Florin Chirculescu e chirurg toracic la Spitalul Universitar din București și scriitor. Am publicat un material amplu despre el în primul număr al revistei tipărite Scena9 în iarna anului 2018. Acum, l-am rugat să scrie cum se vede pandemia din perspectiva unui doctor din România.
Numără morții, numără morții! îi zici, sperând că-i mai trece din frică. Hai, potolește-te, mortalitatea e OK, îi mai spui, e doar 3% din numărul cazurilor confirmate, iar astea-s de 10 – 20 de ori mai puține decât numărul real al infectaților. Frica nu-i trece, însă, te și miri că-i colegul tău, c-a făcut medicina. O să murim, îi spun ochii, n-avem suficiente echipamente, suntem prea puțini… O dai pe glumă: Privește partea plină a paharului, uite, nu ne mai înjură lumea! Ei și? îți răspunde, eu tot o să mor. Atunci îl iei tare: Știi Monumentul Eroilor Sanitari? Nu prea-l știe, e doar un element de decor urban. Zici: E pentru personalul medical care a murit în timpul gripei spaniole. Când faci medicina, te gândești măcar un pic la acest risc, e-n fișa postului. Și dacă mă îmbolnăvesc, îi spun ochii, dacă mor?
Unii o zic cu glas tare, alții sunt doar îngrijorați: uiți de cursuri când vezi că te paște linia întâi. În rest, carantina e OK – nu mai umblă lumea brambura prin spital, holurile sunt curate, nu mai vin pacienți pentru urgențe fictive, nu te mai opresc toți ca să-ți ceară detalii pe care le-ai dat deja. Chestia asta trebuie păstrată după ce trece vâjul, abia atunci am fi ca-n Occident. Acolo nu-s spitalele pline de aparținători care merg creanga. S-or fi prins că drepturile lor se opresc unde încep drepturile altora, ale rudelor lor internate, în primul rând. Momentan, însă, îngrijorarea primează, devine uneori teamă, alteori bravadă, așa că nu-i mai zici colegului: Ce-o să te faci dac-o să ai de ales între doi pacienți când nu mai ai decât un ventilator liber? Cui îi spui Da, cui îi spui Nu?
Black Bart a fost un pirat strașnic, a prădat mai mult decât Barbă Neagră, Edward Low, Jack Rackham și Spriggs împreună. Odată s-a furișat într-un convoi de 42 de corăbii, a capturat una, a aflat pe ce corabie din convoi era ascuns aurul, a capturat-o și pe-aia, iar apoi a fugit. N-a fost prins. Black Bart, care nu dorise să devină pirat, obișnuia să refurbișeze una dintre navele pe care punea mâna, o boteza Royal Fortune și-și vedea de raiduri până captura altă navă care-i plăcea, pe care o refurbișa într-o nouă Royal Fortune, și tot așa.
La fel face Covid – e virus, capturează celule, lansează raiduri asupra altor celule din organism, iar apoi asupra oamenilor din jur. Covid nu e primul virus care face așa, după cum nici Black Bart n-a fost primul pirat, numai că cetățenii secolului XXI cred că totul poate fi controlat, așa îi învață Google, Amazon.com, Yuval Harari. Ciuma, Războiul de o Sută de Ani, Stalin, accidentele din trafic, uraganele, încălzirea globală – sunt în pixurile noastre, dacă ne concentrăm, a noastră va fi lumea! Am uitat că realitatea mușcă.
Covid e șmecher, însă, la fel ca Black Bart. Royal Fortune era mereu altă navă, chestie pe care și Covid o face, prin mutații, numai că-și păstrează năravul: se extinde. Ca și nesățiosul Black Bart, Covid vrea comori – să-i zicem public-țintă? să-i zicem 60% din populație? Nu contează, ideea e că oricât ne-am da peste cap, acesta e targetul lui Covid. Și-atunci, se întreabă cetățenii secolului XXI, să însemne asta că 0,5% din populația globului, sau mai mult, va fi scufundată de noul Black Bart? Cum să pățim așa ceva? Nu suntem zei? Nu, nu suntem, iar norocul nostru sunt vânătorii de pirați, care-l pândesc pe Covid cu vaccinuri, antivirale, medicație suportivă. Să le dăm puțin timp.
Timp, când realitatea mușcă? Cum îl câștigăm? Ne izolăm, sino-franco-italienește, sau ne imunizăm, anglo-olandez? Cum e mai bine? Trăim în secolul XXI, vrem siguranță 100%, căci lumea e frumoasă, e predictibilă. Pe bune?! Nici acum nu vă prindeți că realitatea mușcă? Realitatea nu e frumoasă, nu e predictibilă, nu e influencer ca să-ți dea răspunsuri preformate. Englezii și francezii n-au reușit nici când au săpat Eurotunelul să vorbească aceeași limbă: francezii făceau proiecte până la ultimul șurub, dar englezii spuneau wait and see, hai să vedem mai întâi ce e la o sută de metri sub mare.
Noi mai avem de așteptat, mai avem de văzut, căci Covid ne aduce în dar groaza, cu atât mai mult cu cât trăim în paradigma ce a născut capitalismul fără eșec, pentru cei mai buni dintre noi. Fie că-i vorba de ONG-uri cu finanțări dedicate sau de mari corporații, există o rasă de întreprinzători care nu dau faliment, nu dau greș, nu dau explicații – pentru ei, realitatea nu mușcă, ei naționalizează catastrofe și internalizează profituri, sunt profitori de război.
Bani & putere în vremuri de molimă… Ce efecte politico-sociale o să ne lase pe cap piratul Covid? Oare o să scăpăm de el ca să ne pomenim într-o colivie cu gratii de aur? Oare o să ne cerem singuri în ea, de dragul siguranței, sau rămânem oameni și ne asumăm riscurile? Ce noi influenceri o să-și tragă spuza pe turtă? O să mai vedem indivizi care, deși n-au văzut nici un ars după Colectiv, o să ne povestească ce a fost atunci? O să vedem politici care se vor cățăra pe mortalitate? O să vedem speculă, o să vedem business-uri făcute praf cu sprijinul cetățenilor visători ai secolului XXI, dat fiind că aspirațiile legitime, neîmplinite, dar și frica, sunt stofa pe care se țes cele mai multe fake news?
O să bag un clișeu: ce va fi depinde de noi. Și îngrijorarea medicilor, și spaima de necunoscut, și lupta din aceste zile. Să nu uităm, însă, că Black Bart a dat ortul popii după cum a trăit: KIA, killed in action, și să nu uităm nici că cercetătorii se bat chiar acum cu Covid în timp ce miniștri de operetă poartă măști de sudură, semn că fie n-au citit chestii elementare despre pirați, fie că-s lași, fie amândouă. Știți câte articole s-au scris doar despre simptomatologia Covid de când a început raidul? 284. Știți câți pacienți au fost luați în discuție într-o metaanaliză citită recent? 50.466. Nu vă spun concluziile, și nu pentru că mă îmbăt cu puterea științei, ci pentru că știu, ca orice medic de altfel, că a citi despre o boală te face mereu să te întrebi dacă n-ai și tu boala cu pricina.
În rest, aștept să văd măști negre cu cristale Swarovski. Până atunci, să ne spălăm pe mâini!
Fotografia e făcută de Adi Tudose în 2018, într-una dintre sălile de la spitalul unde operează doctorul Chirculescu.
