Cât încă ne mai ține frigul în casă, ne putem face provizii zdravene de idei, imagini & teme de gândire. Dintre toate linkurile, taburile și ferestrele deschise săptămâna asta, le-am ales pe cele care ne-au amintit pentru o vreme că lumea e un pic mai mare decât ecranul prin care urmărim live & pe propria piele o tragicomedie politică: un serial care te poartă prin cosmos și prin mintea unui maestru SF, un podcast despre povestea dintre Anna Karenina și un deținut, unul despre o revoltă a femeilor dintr-un orășel din Oregon, în 1916, și un robot de radio care vorbește pe limba lui cu președintele României.
Ce am descoperit: Episodul Anna in Somalia din podcastul Rough Translation de la NPR
Cât de ține: 31:42 minute
De ce: Cum supraviețuiești anxietății când ești aruncat într-o închisoare de maximă siguranță din Somalia și cu câteva luni înainte ți-ai cunoscut iubirea vieții? Cum faci față gândului că, în timp ce tu putrezești în pușcărie, fără posibilitatea de a comunica cu cei din afară, prietena ta și-ar putea reface viața cu altcineva? Mohamed se luptă cu întrebările astea după ce e închis pe viață pentru trădare de țară. Salvarea lui vine de la un doctor, incarcerat și el, care îi citește Anna Karenina, într-un limbaj inventat de deținuți, prin lovituri în pereții închisorii. Povestea asta, Anna in Somalia, despre cum un roman scris în Rusia sec. 19 salvează un tânăr deținut în Somalia, e absolut fantastică, mai ales când Mohamed ți-o zice în căști, completat de Gregory Warner, gazda podcastului Rough Translation, produs de NPR. Podcastul vorbește despre cum purtăm conversații familiare din perspective nefamiliare. (Diana Meseșan)
Ce am descoperit: Serialul Philip K. Dick’s Electric Dreams (Channel 4, 2017)
Cât te ține: Deocamdată, un sezon de 10 episoade
De ce: În primul rând, pentru că fiecare episod e o adaptare a unei povestiri de Philip K. Dick - una dintre cele mai interesante minți pe care-am avut ocazia s-o explorez. Cărțile lui SF (și a scris multe, vreo 40+ de romane și 120+ de proze scurte) sunt un rollercoaser care te poartă amețitor prin universuri posibile și pe planete mai mult sau mai puțin inventate, dar mai ales prin tot felul de teme care-ți contorsionează înțelegerea. N-avem prea multe nave spațiale, dar avem distopii, conștiințe expandate, uber-consumerism & mega-autoritarianism, metafizică și paranoia. Serialul recent lansat atenuează un pic din aura lui întunecată și plusează cu romantism un pic cheesy pe alocuri, dar păstrează atmosfera care-l face inconfundabil pe PKD. Fiecare episod e o poveste autonomă, construită de scenariști și regizori diferiți, ceea ce înseamnă că Visele electrice sunt și o antologie de stiluri și voci diferite. Mai mult, am senzația că abia în epoca în care trăim, scenariile lui PKD pot fi transformate cum trebuie în film, fiindcă de curând am învățat să ne jucăm cu tot felul de tehnologii și efecte speciale. Și fiindcă multe dintre textele lui au episoade vizionare, care seamănă din ce în ce mai mult cu lumea din jur. Mai avem, însă, un pic până la agenții de turism astral, mișcări pentru drepturile telepaților sau antidoturi pentru aer poluat. (Andra Matzal)
Ce am descoperit: Podcastul (și site-ul și cărțile și tona de informații) Damn Interesting
Cât te ține: Oho. Podcastul, cu episoade care apar la intervale neregulate, a adunat 42 de episoade de diverse lungimi (de la 10 la 50+ minute) din 2012 și până azi. Site-ul există din 2005. Depinde cât ești de lihnit după informație.
De ce: M-au agățat cu episodul 26 (cât de random, nu?), care e despre o revoltă a femeilor dintr-un orășel din Oregon, în 1916. Printr-o conspirație abilă, femeile au reușit să-și demonstreze superioritatea politică asupra bărbaților din oraș – dar nu-ți spun cum, pentru că nici mie nu-mi plac spoilerele.
După ce-am ascultat fabuloasa poveste de 11 minute și ceva, am plecat pe fir. Cine-s oamenii ăștia, care fac conținut mișto de net de 13 ani, și de ce aflu abia acum despre ei? Cine sunt încă mi-e greu să-ți spun: un colectiv de cca. 8 autori, care se tot reîmprospătează din când în când. Șeful e Alan Bellows – și suspectez, din stilul în care-și scrie scurta autobiografie de pe site, că el impune tonul haios, vag bizar, și jucat prețios al conținutului de pe Damn Interesting.
Proiectul se autosusține din donațiile fanilor. Nu publică regulat conținut pentru că, așa cum explică în poate cel mai amuzant FAQ din tot www-ul, nu vor să impună cantitate în defavoarea calității. Dar odată ce dai play și călătorești, din Kentucky în Japonia, cu colonei și bandiți, prin cazinouri și vapoare, o să-ncepi să te-ntrebi cine mai are nevoie de ficțiune. Lumea, așa cum o povestește Damn Interesting, pare suficient de neverosimilă și fascinantă, chiar și fără ajutorul prozatorilor. (Ioana Pelehatăi)
Ce-am descoperit: Sistemul de urgență Europa FM
Cât te ține: Cinci minute
De ce: În mijlocul celor mai aprinse discuții politice din ultimii ani, în care participăm cu toții cu explicații, teorii, pariuri legate de decizia lui Iohannis de-a accepta propunerea de premier a PSD, în persoana Vioricăi Dăncilă, sistemul de urgență al postului de radio Europa FM a avut o intervenție mai grăitoare decât a multor analiști politici. Setat să bage muzică pe post dacă sesisează o tăcere neobișnuit de îndelungată (adică un blank mai mare de trei secunde), sistemul de backup a întrerupt pauza dintre cuvinte a președintelui țării cu piesa „Stop”. Practic, după ce Iohannis a spus „Acum, PSD-ul trebuie să dovedească că ce-a promis, face.”, Sam Brown a venit direct din 1988 și i-a răspuns:
„All that I have is all that you've given me
Did you ever worry that I'd come to depend on you
I gave you all the love I had in me
Now I find you've lied and I can't believe it's true. (...)
Oh you'd better stop before you tear me all apart
You'd better stop before you go and break my heart
Ooh you'd better stop”
Cineva trebuia să i-o zică lui Iohannis. Îi mulțumesc sistemului Europa FM pentru asta.
P.S. Minunea s-a întâmplat în timpul emisiunii „Drum cu prioritate”, realizate de Teo Tiță, Filip Standavid (care scrie la Scena9 încă de la începuturi :) și Radu Constantinescu. (Luiza Vasiliu)
