Se împlinesc 166 de ani de la nașterea lui I. L. Caragiale. Cu ocazia asta, am aruncat un ochi pe corespondența lui și-am aflat că și el avea probleme cu drepturile de autor, în ultimii ani de viață, trăiți la Berlin. Norocul lui era că, probabil, intra sub plafon și nu trebuia să-și bată capul cu formularul 600. În 1907, cu cinci ani înainte de-a muri, scriitorul îi trimitea publicistului Steuerman-Rodion două scrisori în care se plângea de neplata unor piese puse în scenă la Iași și cerea să i se trimită prin poștă icre tescuite și măsline ca plată pentru o cronică. Scrisorile apar în volumele de corespondență publicate de Fundația Națională pentru Știință și Arta în 2011. Le redăm mai jos.

***

Către A. Steuerman-Rodion (Berlin)

Iubite Confrate,

Văzând cât de amabili și de binevoitori sunteți cu mine, îmi iau curajul să vă cad belea într-o afacere; n-am în Iași pe nimeni altul la care să mă adresez în privința asta. Iată despre ce e vorba: 

Teatrul din Iași joacă regulat în toate stagiunile câte o piesă, două din ale mele. De atâta vreme n-am mai pomenit drepturi de autor. Mă rog vouă, cercetați dar, dacă aveți câteva momente de pierdut, câte parale s-or fi strâns acolo, socotind, după regulament, 10% din bruto asupra seratelor respective; și vedeți cum aș putea să le capăt. Mai ales acuma, că e director Lecca, și el, ca autor, interesat asupra chestiei proprietății literare, cred că reclamația mea n-are să întâmpine vreo împotrivire. Orișicât aș avea de luat, nu-i cu cale să mi se rețină. Iertați-mă că vă supăr și rogu-vă, în marginile posibiliului, ajutați-mă. Voi trebuie să aveți și prietini la Teatru; adresați-vă lor ca din parte-mi: din norocire, la noi românii, hatârul slujește câteodată și pentru a căpăta dreptate.

Dacă însă, vă vine, știu eu?, greu a urmări afacerea asta, atunci vă rog scrieți-mi un cuvânt: la cine de-acolo să mă adresez (ca la o autoritate sau persoană influentă) pentru a-mi reclama drepturile? 

Cu frățească dragoste,

Al dv. confrate, I.L. Caragiale

Sunt atins de bunăvoința cu care ați primit Cronica și propunerea mea, și vă mulțumesc cordial.

Miercuri, 14/27.X.907

***

Stimate confrate,

Mai întâi îți mulțumesc, cam târziu, pentru măgulitoarele rânduri ce-mi adresezi prin „Opinia” și îmi fac totodată o plăcere să salut respectuos pe cea mai legitimă a d-tale cititoare. Și acuma iată de ce am întârziat - ca să-ți trimit și câteva rânduri pentru gazeta voastră. Vreau să fiu un om drept. Văd că nu e bine să capăt de pomană „Opinia”, singurul ziar român care-mi vine aci, și a cărui sosire îmi face totdeauna bucurie, fiindcă afară de știrile politice, îmi aduce în toate diminețile amintiri de fizionomia Iașilor - și eu cu sufletul sunt mai mult ieșean decât bucureștean, deși defel sunt ploieștean...E ușor de explicat: în Iași mi s-a deșteptat întâi dragostea de patrie și de artă și de altele ale lumii...și cât e de mult d-atunci! Și m-am gândit, așadar, cum să-mi plătesc abonamentul? și am găsit un mijloc - să vedem dacă am norocul să vă convină și vouă. Iată. 

Vă trimit o Cronică. Dacă vă convine, o publicați - fără să o ciuntiți. Bine, eu înțeleg să aveți respect de opinia publică; asta e frumos lucru din partea unor publiciști, mai ales tineri; dar, de respectul opiniei publice, să nesocotiți pe un confrate bătrân - iar nu merge. Dacă dar vă convine cronica mea, atunci trebuie și voi la rândul vostru să fiți echitabili cu mine, și anume: 

Eu, de regulă, la gazete, luam pentru un articol ca acesta 50 de lei, zi...lei 50

Abonamentul vostru pentru străinătate costă 40 de lei, zi...lei 40

Îmi rămâneți dar datori cu...lei 10

Iată cum doresc să-mi plătiți. Să mergeți la Ermacov sau la Smirnov (păcat că s-a prăpădit răposatul meu bădia Drăgănescu! un moment n-aș fi crezut: la el vă trimiteam, la el care era român întreg, iar nu la niște străini neîntregi! ); la unul dintre acești doi nenorociți lipoveni, la care s-ar găsi marfă mai bună, să-mi cumpărați de 5 lei icre negre tescuite prima și de 1 leu masline mari și mici, amestecate, și să mi le expediați îndată prin pachet poștal la adresa mea. Prin urmare:

Icre tescuite prima 5 lei, zi...lei 5

Masline amestecate 1 leu, zi... „ 1

Costul pachetului poștal 2 lei, zi... „ 2

Rămân lei 2... „ 2

_____________

Total...lei 10

Adică rest 2 lei, cu care să beți, cu moderațiune, aperitive în sănătatea subsemnatului vostru confrate. Acu, fiindcă afacerile bănești le-am regulate, să trecem la cele intelectuale și profesionale. Iată ce mai doresc. Să-mi trimiteți, presupunând că ați primit afacerea, vreo 4-5 exemplare din numărul respectiv. Dacă nu publicați cronica, vă rog stăruitor (supărare nu poate încăpea pentru așa ceva între buni camarazi) să mi-o înapoiați în plic recomandat negreșit. 

(...)

Dragii mei! Să nu uităm niciodată că semnele scrisului sunt roabele gândirii noastre, cu multe necazuri și răbdare cucerite de străvechii noștri părinți. Să fim cu ele stăpâni severi, dar și cuminți și omenoși! Să nu le cruțăm când trebuie anume să ne slujească, dar nici să le punem cu d-asila la slujbe nepotrivite cu puterea lor - căci în amândouă cazurile trădăm egal interesul nostru propriu, păgubind intenției gândirii noastre.

Așteptând un răspuns bun de la voi, vă salut pe toți, iubiți confrați, 

Cu toată stima,

Al Dv., Caragiale

Wilmersdorf bei, Berlin
Hohenzollernpl. 4
Vineri, 9/22.XI.907

***

Texte culese de Ionuț Sociu. Ilustrație de Ionuț Dulămiță.