Mai întâi a fost melodia: pe una din benzile de magnetofon cele mai tocite din colecţia lui tata, undeva între „99 Luftballons” şi „Karma Khameleon” era şlagărul ăsta irezistibil, cu sintetizatoare, istorii cu stafii şi un refren imposibil de scos din minte. Filmul l-am văzut ani mai târziu, apoi revăzut de nenumărate ori, fără să mă satur de spectrele din abur verde, uriaşul din bezea ori garguii care prind viaţă şi ameninţă New York-ul cu aripile lor de piatră. În plus, în Ghostbusters l-am descoperit pe Bill Murray şi a fost dragoste la prima vizionare.
Fantoma primului film bântuie din plin şi varianta din 2016 - nu e un sequel, ci un remake care păstrează în mare povestea originală şi îi aduce o extra-doză de estrogen. Avem din nou o echipă de savanţi trăzniţi - Erin Gilbert (Kristen Wiig), Abby Yates (Melissa McCarthy) şi Jillian Holtzmann (Kate McKinnon) - tipele pun la punct un sistem prin care pot detecta şi prinde fantomele. Li se alătură şi Patty (Leslie Jones), o lucrătoare la metrou care are o întâlnire de gradul 3 cu o apariţie ectoplasmică de gradul… cui îi pasă?. Jargonul pseudo-ştiinţific folosit de personaje e o aglomerare de termeni fără sens; Holtzmann construieşte lasourile de protoni care strunesc fantomele nărăvaşe din te-miri-ce fiare vechi; iar fantomele arată spectaculos, dar deloc scary. Ghostbusters 2016 nu e nici horror, nici science-fiction, şi nici nu face un efort în scenariu să aducă ceva în plus faţă de varianta originală.
Paul Feig face o plecăciune către nostalgici cu apariţii cameo de la Bill Murray, Dan Aykroyd şi Sigourney Weaver, reia tema muzicală, pe care o variază în câteva remixuri, şi îl scoate de la naftalină şi pe Marshmallow Man, însă asta nu pare să fie de-ajuns pentru fanii versiunii din 1984. Aşa se explică ratingurile proaste pe IMDB încă dinainte ca filmul să fie lansat oficial, atacurile injurioase pe Twitter la adresa lui Leslie Jones (care au dus la suspendarea permanentă a unor utilizatori), şi o grămadă de alte comentarii negative - genul de reacţii pe care le întâlnesc şi personajele principale din film după ce postează pe YouTube un filmuleţ cu aventurile lor cotidiene: „Ain’t no bitches gonna hunt no ghosts."
Totuşi, pe undeva, dincolo de ridicol, filmul funcţionează, şi e în principal meritul lui Kate McKinnon, cea mai nebună dintre savanţii nebuni. Care îşi asamblează „jucăriile” cu potenţial de distrugere în masă în timp ce dansează pe hituri din anii ‘80 şi are o relaţie cvasi-erotică cu pistoalele ei high-tech. McKinnon aduce o doză de prospeţime în jocul tandemului Wiig / McCarthy cu şarmul ei de tocilar supra-compensat de o impertinenţă delicioasă. Care pare să se distreze de minune pe câmpul de luptă. Pentru că, până la urmă, despre asta e vorba în filmul lui Feig - Bustin' makes you feel good!
Ghostbusters rulează în cinematografele din România începând cu 29 iulie şi merită văzut dacă aveţi chef de un film „şpriţ de vară” - amuzant, fresh şi fără pretenţii.
