Mă bucur pentru România că Emmanuel Macron a câștigat alegerile din Franța (prelungind astfel agonia Uniunii Europene – care, printr-o minune, se va transforma poate într-o resuscitare). Așa că i-am citit cartea cu care a câștigat alegerile. Se numește Revoluție. Cine speră să găsească acolo un scriitor de forța lui Charles de Gaulle va trebui să se mulțumească cu o mașină de compostat bilete reprogramată pentru editare de texte. Limba de lemn a lui Macron e atât de desăvârșită că l-ar face invidios pe Buratino. Așa că, în locul unei recenzii, m-am mulțumit să extrag niște citate. Cu excepția primului citat (nu tocmai o platitudine), nu veți găsi aici mari gogomănii; totul este mai curând gri. Contradicțiile (de tipul: și neoliberalism – și politici sociale, și naționalism – și globalism) se explică, desigur, prin rațiuni electorale.

Despre meseria de bancher

„[A]ceastă meserie nu înseamnă a mânui bani. Nu este vorba nici despre a da cu împrumut, nici despre a specula. E o profesie cu specific de consiliere, în care ceea ce are cu adevărat valoare sunt oamenii.” (p. 30)

Despre sistem

„[S]istemul (…) s-a organizat pentru a proteja o ordine existentă. Chiar și cei care îl denunță se mulțumesc cu asta, fără a dori cu adevărat să-l perturbe. (…) Astfel, avem o Franță a situațiilor moștenite și a rentelor garantate, statutare, financiare, intelectuale. Concomitent, fiecare dorește menținerea sistemului nedrept și fiecare îl detestă și se plânge de el.” (p. 84)

Despre reconcilierea Franței actuale

„A reconcilia Franța înseamnă a răspunde dorinței francezilor de a beneficia de o prosperitate bazată pe dreptate, de libertatea fiecăruia de a crea, de a se mișca, de a întreprinde, de egalitatea de șanse pentru a reuși, de fraternitate în cadrul societății și, mai ales, în privința celor slabi.” (p. 94)

Despre industrie

„Miza nu este refacerea Franței industriale de după cel de-al Doilea Război Mondial, care nu ar avea nici un sens. Ambiția care trebuie să ne însuflețească este să reînnodăm tradiția visului industrial care constituie miezul istoriei și al identității noastre.” (p. 96)

Despre agricultură

„În viitorul apropiat, trebuie să construim un nou pact între societate și lumea agricolă, pentru a permite unui număr cât mai mare de persoane să aibă acces la hrană de calitate, cu preț accesibil, dar care, totodată, să garanteze și agriculturilor un venit decent.” (p. 132)

Despre sistemul de educație

„Unul din cinci elevi absolvă școala primară fără a ști să citească, să scrie și să socotească. Cele dintâi victime ale acestei hecatombe sunt cei mai săraci francezi care, de obicei, provin din părinți imigranți.” (p. 138)

Despre politică și fericire

„Nu cred că politica trebuie să promită fericirea. Francezii nu sunt naivi, știu bine că politica nu poate totul, nu are mijloacele de a regla totul, de a reacționa în toate situațiile, de a îmbunătăți totul. Mai mult decât să vizeze fericirea, am convingerea că politica trebuie să asigure cadrul care va permite fiecăruia să-și descopere calea, să devină stăpân al propriului destin, să-și exercite libertatea.” (p. 153)

Despre creșterea speranței de viață

„Creșterea speranței de viață este o noutate formidabilă. Însă, pentru ca progresul să fie unul real, nu ajunge să adaugi vieții ani, ci, mai ales, să adaugi viață anilor. Asta înseamnă că trebuie să permitem persoanelor în vârstă să trăiască din plin, să continue să stabilească legături cu ceilalți, să se angajeze în muncă atunci când doresc, să circule atunci când vor, să fie autonome dacă pot, să-și dovedească utilitatea în societate.” (p. 195)

Despre țărani

„Țin să mă refer aici la «țărani», nu doar la agricultori. Întrucât aceste femei și acești bărbați sunt cei aflați la temelia țării, parte integrantă din peisajele ei, cei care îngrijesc pământul patriei noastre.” (p. 211)

Despre islam

„Dacă vrem cu adevărat să organizăm islamul în Franța, atunci să le lăsăm musulmanilor care locuiesc aici dreptul de a-și asuma responsabilitățile în deplină transparență și să-i ajutăm să își exercite demn acest cult. Trebuie să-i ajutăm și eliberându-i de modul în care sunt legați de unele țări străine, retezând punțile unor organizații uneori oculte și modalitățile de finanțare inacceptabile. Și, mai ales, trebui să nu cedăm nimic în teren, cum, din prea multă relaxare, am făcut-o uneori.” (p. 222)

Despre tradiție

„Țara noastră nu poate rămâne verticală, nu poate merge curajos înainte dacă nu știm de unde venim. Transmiterea moștenirii noastre din generație în generație este în miezul națiunii franceze.” (p. 225)

Despre cultură

„Cultura este ceea ce ne ține laolaltă. Ceea ce ne leagă pe unii de alții.” (p. 227)

Despre imigranți

„Corolarul bunăvoinței este exigența: Franța nu poate primi pe toată lumea și în orice condiții. Întrucât valorile franceze, libertățile pe acre le-am descris nu sunt negociabile. Și nu vor fi niciodată.” (p. 233)

Despre Franța

„Nu suntem o țară ca altele. Nu putem urma, în aceste vremuri dificile, decât asumându-ne riscul de a ne prăbuși, o altă cale decât pe a noastră. Bogăția pe care o avem de apărat este dată de specificitatea Franței, virtutea, mesajul ei în istorie.” (p. 239)

Despre capitalism

„Capitalismul internațional nu se mai reglează de la sine. Și nici prin instituțiile create în acest scop. Or, fie că este vorba despre crize financiare, despre sacrificații mondializării, despre victimele încălzirii globale sau despre distrugerea biodiversității, Franța trebuie să lupte pentru anticiparea și prevenirea acestor fenomene, participând modificarea regulilor internaționale și, în final, la umanizarea capitalismului contemporan.” (pp. 279-280)

Despre România

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

---

​Emmanuel Macron, „Revoluție”, traducere de Doru Mareș, Editura Trei, 342 pag., 49 lei

Imagine principală via Wikimedia Commons