe expertul. Există specialiști care se ocupă de debunking, nu e nevoie să reinventezi tu roata. Acum, ce-i drept, ar trebui să stăpânești puțin engleză căci majoritatea publicațiilor de acest fel sunt din afară. Primii în Ro care au făcut fact checking, specializându-se pe declarații politice, sunt cei de la Factual. În Republica Moldova cei de la Stopfals.md fac o treabă foarte bună. 

Înapoi la subiect, recomand Reuters Fact Check, Snopes, AP News Fact Check sau Factcheck.org. Există chiar și un tool al Google, care integrează cele mai noi desființări ale unor știri false. Merge și în limba română, chiar dacă oferă mai puține rezultate.

După ce vei începe să reții ce fel de politică — aici mă refer la adevăruri sau falsități — duce fiecare publicație din feed-ul tău, vei putea scrolla în liniște peste subiect pentru că devine deja suspicios de evident ce e dincolo de titlu.

---

 

DEZinfo este un proiect editorial finanțat în parte printr-un grant al Departamentului de Stat al S.U.A. Opiniile, constatările şi concluziile prezentate în această lucrare sunt aleautorului/autorilor şi nu le reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al S.U.A.