Cam toate eseurile lui David Foster Wallace din Care-i treaba cu homarul? pot fi citite ca niște povestiri. Wallace, unul dintre cei mai străluciți scriitori ai ultimelor decenii din SUA, scoate din fiecare subiect nu doar o poveste, ci o sută de povești și de idei. De multe ori acestea se revarsă în subsolul articolului, căci imaginația lui Wallace este prea 3D pentru a se mulțumi cu o singură dimensiune a textului: așa că apar nenumărate note, variind între un rând și un kilometru, ca în eseurile academice (gen pe care Wallace, absolvent de filozofie, l-a practicat de altfel cu succes) – doar că, spre deosebire de acestea din urmă, notele sunt pline de poante și de fire narative.
De pildă, eseul despre industria porno de SUA – textul cel mai juicy din volum (literal și în toate sensurile, haha) – trimite la un moment dat la următoarea notă: „Dacă autorii Constituției americane ar fi putut să prevadă, oricât de bogată le-ar fi fost imaginația, chestii ca Anal Virgins VIII (Virgine anal VIII) sau 999-FUTE când s-au gândit la exprimarea pe care voiau s-o protejeze, este, evident, o întrebare spinoasă pe care nu o va adresa acest articol”.
Altă notă de subsol din eseul cu pricina, Anus de soare (traducere inspirată după originalul Big Red Son – ambele versiuni speculează dragostea industriei porno pentru jocuri de cuvinte bazate pe intertextualitate), oferă o povestioară autonomă pornind de la fraza pe care un reviewer de filme XXX, Harold Hecuba, o aruncase într-o cronică având-o ca obiect pe îndrăgita actriță Nici Sterling: „nu e sigur că va câștiga vreun concurs de frumusețe, dar sigur știe să sugă pula”.
În fine, aceste note aduc o dimensiune interactivă. La sfârșitul unui amplu glosar în care explică DEX-celent bazele vocabularului tehnic din lumea filmelor pentru adulți, Wallace introduce un „EXERCIȚIU: Folosiți cel puțin opt (8) dintre termenii din industria pentru adulți sus-menționați într-o frază”. Ca tot el să ofere și un „EXEMPLU DE REZOLVARE: «După ce-au așteptat cam mult lemnul, o animatoare l-a pufoșit pe mocofan destul cât să participe la o SS cu DP care necesita un lemn maxim, așa că, în ciuda începutului cam timid, SS s-a încheiat cu un dublu-facial spectaculos, în care starleta a dat o dovadă exemplară de profesionalism, menținându-și entuziasmul deși o parte din jetul de aur i-a intrat în ochiul drept»”. Pentru orientare, consultați glosarul.
Dincolo de astfel de anecdote, Anus de soare oferă o introducere briliantă nu atât în picanteriile industriei XXX (deși acestea, cum s-a văzut, nu lipsesc), cât mai ales în ce se ascunde sub aparentul ei glamour: starlete obosite care se uită în pauze la Seinfeld și care-și domină la înălțime partenerii (media actorilor bărbați e cultivată pe la 1,70 – are mare legătură cu proporțiile), o structură socială ca la Palatul Buckingham, regizorași care se visează Tarantino, producători dictatoriali care storc bani din umilirea femeilor pentru divertismentul unei nișe selecte de fani. Eseul culminează cu o gală de premii croită pe calapodul Oscarurilor. Întregul e trist, amuzant, delectant, iritant, inteligent; și, nu în ultimul rând, profund dpdv uman.
Wallace reușește jetul de aur și când scrie simple recenzii – de pildă, când face bucăți ultimul roman al lui John Updike ori autobiografia jucătoarei de tenis Tracy Austin, sau când recenzează o biografie a lui Dostoievski. Sau când scrie 4-5 pagini despre umorul lui Kafka. Dar cel mai bine se declanșează pe spații largi. Reportajul despre cele 7 zile petrecute în 2000 în echipa de campanie a lui John McCain are dimensiunile unui miniroman. La fel eseul despre host-ul unei emisiuni cripto-fasciste găzduite de un post de radio republican.
Alături de paginile despre industria porno, vârful antologiei este cel care dă titlul volumului – Care-i treaba cu homarul?. Un text relativ scurt care reflectează asupra consumului de carne din perspectiva suferinței produse animalelor. Wallace n-are (nu oferă) un răspuns final, dar povestea lui îi va umple de tristețe chiar și pe carnivorii cei mai nepăsători. E un master class pe o temă de etică aplicată. Un fel de Gândăcelul rescris de Hegel.
David Foster Wallace, Care-i treaba cu homarul?, traducere de Anca Dumitrescu și Lavinia Gliga, Editura Black Button Books, 2017, 412 pag., 45 lei
Fotografie principală: detaliu, via Black Button Books
