Vara asta am ajuns la mare mai greu, mai puțin, mai cu grijă - sau deloc. Însă între 15 octombrie și 15 noiembrie vine marea la București, în expoziția De la aproape către departe. Cartografieri vizuale ale spațiului 2 Mai și Vama Veche, organizată de tranzit.ro, la Muzeul Țăranului Român. Despre cele două sate din comuna Limanu s-au scris lucrări de doctorat (printre care și cea a curatoarei expoziției, Iuliana Dumitru), romane și articole, s-au făcut filme, serii foto și lucrări artistice de tot felul. Expoziția adună o selecție din imaginarul vizual construit în jurul celor două sate, cu artefacte culese din generații diferite, din 1960 până-n 2015: lucrări de Geta Brătescu, Nicolae Comănescu, Irina Crivăț, Constantin Pacea, Ion Pacea, Cristian Pepino, Silvia Radu, Simona Runcan, Viorel Simionescu, Anamaria Smigelschi, Adrian Maftei, Lucia Maftei, Alexandru Maftei, Ovidiu Marcu și Constanța Stratulat, plus un documentar antropologic, realizat de Miruna Tîrcă și un film poetic al Adei-Maria Ichim. (Aici găsiți întreaga echipă a proiectului.)
Am invitat-o pe curatoarea Iuliana Dumitru, născută și crescută la 2 Mai, să ne conducă într-un scurt tur virtual al expoziției. Găsești în ea artă, documentar, arhivă și obiecte cotidiene, care întregesc peisajul celor două localități, ținte predilecte ale boemei, decoruri ale vacanțelor auto-organizate și toposuri ale unor variante de definiție pentru libertate.
Sunt la Micul Golf și mă chinui să bag o masă de lemn într-o mașină prăfuită. O oră mai târziu sunt pe strada Școlii și încarc două bănci de lemn, iar pe seară car niște mese de pe strada Lipovenilor. Am o singură zi să adun toate obiectele pe care le-am vânat încă din vară, împreună cu Alex. În afară de un singur refuz, totul merge bine, oamenii sunt deschiși și îmi oferă cu plăcere lucruri din curțile și casele lor. Faptul că le primesc ca să le pun în expoziția pe care o fac la București este unul dintre avantajele de a fi insider. Cum să mă refuze oamenii, doar sunt de-a locului, fata lui Nuți și a lui Gelu. Teoria spune că există și dezavantaje ale statutului de insider, dar nu am timp să mă gândesc acum la ele, important este să termin să culeg toate obiectele din sat. Mâine la prima oră vine o dubă să ne ducă la București.
Sunt în expoziție și fac un tur ghidat, o doamnă necunoscută îmi povestește despre gazdele ei de la 2 Mai, familia Banu. „Ce fază, băncile din curtea lor sunt în expoziție”, îi spun și se bucură enorm. Începe să le fotografieze ca să le trimită Valentinei. De când s-a deschis expoziția primesc mesaje de la oamenii din sat, își recunosc bunicii, rudele sau vecinii în portretele realizate de Adrian și Alexandru Maftei - un proiect personal și intim, unde fiul (Alexandru) reface portretele sătenilor realizate de tatăl său. Unde mama, Lucia Maftei, inspirată de tot ceea ce o înconjoară pe plajă, reface în atelier melcii pe care îi trimitea la București prin poștă. Lângă ei mi s-a părut normal să așezăm cusăturile tradiționale tătărești ale lui Saide Velișa, gazda lor din sat. Cusăturile mi-au fost oferite de Ainur, fiul lui Saide, împreună cu povești și amintiri, spuse în timp ce răsfoiam teancul de fotografii ale familiei.
Pe partea cealaltă a gardului se găsește lucrarea Casa pescarului din Vama Veche, de Ovidiu Marcu. Prima dată am văzut pictura pe holul Bibliotecii Academiei din Cluj-Napoca, adusă acolo de profesorul Mihai Gherman. S-a gândit că poate am nevoie de ilustrații pentru lucrarea de doctorat - și iată că nu pentru doctorat aveam nevoie de ea, ci pentru o expoziție care nu era în plan atunci când l-am cunoscut.
La doamna Ghelbere am ajuns trimisă de o fostă turistă de-a ei, Andreea Berechet-Ionescu. Andreea își amintea din vacanțele de la 2 Mai de cusătura cu soții Ghelbere față în față, având la mijloc o sirenă. Cusătura cu pricina nu mai era, însă am găsit altele la fel de frumoase. Le-am luat de pe perete la rugămințile doamnei care era bolnavă la pat. Am avut acest sentiment ciudat de copil hrăpăreț care își însușește lucrurile înainte de vreme. Doamna Maria a murit cu câteva zile înainte ca lucrările sale să fie expuse pe un perete în Muzeul Țăranului Român. Privindu-le acum, nu-mi pare rău că am plecat cu ele la subraț.
Andreea m-a condus și către lucrările Constanței Stratulat, bunica sa. Știam de ele cu mult timp înainte să o cunosc pe Andreea dar apropierea de ea le-au oferit context. Și tot Andreea este „de vină” pentru că în expoziție există lucrarea lui Nicolae Comănescu. Pictura face parte din seria DNA (Dust Narrative Analysis) și este pictată cu praf adunat din vacanțele de la 2 Mai.
Într-o structură în formă de umbrar imaginată de arhitectul Alex Axinte, se poate simți atmosfera de seară romantică surprinsă de cineasta Ada-Maria Ichim în filmul poetic 2 Mai Evening. Familia Pacea mi-a oferit lucrări în culori electrizante care te poartă imediat la malul mării. În plus o bucățică din povestea lor de dragoste cu 2 Mai și Vama Veche se poate vedea în fotografiile de familie, expuse lângă două lucrări realizate în adolescență de pictorul Constantin Pacea, chiar în curtea gazdelor din Vama Veche.
Silvia Radu mi-a oferit faimoasele sale faleze din Vama Veche. Privindu-le, îmi amintesc cum mi-a mărturisit într-o oarecare zi din ianuarie că atunci când nu a mai putut merge la Vamă se întreba ce o să mai picteze. Și-a regăsit inspirația și liniștea pictând grădinile de la Pițigaia, un sat din Călărași. Lângă ea se află lucrările lui Itu Constantin, vecinul meu de la 2 Mai. Cunoscut de toată lumea ca electrician, domnul Itu își umple timpul liber cu sculptură în lemn sau piatră. Este autodidact și cele mai multe lucrări ale sale sunt realizate din lemne destinate pentru încălzirea caselor. Cu greu s-a despărțit de trei personaje din curtea sa.
Diapozitivele solare ale Irinei Crivăț ne poartă pe plajele din Vama Veche și 2 Mai, la faimosul restaurant Dobrogean și prin curțile gazdei în vara lui '77. Fotografiile alese să reprezinte anii 2000 sunt realizate aproape toamna, iar atmosfera e diferită.
Am așezat pescarii realizați de Geta Brătescu lângă documentarul antropologei Miruna Tîrcă. Filmul vorbește despre viața sătenilor, cu focus pe pescari, în extrasezon. Este amuzant fără să fie o parodie și mă bucur că există, deoarece o mare parte dintre pescarii prezentați în film nu mai sunt în viață.
În colțul opus am așezat acuarelele Aneimaria Smigelschi. Sunt desene realizate stînd pe burtă sau ghemuită pe nisip, desene făcute între două băi lungi în mare, desene care recompun peisajul micilor comori găsite pe plajă: melci, rapane, scoici, sau alge. Simona Runcan completează tabloul ludic specific Vămii Vechi a anilor '80 cu seria sa Legile Echilibrului, unde pietre, bucăți de hârtie sau snopuri de porumb devin totemuri de vacanță. Cristian Pepino prezintă în culori pastelate desene cu oameni goi, cu împrejurimile satului sau mici studii de vacanță, care s-au transformat de curând în Cartea de la Vama Veche sau A doua carte de la Vama Veche.
Am lăsat la final fotografiile lui Viorel Simionescu, deși el este expus chiar la intrarea în sală. Imaginea lui cu cele două femei a devenit simbolică pentru expoziție. Pentru mine, ea reprezintă cele două lumi care se întâlnesc la 2 Mai-Vama Veche: sătenii și turiștii. Sătenii sunt îmbrăcați, cei care deși e vară nu (prea) ajung la mare și turiștii sunt dezgoliți și se arată așa cum sunt. Personal, această imagine vorbește despre oamenii care s-au întâlnit în acest spațiu, oameni care au legat relații, care s-au împrietenit și chiar înrudit în timp. Am ales să expunem un melanj între viața cotidiană și viața boemă a turiștilor care au ales aceste spații pentru vacanțele auto-organizate.
Expoziția aceasta, deși este o ramificație a lucrării mele de doctorat, deși este despre acasă, este o muncă de echipă: Alex Axinte cu care am comunicat aproape non-stop și ne-am imaginat împreună cum o să arate toate lucrările în spațiu. Raluca Voinea care mi-a ținut spatele și m-a îndrumat ușor dar sigur, Edi Constantin care a realizat cea mai frumoasă publicație (mulțumesc pentru magenta), Dana Andrei care a tradus textele și a ales diapozitivele în miez de noapte, Sorin Popescu care a șters sute de sticluțe fragile, Iulian care a pus muzică și a dezamorsat situații explozive, și nu în ultimul rând dragul de Florin care, deși știu că îi este greu cu toată vorbăria mea despre 2 Mai și Vamă, îmi este mereu alături. Mulțumirile mele profunde merg către sătenii din 2 Mai și Vama Veche, care mi-au permis să le intru în case și curți, dar și către familia mea care mă încurajează și mă susține deși de multe ori le este greu să înțeleagă ce fac și de ce o fac.
Titlul expoziției este împrumutat de la poemul Marea ca o poezie, de Nina Cassian. Poezia se poate asculta aici
Imagine principală: Constantin Pacea, „Mama la Vama Veche” (1998), detaliu
