A fost nevoie să treacă foarte mulți ani de la Trăsniți în NATO sau Vacanța Mare ca să apară o primă replică solidă la umorul grobian care transpiră şi astăzi în divertismentul de la noi.
„N-au stat ai mei să citească cărți despre parenting… Cum să te înțeleagă copilul mai bine? Îl bați! Îi auzi pe părinții ăștia moderni că zic chestia aia: «Nu țipa la copil, că-l traumatizezi». Pe bune? Asta e traumă? Nouă ne scoteau dinții la clanța ușii... Și erau fericiți!”
Gluma asta îi aparține lui George Tănase, unul dintre comedianții populari care au urcat pe scena show-ului iUmor de la Antena 1, jurizat de Delia Matache, Mihai Bendeac și rapperul Cheloo. Atunci, Delia a râs.
Au fost și alte episoade de umor misogin pe care solista le-a ignorat. Cătălin Bordea, spre exemplu, a făcut o glumă pornind de la o problemă cu dușul de acasă. „Unde trebuie silicon?”, ar fi întrebat instalatorul. De-aici a demarat un roast al propriei neveste: „Bă, n-am putut să mă abțin. Livia, a venit băiatul cu siliconul… Dar aveți doar un tub? Că ea are două. Băgați doar într-unul, că-l folosesc doar de Revelion”. În ajutorul lui, trebuie spus că Bordea a avertizat, ironic, firește, că îi e rușine de gluma lui.
N-a mai făcut-o după glumele unui alt participant,Octavian Man, la adresa Alexandrei Stan („după șapte luni, a divorțat. Lucru care mă face să cred că relațiile ei intime seamănă cu episoadele în care Liviu Vârciu era invitat la nea Mărin. Adică, pe scurt, făcut mâncare și primit bătaie”) sau Danielei Crudu („Mă bucur că Antena 1 se gândește și la game shows, pentru că n-a mai avut de la Te pui cu blondele. Acum a apărut Prețul cel bun, unde oameni de rând tre’ să ghicească prețul diferitelor obiecte din sală. De obicei, se începe cu ghicitul la ceva ușor, de aceea o au expusă pe Daniela Crudu”).
După ce Man și-a încheiat numărul, cântăreața a criticat misoginismul din cele spuse pe scenă: „E mișto să nu mai facem mișto de persoanele care sunt bătute. E mișto să nu râdem că Alexandra Stan a avut ochii negri. E un subiect despre care nu ar trebui să vorbești. Sunt femei care suferă abuzuri. Nu mi se pare amuzant să vii să faci glume, să întărești chestia asta, făcând să pară o normalitate. Că nu e o normalitate să iei bătaie”.
Abordarea ei a creat un val de intrigare anticorectitudine politică printre ceilalți doi jurați („Delia se comportă ca o feministă extremistă”, aiurează Bendeac), dar și de apreciere din partea taberei progresiste.
Dar putem judeca pe cineva că acolo a râs și dincolo nu? Mai departe, asta poate fi un reper pentru ce e și nu e amuzant? Şi, mai important, poate cineva decide despre ce putem glumi? Răspunsul la toate întrebările astea e unul singur: nu.
În timpul numărului lui Man din finala iUmor din decembrie s-a întâmplat un moment critic cum nu s-a mai întâmplat de la dezbaterile despre calitatea estetică și morală a manelelor de pe vremea când existau Marius Tucă Show și Nașul: Delia Matache nu doar că n-a mai râs, dar a și simțit nevoia să sublinieze că exprimarea liberă este, ei bine, liberă la interpretări. În ciuda celor care consideră umorul ca o expresie artistică mai presus decât celelalte, de care nu ne putem atinge și pe care trebuie să o luăm ca atare: orice glumă e doar o glumă, nu o putem interpreta politic. Ba bine că da.
Contextul și livrarea sunt importante (ca şi în celelalte arte), iar asta o spun și comedianți celebri. Firește că un intelectual cunoscut precum Vladimir Tismăneanu care distribuie un meme rasist se trezește brusc într-un context cel puțin nefericit. Firește că gluma lui Andrei Ciobanu despre femei urâte, tot la iUmor, („Fetelor, știți momentul ăla când ești în gară și cari după tine un troller greu și burdușit și te chinui să-l urci în tren și nu te ajută nimeni? Ești urâtă”) e o livrare grosolană.
Iar Delia a zis stop joc. Nu să interzică glumele despre „prostituate” sau violență domestică. Ar fi absurd. Ci să aibă libertatea să le taxeze, în felul ei, pe alea pe care le consideră, să le zicem, leneşe sau necioplite. Sau, mă rog, probabil și producătorii s-au gândit că-s prea multe glume slabe în emisiune (o zic și multe dintre comentariile la videourilor urcate pe pagina YouTube oficială) și că a cam venit momentul să simuleze și niscaiva conflict woke și, de ce nu?, autocritică.
„Tu ai senzația că nu se pot găsi în momentul de față alte zeci de glume bune despre Daniela Crudu?”, o întreabă retoric Mihai Bendeac. „Tre’ să fie bune. Doar că este prostituată nu este o glumă”, zice Delia. La cât mai multe glume bune despre „prostituate”, zic! Iar Octavian Man a reușit una: „Lucrul pe care Antena 1 îl caută atunci când se filmează Insula iubirii este să fie lângă ocean. De ce? Pentru ca ispitele să fie în fiecare seară alături de peștii lor”. Sau nu?
Comediantul și actorul Chris Rock zicea într-un interviu pentru revista New York că „Prince nu trimite demouri la radio, în timp ce un comediant n-are de ales, demoul său e public. Sunt puțini care sunt suficient de buni să reușească să scrie un număr perfect și să urce pe scenă, dar pentru toți ceilalți e workshop după workshop și chiar poate să iasă nasol. Ofensator de-a dreptul.”
iUmor e un show de televiziune aparte (nu doar) în România. Spre deosebire de cele unde se jurizează alte talente artistice relativ benigne (muzicale, gastronomice și așa mai departe), aici treaba e mai complexă. Comedia, sau cel puțin un anumit stil de a face comedie, se bazează pe prejudecăți. Iar cei mai buni, de la Don Rickles la Richard Pryor sau Dave Chappelle, au reușit să le întoarcă, din punct de vedere al perspectivelor, pe toate părțile.
Mă mir, de fapt, că a durat atât de mult să apară discuția despre corectitudine politică în mainstreamul românesc. În ultimii câțiva ani, când la iUmor erau în centrul atenției miștourile despre Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă și BOR, la majoritatea „glumelor" despre grupuri marginalizate nu ieșeau atât de mult în evidență și se pierdeau în zgomotul general. Foarte popular rămâne totuși episodul „Țiganii, spaima teroriștilor sinucigași”, al lui Dan Badea, la care inclusiv Delia a râs copios. Scenariştii show-ului au pus probabil mâna pe o Dilema Veche și au zis să facă ceva de actualitate.
Oricum ar fi, puştiul Octavian Man a încercat, a fost jurizat şi a fost tras de urechi. Comediantul și actorul Chris Rock zicea într-un interviu pentru revista New York că „Prince nu trimite demouri la radio, în timp ce un comediant n-are de ales, demoul său e public. Sunt puțini care sunt suficient de buni să reușească să scrie un număr perfect și să urce pe scenă, dar pentru toți ceilalți e workshop după workshop și chiar poate să iasă nasol. Ofensator de-a dreptul.”
Așa că, data viitoare, Octavian poate va reuşi să fie mai bun. Pentru că corectitudinea politică (atunci când nu încearcă să sterilizeze comedia sau nu se preocupă cu cancel culture pe Twitter), dacă a reuşit ceva relevant în ceea ce priveşte comedia, nu de ieri sau de azi, ci cam din anii '60, a reuşit să o facă mai inteligentă. Şi mai tolerantă, pentru că, uneori, comedia poate fi cel mai sincer aliat. Dar asta se vede în funcție de sensibilitățile şi interpretările fiecăruia dintre noi.
Sursa fotografiei de deschidere: Facebook.com/iUmorAntena1
