Duminică, 5 noiembrie, la Muzeul de Artă Contemporană din București, se lansează Acasă, de Radu Ciorniciuc, o carte-obiect despre unul dintre cele mai speciale proiecte jurnalistice din ultimii ani. Acasă spune povestea familiei Enache și a celor unsprezece copii care au crescut în Delta Văcărești, cea mai mare rezervație naturală urbană din Europa continentală. Și nu doar c-o spune, ci intervine în desfășurarea ei și o transformă într-o poveste despre cum putem face bine și cum îi putem ajuta pe cei de lângă noi.
Despre asta va fi vorba și duminică, la MNAC, de la ora 19.00, în dezbaterea cu Radu Ciorniciuc, autorul proiectului, și jurnalistele Ana Maria Ciobanu (Decât o revistă) și Diana Oncioiu (Dela0.ro). Întrebarea Cum să faci bine? va pluti duminică prin sălile de la MNAC, de la o expoziție interactivă cu fotografii din carte și un loc de joacă de la PopUP Răspiua, până la Pavilionul Topophilia - o experiență imersivă în Parcul Natural Văcărești (a reprezentat România la conferința Uniunii Internaționale a Arhitecților din Seul 2017 și e pentru prima dată la București). În plus, vor fi acolo și copiii din Deltă, ale căror fotografii fac din Acasă un minunat album de familie, așa că puteți să-i întrebați chiar pe ei cum a fost tranziția de la viața în sălbăticia dintre betoane la viața de premianți școlari. Întâlnirea de la MNAC începe la ora 13.00 și durează până seara târziu.
Până atunci, l-am întrebat noi pe Radu câteva lucruri care să ne facă poftă de citit și de făcut bine.
Care a fost cel mai greu lucru pentru tine în ultimul an, de când lucrezi la proiectul Acasă? Și cel mai ușor?
Mi-a fost destul de greu să trec peste faptul că am intervenit în viața oamenilor despre care voiam să fac un reportaj. De la momentul în care am început să chemăm voluntari să-i învețe să scrie și să citească, la cel în care ne-am pus în fața asistenților sociali care voiau să-i ducă la centrul de plasament și până la mutarea lor într-o casă din oraș. Dilemele legate de felul în care ne-am asumat ieșirea din rolurile de jurnaliști ne-au urmărit pe tot parcursul proiectului. Însă faptul că ni s-au alăturat o mulțime de voluntari, medici, asistenți sociali, psihologi, comunicatori, jurnaliști - a ușurat enorm din presiune.
Ne întrebam atunci dacă ajutorul pe care vrem să-l dăm e îndr-adevăr benefic pentru ei, dacă - în tot entuziasmul nostru - nu cumva ne scapă lucruri care vor avea efecte rele asupra copiilor pe termen lung? Nu eram nici asistenți sociali, nici medici sau psihologi ca să știm ce înseamnp o interveniție socială pe un caz de sărăcie extremă. Și, mai ales, dacă vom putea să-i sprijinim pe copii și după ce vom termina documentarea filmului? Sfaturile profesioniștilor din jurul proiectului - documentarea pe care am făcut-o ca să ne asigurăm că fiecare decizie pe care o luăm este cea mai bună pentru viitorul copiilor - și, nu în ultimul rând, transformarea și ușurința copiilor de a se adapta ne-au hrănit cu încredere. Din momentul în care au început să scrie literele și să le citească, am știut că ceea ce le dăm îi va ajuta pe tot parcursul vieții. A devenit ușor din momentul ăla.
Legat de sprijinul pe care vrem să-l aibă și după terminarea filmului, ne-am gândit să-i implicăm și în procesul de documentare. Le-am dat aparate pe film, i-am învățat să facă poze, am organizat - în ultimul an - expoziții cu fotografiile lor prin tot orașul, iar acum am făcut o carte-album în care le-am adunat pe cele mai puternice 100. În încercarea noastră de a-i încuraja să-și exploreze emoțiile și lumea, prin fotografie, ne-am dat seama că cei mici și-au documentat singuri toate etapele de tranziție - de la viața din stuf, la cea de școlari cu note mari.
Am gândit cartea ca pe o modalitate de a le asigura un venit sustenabil - și pe termen lung - cu care să poată să-și continue studiile; profiturile din vânzarea ei merg la asociația Sens Pozitiv, care administrează fondurile pentru educația copiilor. Și, cu ocazia asta, le-am demonstrat din nou că lumea asta e plină de oportunități și că pot face orice le vine în minte dacă sunt dispuși să muncească, să fie consecvenți, onești.
Ce fel de carte e Acasă? Ce găsim în ea?
Acasă e un album care conține fotografii făcute de copii și de echipa proiectului, cu un text care spune, în trei capitole, povestea familiei care a trăit în Delta Văcărești în ultimii 19 ani. Pornește de la portretul lui Gică Pescarul, tatăl copiilor și mâna dreaptă a oamenilor care au transformat groapa Văcărești în Parc Natural. Gică, fost pescar și braconier, avea o singură obsesie când l-am întâlnit: voia să devină rangerul zonei, să o protejeze de braconieri și incendiatori. Cartea continuă cu povestea familiei lui Gică, a felului în care și-au organizat viața izolați de oraș, relațiile dintre ei și încercarea disperată a mamei de a-și ține copiii lângă ea. Ultimul capitol începe cu momentul în care am intrat noi în vieților lor și a felului în care a evoluat povestea Acasă în ultimul an și jumătate. Încercările și transformările prin care au trecut copiii și noi, felul în care am construit proiectul și rezultatele la care am ajuns până acum.
Ce s-a schimbat în ultimul an cu tine și cu familia din Deltă?
Anul ăsta a venit cu cele mai importante lecții de până acum. Despre răbdare am învățat cel mai mult și despre cum unele lucruri, ca să se schimbe, au nevoie de timp. Cu cât mi-am dat mai mult timp să-mi înțeleg dilemele, cu atât mai răbdător am devenit cu cei din jurul meu. Asta mi-a dat munca pe care am facut-o cu copiii din Văcărești. Pentru familia din deltă, anul trecut a însemnat începutul unei vieți noi. Iar privilegiile pe care le-au obținut în oraș au venit și cu responsabilități pentru care nu erau neapărat pregătiți. Pentru copii e mai simplu - orice situație, fie că e grea sau ușoară - vine pentru ei cu câte un prilej de joacă și distracție; dispare orice grijă când ai șapte frați și surori în jurul tău, puși pe șotii în orice moment. Față de cum erau vara trecută, când încă mai locuiau în deltă, sunt aproape de nerecunoscut.
Pentru părinți, însă, cei 20 de ani în care au trăit în mijlocul sălbăticiei i-au făcut mult mai rezistenți la schimbare. Viața din oraș a venit cu mai multe restricții decât libertăți. Însă de când au învățat să aibă mai multă încredere în ei, se lovesc tot mai puțin de barierele care-i țineau până acum departe de drepturile lor. Cu pași înceți, nu le mai e frică să meargă singuri la doctori și pe la alte autorități de care au stat până acum departe. Nu se mai simt singuri - și asta e cea mai mare reușită pe care am avut-o cu ei până acum.
Proiectul „Acasă” poate fi urmărit pe pagina de Facebook, iar cartea poate fi cumpărată pentru moment doar online, din DoR Shop - tiraj limitat.
Cei care doresc să facă donații suplimentare pentru copiii din Delta Văcărești (controale medicale, educație, chirie și multe alte nevoi) pot folosi acest cont:
Asociația Sens Pozitiv, Sediul social: Str. Rahmaninov nr. 46-48, Sector 2, București; Cont bancar: RO12 RZBR 0000 0600 0863 4050 Raiffeisen BANK, sucursala Moșilor.
