Seria Noii cititori, coordonată de scriitoarea Adina Rosetti și ilustrată de Oana Ispir, aduce lună de lună recenzii la cărți pentru copii, scrise de copii. În fiecare lună copiii citesc o carte, o comentează împreună și apoi scriu propria recenzie, totul sub îngrijirea Adinei, care vine de fiecare dată și cu extra context. Într-o lună avem copii între 12 și 14 ani, în cealaltă lună între 10 și 12. Azi copii de 12-14 ani citesc un roman Young Adult care îi provoacă să-și imagineze România ca o distopie.
Pentru adolescenți Alex Moldovan nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este autorul celebrei serii cu Olguța, ajunsă la cel de-al treilea volum (pentru cine nu o cunoaște, Olguța e puștoaică nonconformistă și deloc cuminte care trece printr-o mulțime de aventuri), a volumului de proză scurtă Povestiri de citit sub bancă, dar și a unei cărți ilustrate, pentru copii mai mici, intitulată Băiețelul care se putea mușca de nas. M-am bucurat când Alex a anunțat că își încearcă puterile narative aventurându-se într-un gen foarte popular în afară, dar destul de puțin explorat până acum de autorii români contemporani: Young Adult (YA). Pe câțiva dintre semnatarii acestei rubrici de recenzii i-am întâlnit la târgul de carte Bookfest, așteptând autografe în premieră pe volumul de-abia apărut, Casa (Ed. Youngart).
Mărturisesc că am citit romanul în două zile și-o noapte, așa că eram sigură că această distopie cu nuanțe ironice și-o (anti)eroină în stilul deja binecunoscut al lui Alex îi va fascina pe cei șapte mici cronicari! Ce îmi dădea însă emoții era cum vor recepta și înțelege intriga politică și jocurile de putere (o putere coruptă în toate felurile), plus trimiterile la fostul regim comunist. Surpriza a fost totală și foarte plăcută: nu doar că au înțeles perfect substratul cărții, dar și-au pus o mulțime de întrebări, pe parcursul și la finalul lecturii, despre etica politică, despre societatea ideală, despre libertate și alegere, mai ales când acestea sunt îngrădite de un sistem totalitar. Cred că autorul se poate declara fericit cu asemenea cititori, dar, ca să nu-l lăsăm să doarmă liniștit, ne-am gândit să-i punem și câteva întrebări deloc comode. Domnule scriitor, așteptăm răspunsurile la Poșta Redacției.
🔳 🔳 🔳
Romanul Casa descrie viața unei adolescente care trăiește în timpul unui regim politic totalitar condus de așa-numitul ,,Părinte al Națiunii”. Acțiunea se petrece în viitor, după Revoluția Verzilor care a dus la restaurarea întregului aparat politic, atât intern, cât și extern. România este prezentată ca o țară socialistă și independentă, condusă de președinte, alături de Consiliul format din trei facțiuni politice: Constructorii, Economiștii și Războinicii. Personajul principal, Tara Medinski, este aleasă de inteligența artificială (Algoritmul) ca reprezentantă a minților tinere ale națiunii și este adusă la centrul politic al statului. Aici ea trebuie să se alăture Consiliului, având la dispoziție un interval de nouă zile în care să decidă cărei facțiuni îi va aparține.
Pe măsură ce citești volumul, e ca și cum se ridică o cortină. La început, aparențele sunt înșelătoare, iar pe măsură ce înaintezi în poveste și ajungi în mijlocul conflictelor pentru putere, realizezi câte straturi ai dezvelit. Perspectiva perfectă proiectată asupra populației de către conducătorii țării este pusă în contrast cu lipsurile și îngrădirea libertăților cetățenești. Între intențiile avide și manipularea maselor, apare Tara, o fire deșteaptă și atentă care nu se lasă călcată în picioare și reușește să-și apere principiile în momentele confuze. În încercarea de a se orienta printre atâtea pericole, ea descoperă mai multe despre lumea egoistă în care trăiește, dar și despre propriul trecut.
Cel mai mult m-a impresionat cum a fost prezentată schimbarea. După Revoluția Verzilor, România prospera. Își folosea propriile resurse, populația recicla și tehnologia avansase mult. Însă, în prezentul în care trăiește Tara, oamenii care au avut intenții bune și au ajutat la dezvoltarea statului sunt aceiași care îi execută pe cei ce se opun propagandei. Puterea i-a schimbat într-atât, încât sunt dispuși să facă orice pentru a-și păstra poziția. Cartea prezintă un model de dictatură ce calcă pe urmele comunismului și o comunitate coruptă care conduce cu ajutorul minciunilor repetate în difuzoarele televizoarelor. Acest univers întunecat, plin de numeroase secrete, intrigi și conspirații m-a captivat și m-a ținut în suspans până la alegerea finală.
Dacă aș fi fost în locul Tarei, aș fi ales facțiunea Economiștilor, pentru că liderul lor este cel mai puțin viclean și poate fi ușor convins. Cu siguranță, Casa m-a provocat să meditez la realitatea de astăzi, în comparație cu cea prezentată în poveste.
Întrebare pentru Alex: De ce ai conturat personajul Tarei atât de anxios? (Maria Bia, 13 ani, Cluj)
🔳
Romanul mi-a plăcut în primul rând datorită unui ritm alert al narațiunii care face lectura foarte plăcută. Pe lângă ritm, scriitura este interesantă, într-un limbaj potrivit adolescenților (sunt folosite cuvinte în engleză), iar subiectul este de asemenea interesant și foarte actual, presărat cu informații care trimit la perioada comunistă.
Personajul principal al cărții este Tara, o fată cu probleme de anxietate, considerate în acele timpuri foarte normale (mai mult decât atât, cei care nu au astfel de probleme sunt considerați ciudați). Aleasă de algoritm pentru a merge în Casă, Tara face cunoștință cu multe persoane noi și este uimită de comportamentul unora din ei. Două lucruri m-au impresionat: faptul că nimeni nu și-a dat seama că Tara nu merita să fie în Casă, dar și felul în care a tratat Tara toată povestea și cât de bine a reacționat la intrarea în Casă, având nouă zile la dispoziție să aleagă una din cele trei facțiuni.
Eu aș alege să merg la Războinici, deoarece sunt cei mai siguri și știu că m-aș adapta unor reguli mai aspre, fiind o fire destul de adaptabilă și de sportivă.
Întrebare pentru Alex: De ce în Casa și în seria Olguța ambele personaje sunt feminine? Crezi că le cunoști sau le înțelegi mai bine decât pe cele masculine? (Simina Varga, 13 ani, Suceava)
🔳
Este anul 2045. România este țara perfectă, Bucurestiul este cel mai verde oraș din Europa. Încălzirea globală a fost oprită, iar la putere sunt faimosul Președinte și Consiliul celor 301: un grup de tineri care îl ajută pe Președinte să ia decizii privind țara. Când Tara Medinski este selectată de misteriosul Algoritm ca să devină membru al Consiliului, nimeni nu înțelege de ce tocmai ea, nici măcar ea însăși: este chinuită de atacuri de panică, nu este în formă fizică bună, are probleme la școală. Cred că mulți adolescenți se vor regăsi măcar un pic în ea, fix pentru că nu este perfectă. Când Tara ajunge în Casă, locul unde locuiesc Președintele și Consilierii, are nouă zile să se alăture unei facțiuni. Însă în decursul acestor zile descoperă că nimic nu e cea ce pare a fi, că politicienii vor doar să le fie lor bine și că Președintele s-ar putea să nu fie chiar atât de perfect precum se spune.
Casa este plină de suspans și este scrisă într-un ritm alert, iar acesta este unul dintre lucrurile pe care le admir la o carte – atunci când nu pot să o pun jos în timp ce o citesc. M-a captivat mai ales răsturnarea de situație de la final și m-a făcut să aștept cu sufletul la gură următorul volum din serie! Mi-a plăcut faptul că toate invențiile și sistemele din viitor sunt foarte bine explicate – ca și cum autorul ar povesti despre ceva normal, care se găsește și în ziua de azi. De asemenea, am observat că în dialogurile personajelor se strecoară și o urmă de filozofie. Mi-a mai plăcut și misterul care îl înconjoară pe tatăl Tarei pe toată durata cărții; treptat, aflăm mai multe lucruri despre el – însă acestea doar sporesc enigma.
Dacă aș fi fost în locul Tarei, cred că aș fi ales facțiunea Constructorilor. Deși Războinicii sunt cea mai sigură facțiune, nu m-aș vedea făcând ceva ce nu-mi place timp de patru ani. În schimb, sunt de acord cu părerile Constructorilor, și anume cu faptul că mediul are trebui luat în considerare când se construiesc sau planifică clădiri noi.
Întrebare pentru Alex: De ce nu se numără printre facțiuni și ceva legat de arte? În România din viitor mai există scriitori, pictori, muzicieni? (Maria Cioflec, 13 ani, București)
🔳
Casa e un roman de aventură extrem de interesant, ce cuprinde pe lângă povestea propriu-zisă și multe probleme de etică. Faptul că tocmai încercarea de a crea o societate perfectă duce la repetarea istoriei m-a făcut să mă întreb care ar fi de fapt lumea ideală.
Tara, personajul principal, e o fată ca oricare alta, căreia i s-a și spus „[...] Parcă ai fi o ficțiune, un personaj inventat, și încă unul super plictisitor. [...]”, ceea ce e într-un fel adevărat. Cu toate astea, Tara este până la urmă o eroină. Asta ne arată că, pentru a fi eroul unei povești, nu trebuie să fi persoana ideală, ci doar să fii tu însăți.
Întrebare pentru Alex: Cum crezi că arată o lume ideală în care totul e bine și frumos și nu se manipulează masele spre binele celor de la putere? (Alexandra Dona, 14 ani, Hunedoara)
🔳
De la prima pagină citită din Casa am știut că nu o voi mai lăsa din mână până la final. După fiecare capitol, simțeam nevoia de a citi mai mult. Personajele par că ar putea exista în viața reală, semănând foarte mult cu adolescenții din ziua de azi. Tara Medinski, personajul principal, este o fată din România anului 2045, de multe ori batjocorită pentru originea ei ,,nesănătoasă” și pentru soarta tatălui ei. Principala problemă a Tarei a fost alegerea unei facțiuni căreia să i se alăture.
Cel mai mult mi-a plăcut de un personajul Irina. Deși foarte deschisă și prietenoasă, Irina ascunde multe secrete. Este prietena apropiată a Tarei care a ajutat-o să treacă prin primele zile în Casă și i-a dat o mulțime de sfaturi.
Chiar dacă președintele, părintele națiunii, critica cu fiecare ocazie comunismul, această comunitate a verzilor, numită și societatea ideală, nu este cu nimic mai mult decât o societate din prezent blocată în trecut, un model comunist cu o altă înfățișare. Cu fiecare pagină citită, ni se dezvăluie mai multă corupție, răutate și manipulare, aproape nimeni neavând cu adevărat intenții bune.
Încă o dată, am observat că istoria se repetă, regimurile politice sunt întotdeauna idei bune executate prost, iar libertatea este o valoare importantă care, în mâinile persoanei nepotrivite, poate duce la dezastru.
Întrebare pentru Alex: Crezi că România are nevoie de o organizare similară celei din romanul Casa pentru a deveni o țară în care cetățenii să își dorească să rămână mai mult decât să plece? (Alexandru Furfurică, 13 ani, Brăila)
🔳
Casa de Alex Moldovan m-a introdus rapid într-un viitor în care este normal să suferi de anxietate sau depresie, să consumi pastile pentru a adormi sau pentru a beneficia de un plus de energie, iar anormalul reprezintă persoanele care scriu cu stiloul pe hârtie sau interzicerea alcoolului și fumatului.
Protagonista este o tânără pe nume Tara Medenski care iese din tipologia eroinei perfecte și ajunge într-o lume unde este înconjurată de amenințări, manipulare și zvonuri. Ea trăiește într-o Românie unde evoluția înseamnă un regim sănătos doar pe hârtie, iar protejarea planetei este dusă puțin la extrem. Tara reușește să sfideze sistemul și să ajungă în Casă, unde trebuie să relaționeze cu multe personalități politice, să supraviețuiască unor atacuri fatale, să descopere lumea, să facă diferența dintre prieteni și trădători și să treacă peste moartea primei sale prietene – toate acestea în doar 400 de pagini! Dovada faptului că de această carte pur și simplu nu ai cum să te saturi.
Am fost impresionată de faptul că, deși perioada în care se desfășoară acțiunea este complet diferită de ziua de azi, am putut să mă regăsesc în anumite stări ale personajelor. Casa a devenit una dintre cărțile mele preferate și pot spune că m-a învățat să conștientizez că lucrurile nu au doar o singură față, ba chiar m-a făcut să fiu mai curioasă în privința viitorului țării noastre.
Întrebare pentru Alex: Crezi că acest tip regim politic s-ar putea aplica și în alte țări din Europa sau doar la noi în țară? (Irina Dragomir, 14 ani, București)
🔳
Casa lui Alex Moldovan provoacă cititorul să reflecteze asupra problemelor şi dilemelor morale prezente împrejur, fie că se petrec în societatea actuală ori în aşa-zisa „societate ideală” creată de o dictatură. În acelaşi timp, reuşeşte să nu plictisească prin ritmul alert cu care se succed întâmplările şi îl ţine pe cititor cu sufletul la gură.
Din confortabila poziţie (pur ipotetică) a cititorului, alegerea unei facțiuni pare să fie un lucru destul de uşor, însă pentru Tara, personajul principal, cu siguranţă nu este aşa. Ea locuieşte în România anului 2045, într-o ţară acaparată de dictatura Verzilor, în frunte cu preşedintele, Părintele Naţiunii. Ca în orice astfel de context ideologic, spunerea adevărului duce la pierderea libertăţii sau chiar a vieţii, deci alegerea Tarei nu era una liberă, ea nealegând nici măcar intrarea sa în Casa.
Dificultăţile prin care trece Tara din cauza „originii nesănătoase”, despre care nu ştie prea multe, m-au făcut sa îmi aduc aminte de regimul comunist, condamnat cu ipocrizie cu fiecare ocazie de Părintele Naţiunii. Curajul ei, mai mult inconştient decât din patriotism, o călăuzeşte prin toate întâmplările prin care trece.
Trecând de partea simplă în care credeam că mi-ar fi foarte uşor în locul Tarei, am început să mă gândesc până unde ar rezista compasul meu moral şi unde mi-ar fi limita de la care nu aş mai accepta să stau cu capul plecat într-un astfel de regim. Cred ca aş fi făcut sacrificiul „libertăţii” mele şi aş fi ales facţiunea Constructorilor, acela fiind locul unde cred că m-aş fi potrivit cel mai bine. În ciuda faptului că imaginea promovată de Casă este una fără de cusur, pe parcursul cărţii ne este dovedit contrariul, cu fiecare strat care este dat la o parte, descoperim mai mult rău, corupţie si duplicitate. Cu ajutorul „Extraselor din Raportul de Securitate Internă al Instituţiei Apărătorilor Patriei” ne este dezvăluită nu doar birocraţia din spatele regimului, dar şi exactitatea cu care erau urmăriţi oamenii fără să ştie.
Sper că această carte să le stârnească multă curiozitate copiilor din generaţia mea şi nu numai, ca să învăţăm cu toţii adevărata noastră istorie, astfel încât să nu se mai repete.
Întrebare pentru Alex Moldovan: Cum crezi că ar reacţiona citind această carte copiii ai căror bunici sau părinţi sunt nostalgici după regimul comunist? (Mara Marinescu, 13 ani, București)
Seria Noii cititori este susținută de editura Arthur.
