De mai bine de jumătate de an, urmăresc cu fascinație câteva grupuri de Facebook care susțin că Pământul este plat, în centrul Universului, că nu există gravitație, că soarele se învârte în jurul nostru și că luna are propria lumină care în loc să încălzească, răcește.
Flat-Earther-ii cred că o conspirație mondială, întreținută de cei de la NASA, are ca scop prostirea umanității: „Pămânul este mai special decât ni se spune. Ei vor ca oamenii să se simtă mici, neimportanți și slabi. De-asta nu ne putem îndeplini visele, pentru că nu știm adevărul despre cât de puternici suntem. Și îi finanțăm pe cei de la NASA cu miliarde de dolari în fiecare an ca să ne hrănească cu poze fabricate în Photoshop.”
M-am tot întrebat cum ajung oamenii să creadă în conspirații, de ce ceva ce mie îmi sună complet neplauzibil, pentru ei reprezintă realitatea absolută și revoluționară. Așa că m-am bucurat când am aflat că filosoful Matthew Dentith, un neozeelandez care și-a dat doctoratul în conspirații, vine la Facultatea de Filosofie din București să le vorbească studenților despre felul în care apar comploturile astea bizare, fake news-urile și alte nebunii.
Matthew a venit în România cu o bursă pe care a primit-o de la Institutul de Cercetare a Universității București. A devenit interesat de conspirații în timp ce-și pregătea cursurile pe care urma să le țină la Universitatea din Auckland. Și-a dat seama că, nu de puține ori, oamenii enunță teorii și de-abia apoi caută dovezi cu care să le susțină.
Ca să-i învețe cum să gândească critic, Matthew și-a dus studenții în excursie într-un port din Noua Zeelandă de care se leagă mai multe conspirații. Atunci a realizat că tema asta e bună pentru o lucrare întreagă de doctorat.
Cum putem ști dacă o conspirație este bazată pe date factuale sau nu?
Asta e întrebarea pentru un milion de dolari! În primul rând, trebuie să judecăm dacă teoria este plauzibilă sau nu. Facem asta uitându-ne la mai mulți factori, cum ar fi: prin câte conspirații a trecut societatea în care trăim. Spre exemplu, corupția în guvernul din Noua Zeelandă e o chestie care nu prea se întâmplă. Liderii țării nu au făcut niciodată combinații dubioase împotriva cetățenilor. Deci putem presupune că nici în prezent nu se întâmplă. Nu este complet sigur, dar e puțin probabil.
Hai să luăm un alt exemplu: România. Guvernul vostru este mult mai păcătos și preocupat de interesele personale, deci, presupun că românul mediu este mult mai suspicios față de cei aflați la putere, ceea ce este o presupunere rezonabilă.
Asta înseamnă că doar guvernul poate să conspire?
Nu, e doar un exemplu. Poate să fie vorba de orice actor din societate: media, corporațiile - ele sunt date în judecată tot timpul pentru că par că au interese ascunse și păcălesc oamenii.
Deci ăsta e un factor: judeci în funcție de ce știi despre acel actor suspect de conspirație.
Apoi sunt chestiile evidente: ministrul spune că nu a fost în locul X, dar există numeroși martori care susțin opusul - asta e o dovadă că se întâmplă ceva dubios, chiar dacă ministrul a fost curat toată viața.
În TED Talk-ul tău, argumentai că orice explicație am avea pentru 9/11, plauzibilă sau nu, tot ar fi o teorie a conspirației. Ce face o teorie să fie o teorie a conspirației?
Dacă explicația unui eveniment presupune un grup de oameni care au conspirat ca acel eveniment să aibă loc, atunci vorbim despre o teorie a conspirației.
Ceea ce înseamnă că, dacă crezi că grupul Al-Qaeda a acționat în secret și este responsabil de distrugerea turnurilor, atunci crezi într-o conspirație. Și dacă crezi că guvernul american este vinovat, tot într-o conspirație crezi.
Poți să-mi dai un exemplu de conspirație care suna ciudat, dar s-a dovedit a fi adevărată?
Procesele din Moscova din anii 1930. Stalin a trimis în judecată o groază de simpatizanți ai lui Leon Troțki, sub acuzația că încercau să-l dea jos pe dictator. Procesul a durat șase sau șapte luni, martorii au zis Da, am fost implicați într-o conspirație ca să-l aducem pe Leon Troțki la putere, au fost găsiți vinovați și executați.
Apoi, John Dewey, faimosul filosof american, a zis Hei, dovezile sunt inconsistente, e ceva putred aici. Guvernul britanic și cel american au spus Asta este o acuzație foarte gravă, i-au întrebat pe sovietici, iar ei au negat. Și s-a dovedit a fi complet adevărat.
Succesorul lui Stalin, Nikita Hrușciov, a recunoscut că a fost o conspirație. Stalin era obsedat de ideea că Troțki vrea să se întoarcă în Rusia și să-l dea jos. Proto-KGB-ul a investigat, dar nu a găsit nicio dovadă împotriva lui Troțki.
Așa că Stalin a zis: V-am zis să găsiți dovezi că Troțki lucrează împotriva mea și nu ați făcut asta. Inventați dovezile! A fost o conspirație masivă, care a condus la condamnarea unor oameni nevinovați.
Deci dovezile erau false, dar Troțki chiar complota împotriva lui Stalin?
Aproximativ. Troțki nu conspira neapărat împotriva URSS-ului, ci plănuia o revoluție globală.
Stalin a conspirat ca să se asigure că verdictul va fi cel pe care și-l dorește. Asta a însemnat că a torturat oameni, atât fizic cât și psihic. Oameni nevinovați au fost spânzurați pentru că li s-a promis că, dacă vor recunoaște că sunt vinovați, atunci familiile lor vor fi în siguranță. Ceea ce s-a dovedit a fi fals, multe familii au fost trimise în Siberia.
Nu a fost bine pentru nimeni, în afară de Stalin.
Vin știrile false din Rusia?
Cred că multe știri false vin din Rusia. Sunt oameni care au lucrat în ferma de troli din Moscova și au povestit pentru ce erau plătiți să facă.
Crezi că presa poate în același timp să fie și părtinitoare, și să frunizeze articole factual adevărate?
Mi-ar plăcea să cred că da. Presupun că știi că Facebook are o nouă inițiativă de a combate știrile false și vor folosi snopes.com
Snopes este o organizație privată, articolele sunt scrise de mai mulți oameni, dar semnate doar de unul. Deci nu știi cine a contribuit la text, există o lipsă de transparență a felului în care Snopes lucrează.
Ni se pare că Snopes este grozav pentru că în trecut a demascat tot felul de mizerii și bârfe de pe Internet. Dar 1. nu știm cum operează și 2. au fost unele cazuri în care Snopes nu a demascat poveștile din partea liberalilor care s-au dovedit a fi false.
Deci cine are grijă de câinele de pază?
De ce oamenii confundă opiniile cu faptele?
În parte, probabil din cauza lipsei de educație. Iar în unele culturi este nepoliticos să contrazici pe cineva. Știi genul ăla de situație, când un prieten îți face cunoștință cu cineva și-ți spune că nu are dreptate în cazurile X și Y, dar să-l lași în pace că e băiat bun. E nepoliticos să-l contrazici și cred că asta a contribuit la înlocuirea faptelor cu opiniile.
Crezi că sunt oameni care aleg să creadă știri false, chiar dacă în sinea lor știu că informațiile nu-s adevărate?
Sunt sigur că există astfel de persoane. Cred că unii oameni aleg să creadă anumite lucruri pentru că se potrivește cu viziunea lor politică. Milo Yiannopoulos [personalitatea media din zona alt-right, n.m.] a promovat anumite idei cu care nu are cum să fie de-acord, dar care i-au folosit în carieră.
Ce știi despre știrile false din România?
Știu că în timpul ultimei campanii electorale un anume partid politic susținea că fostul prim-ministru este fiul nelegitim al lui George Soros. Știu și că dacii au fost un popor extraordinar, dar uitat de istorie. Ei au inventat limba latină.
România, la fel ca multe alte națiuni, are această componentă naționalist-conspirativă.
Avem un exemplu și în Noua Zeelandă: sunt mulți oameni care cred că un neozeelandez a zburat pentru prima dată cu un avion. Ceea ce este fascinant e că tipul în cauză a negat această afirmație.
De-a lungul campaniei lui Trump, fact-checker-ii au găsit tone de dovezi care arătau că acesta minte. Dar unui număr mare de votanți nu i-a păsat. De ce informațiile bazate pe fapte nu mai sunt importante? De ce ar trebui ca jurnaliștii să caute adevăraul dacă publicul nu este interesat să-l audă?
Asta e o întrebare destul de grea. Presupunem că publicul este interesat de faptele reale și se pare că mulți oameni nu sunt. Asta nu înseamnă că toți sunt așa. Dar există o bucată zdravănă din populație care nu e interesată de dovezi sau nu-i pasă de părerea experților. Mai sunt și cei cărora le pasă, dar nu pot să recunoască dovezile reale.
Ce facem cu oamenii care nu sunt interesați de adevăr? Sincer, nu știu. E o problemă mare, pentru că oamenii ăștia influențează alegeri.
De ce au votat britanicii brexit chiar dacă orice analiză serioasă arăta că UK-ului îi va fi mai rău în afară Uniunii Europene?
Care este cea mai mare amenințare pe care-o reprezintă știrile false?
Cea mai mare problemă este că oamenii pot să folosească termenul fake news ca să scape de acuzații. Trump spune despre orice articol care-l critică cum că ar fi fake news. Este o problemă pentru democrație, fiindcă cei aflați în poziții de putere nu pot fi trași la răspundere. Și asta înseamnă că retorica este mai puternică decât argumentele factuale. E o situație înfricoșătoare.
Probabil că cel mai mare pericol pentru umanitate este încălzirea globală. Mediul înconjurător s-ar putea să se schimbe în așa fel încât stilul nostru de viață să difere foarte mult în următoarea generație. Cu toate astea, sunt oameni care cred că e fake news. Și sunt politicieni care sunt de acord cu ei.
Să prespunem că suntem americani. E anul 2020 și Donald Trump candidează din nou. Viața mea este cam la fel ca în 2016, dar Trump spune că s-a îmbunătățit foarte mult. Este posibil ca eu să cred asta, chiar dacă în mod evident nu e adevărat? E posibil ca alternative facts să le înlocuiască pe cele reale?
Din păcate, da. Ți s-ar spune că nivelul de viață a crescut, condițiile de muncă sunt mai bune și din ce în ce mai mulți oameni se îmbogățesc. Am văzut asta în Rusia sovietică sau în Germania comunistă, unde guvernul avea suficient de mult control asupra circulației informațiilor.
Să luăm cazul pe care-l propui tu și să presupunem că democrații ar spune că Trump minte și că lucrurile nu s-au îmbunătățit. Dar Trump poate să-l cheme pe ministrul job-urilor ca să prezinte noile date care arată că nu există șomeri. Și că singurii care nu au de muncă sunt cei care nu vor să muncească. Cei care sunt șomeri vor spune da, așa e, eu nu sunt ca ăia care stau la pomană, trebuie doar să caut mai mult.
E destul de probabil să se întâmple asta.
Înfricoștor, nu?
