O expoziție de anul trecut, care folosea simboluri religioase și care a atras indignarea unor persoane credincioase, a fost tranșată de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care a ajuns săptămâna trecută la o decizie. Sancțiunile stabilite de membrii CNCD pentru un artist, o curatoare și două instituții de cultură ridică din nou problema libertății de expresie artistice. Este sau nu aceasta totală, au voie artiștii să abordeze teme religioase într-un stat laic și poate acest eveniment crea un precedent periculos?
Colegiul director al CNCD a decis să sancționeze prin amendă contravențională de 5.000 de lei Muzeul Municipiului București, Fundația Centrul Cultural Art Society și pe curatoarea britanică Ruth Hibbard, pentru expoziția Nymphs & Zombies, organizată de Art Safari în vara anului trecut la Palatul Dacia-România. Artistul Paul Baraka a primit și el un avertisment pentru lucrările sale care au fost expuse, printre care o instalație în care Iisus este răstignit în boxeri și poartă coarne de cerb, și o lucrare în ulei pe pânză în care sunt folosite elemente din icoana cu Fecioara Maria și Pruncul.
În septembrie 2023, lucrările erau descrise de către Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, în termeni precum „obscenitate”, „batjocorire”, „blasfemie”, „sacrilegiu”. Am vizitat atunci expoziția și din textul curatorial nu reieșea că intenția artistului a fost de a instiga sau denigra, lucru pe care mi l-a confirmat ulterior chiar Paul Baraka, așa că am încercat să aflu de la membrii CNCD cum au ajuns la această decizie. Aceștia spun că au primit șapte sesizări în privința expoziției, una de la Biserica Ortodoxă Română și șase de la persoane fizice.
Adânca spiritualitate a lui Baraka este nuanțată de melancolie. El simte că, în contextul creștinismului, o viață spirituală autentică este sinonimă cu agonia și cu o existență încărcată inevitabil de disperare și de singurătate - nu există o cale alternativă pentru salvarea sufletului. Asta a dus la explorarea acestor gânduri în exprimarea sa artistică, ceea ce face ca lucrările lui să prezinte adesea o atmosferă tulburătoare sau morbidă. [...] Arta lui Baraka evidențiază o altă formă de moarte - cea care apare din stagnare, din somn sau din inerție. Unii indivizi pier și se descompun în timpul vieții lor, devenind niște simple umbre ale celor de altădată - ca niște zombi, lipsiți de suflet. Această preocupare se află în centrul filosofiei artistice a lui Baraka și servește, de asemenea, ca o critică a relației sale cu compatrioții și cu țara lui, atacând tendința predominantă de a accepta pasiv circumstanțele, fără a protesta sau a condamna. - fragment din textul curatorial al expoziției Nymphs and Zombies.
„Elementul religios este fragil” - Cătălin Raiu, CNCD
Am vorbit cu Cătălin Raiu, membru CNCD care a votat în acest caz. „Dacă vă uitați la conținutul expoziției, aveți la un moment dat o scenă care prezintă icoana celebră care se întâlnește în toate bisericile de rit bizantin, în care este scoasă Maica Domnului și înlocuită cu un bărbat tatuat, cu cap de mort, travestit în femeie, ținând în mână o țigară, care emană un fum verde. Asta s-a socotit că este o degradare a unui simbol religios și o ofensă publică adusă simbolului religios, motiv pentru care s-a aplicat sancțiunea de avertisment pentru artist”, a declarat Cătălin Raiu.
Acesta a mai adăugat faptul că a luat în considerare și contextul actual. „Dacă ne uităm în urmă la cazuri celebre precum Charlie Hebdo, caricatura lui Mohammed, arderea Coranului în Suedia, o să vedeți că gesturile astea prin care diferite persoane utilizează simboluri religioase în scop defăimător, sau o fac cu intenția de a produce, de a instiga la ură religioasă, duc la evenimente sociale urâte, negative. În acest context în care mi se pare că elementul religios este fragil, în sensul în care oameni se folosesc de el și din păcate alții constată lucrul ăsta și produc violențe, cred că acest avertisment e o decizie bună”, și-a motivat acesta decizia.
„Nu sunt convins deloc de soluție, dar e o speță la limită” - Csaba Ferenc Asztalos, director CNCD
Csaba Ferenc Asztalos, directorul CNCD, spune că în urma mai multor ședințe de deliberări s-a ajuns la concluzia, cu un vot de 9 la 2, că s-a depășit limita libertății de exprimare, pentru că expoziția aduce atingere sentimentelor religioase a unei părți importante a populației din România și că prezintă simboluri religioase într-un mod neadecvat. Decizia a fost luată consultând jurisprudență națională și internațională în ce privește dreptul la demnitate personală, libertatea de exprimare, relațiile dintre stat și culte și drepturile de autor.
- Articolul 15 din Ordonanța 137/2000, care garantează dreptul la demnitatea personală
- Articolul 30 din Constituția României, referitor la libertatea de exprimare
- Legea 489/2006 privind libertatea religioasă, care, în Articolul 13, alineatul 2, interzice „acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase”
- Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe
- Legea muzeelor
- Articolul 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind libertatea de gândire, de conștiință și de religie
- Articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind libertatea de exprimare
- The Rabat Plan of Action on ‘the prohibition of advocacy of national, racial or religious hatred that constitutes incitement to hostility, discrimination or violence’, elaborat de ONU.
CNCD s-a uitat și la propria jurisprudență, citând cazul din 2019 în care Asociația Pride Romania a fost amendată cu 2.000 de lei pentru un spectacol de teatru în care actori îmbrăcați în haine preoțești au mâncat slănină cu ceapă pe o icoană cu Iisus Hristos. În acel caz, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut constatarea CNCD de depășire a libertății de exprimare. Aceștia au luat în considerare și jurisprudența CEDO din anii anteriori, precum Müller contra Elveția sau Otto-Preminger-Institut contra Austria, unde tribunalul internațional a decis că sancțiunile în cazurile respective nu au constituit o încălcare a libertății de exprimare. În cazul Müller contra Elveția, zece artiști au fost amendați pentru picturi cu sex oral, sodomie și zoofilie expuse în fostul Seminar Diecezan din Fribourg, iar în cazul Otto-Preminger-Institut contra Austria, autoritățile au confiscat și au interzis difuzarea unui film la cererea Bisericii Romano-Catolice pentru că ar fi denigrat doctrina religioasă conform Codului Penal.
Reprezentanții CNCD mi-au spus că au luat în considerare și intenția artistică, adică textul curatorial și explicația pe care autorul a trimis-o ulterior instituției, însă au pus asta în balanță cu reacțiile din societate în urma expoziției.
„O parte a Colegiului a insistat pe amendă contravențională, eu personal am mers pe avertisment pentru toate cele patru entități”, spune directorul CNCD.
Întrebat de ce această distincție, în care artistul va primi un avertisment, iar curatoarea, organizatorii și gazda expoziției amendă, Csaba Ferenc Asztalos a explicat că „artistul are o libertate mai mare să creeze. Problema este când se publică un act, o creație, iar curatorul, respectiv cele două entități, au organizat de fapt această expoziție. Colegii au considerat că e un alt tip de responsabilitate față de aceste entități raportat la autor”.
Directorul CNCD a mai spus că este în favoarea libertății de exprimare și a libertății de creație, dar cu îndatoriri și responsabilități. „De la caz la caz va trebui să decidem. Sper să se creeze o jurisprudență care să fie cât mai clară, previzibilă, pentru societate, ca să se știe unde este granița între libertatea de creație și încălcarea drepturilor altora”, explică acesta.
Csaba Ferenc Asztalos a adăugat că această sancțiune nu trebuie interpretată ca un act de cenzură, „ci o decizie care încearcă să traseze o graniță fină, controversată în orice societate, între libertate de exprimare și dreptul la demnitate”.
Am vrut să citesc textul hotărârii CNCD, dar nu se găsește încă pe site-ul instituției, pentru că, după votul Colegiului director, aceasta trebuie redactată și comunicată părților. Însă informația deciziei CNCD a apărut în presă chiar în ziua votului, astfel încât niciunul dintre cei sancționați nu a fost încă înștiințat oficial, dar au aflat odată ce s-a viralizat povestea.
În articolul publicat în Gândul miercuri, 17 ianuarie, Cristian Jura de la CNCD spunea că sancțiunea a fost aplicată pentru „prezentarea unor simboluri religioase într-o manieră defăimătoare și care aduce atingere dreptului la demnitate unei categorii largi de persoane, practic tuturor creștinilor din România”.
Ioana Ciocan, director general Art Safari: „Oricare artist de pe fața Pământului are dreptul de a-și exprima pe cale artistică orice fel de convingere intimă o are în legătură cu o anumită religie”
Ioana Ciocan, directoare generală Art Safari, organizator al unor expoziții de proporții dedicate artelor contemporane, printre care și cea în care au fost incluse lucrările lui Paul Baraka, spune că o uimește decizia CNCD. Potrivit Ioanei Ciocan, și Ruth Hibbard, curatoarea expoziției, de la Victoria and Albert Museum, unul dintre cele mai prestigioase muzee de artă din Marea Britanie, este uluită. „Cred că este o premieră când un specialist străin de talie internațională primește o amendă pentru că susține o expoziție, o creează cu un anume scop. Textul ei curatorial este total ignorat și primește amendă pentru ceva ce nu a făcut. Înțelegem interesele reprezentate și apărate de Biserica Ortodoxă Română, din care personal fac parte, dar înțelegem și libertatea de creație și exprimare și, în opinia noastră, artistul Baraka sau oricare artist de pe fața Pământului are dreptul de a-și exprima pe cale artistică orice fel de convingere intimă pe care o are în legătură cu o anumită religie”, a explicat Ioana Ciocan. Aceasta a adăugat că nu înțelege de ce a fost sancționat și Muzeul Municipiului București, care nu a participat la organizarea sau curatorierea expoziției.
Muzeul Municipiului București, care are în administrare Palatul Dacia-România, spațiul în care a avut loc expoziția, a refuzat să comenteze decizia CNCD, în lipsa unui comunicat oficial din partea acestora.
Ioana Ciocan a adăugat că cel mai de neînțeles i se pare avertismentul hotărât împotriva artistului Paul Baraka, în contextul în care el doar a creat, nu a selectat arta care va fi expusă și nici nu a organizat expunerea. „Avertisment din partea unei autorități publice cu privire la viziunea sa artistică, care se întâmplă să pună în discuție, din punct de vedere al formelor convenționale, iar nu pe fond, simbolistica religiei unei majorități”, a adăugat directoarea generală Art Safari.
Paul Baraka: „Nu mi-am propus niciodată să desacralizez vreun simbol creștin”
Artistul Paul Baraka spune că a fost invitat la expoziția de la Art Safari cu lucrări pe care le avea în atelier, lucrări pe care de regulă le creează pentru el și nu neapărat să fie expuse în spații publice. Artistul stabilit în Timișoara, cofondator al atelierului Baraka, care abordează un stil artistic hiperrealist, cu lucrări considerate adesea șocante, a explicat că nu și-a propus niciodată să desacralizeze vreun simbol creștin și că are obiceiul să abordeze subiecte cu tentă religioasă pentru că s-a născut într-o țară foarte religioasă și într-o familie la fel de religioasă. „Semnele astea de întrebare era necesar la un moment dat să apară în felul meu de-a fi. Cam despre asta era vorba în toată lucrarea. Faptul că era un Iisus cu coarne de cerb lângă Maria Magdalena spânzurată de cruce, erau niște elemente pe care le folosesc inspirate oarecum din cumulul meu de experiențe personale. De fapt, este un fel de chemare a divinității, am făcut de multe ori comparația asta un pic exagerată între mine și un Iov modern și îmi plăcea să cred că am parte de o mică revelație, că sunt revelat, nu inspirat”, a explicat Paul Baraka.
Artistul spune că, deși au fost descrise ca zombi, personajele sale aveau altă conotație pentru el în momentul în care le-a creat. „Pentru mine, niciunul dintre personajele respective nu reprezenta vreun monstru sau demon. De fapt, erau prietenii mei. Eu i-am construit pentru mine, să-mi țină companie când trăiesc sentimentul singurătății cerești printre oameni și în viață. În permanență, și atunci trebuie să-mi umplu timpul cu ceva.”
Întrebat dacă evenimentul ar putea stabili un precedent periculos în România, în care artiștii s-ar putea simți constrânși pe viitor să nu abordeze tematici similare, Paul crede că „de bunăseamă se poate întâmpla așa ceva. Acum ține exclusiv de stomacul fiecăruia cât este dispus să îndure în numele artei sale”. Acesta a mai adăugat că el și-a asumat rolul de martir în numele artei, pentru că știe că lucrările sale nu sunt nici vandabile și că aproape toate galeriile și muzeele din România nu și-ar asuma o colaborare cu el. „Dar deznădejdea și agonia privind lucrările mele sau durerea devin un element narcotic, dau dependență. Nu mă pot dezlipi de soiul ăsta de trăire”, a adăugat artistul.
Paul Baraka spune că nu este la prima experiență de acest fel, motiv pentru care de multe ori se ferește să expună și preferă să țină lucrările în atelier. În 2018, în cadrul expoziției de grup Sanguinaccio Dolce: Kitchen for a despicable ruse de la Atelier 35, Paul și colegii săi din grupul Baraka au expus un „câine spânzurat”, realizat din fibră de sticlă, rășină și chit auto. Deși lucrarea era o declarație în ce privește violența împotriva animalelor, artiștii au primit telefoane și mesaje pe Facebook cu amenințări cu moartea de la iubitori ai animalelor, iar curatoarea Carmen Casiuc s-a trezit cu poliția pe cap.
Cristian Iftode: „Dacă ne uităm la conţinutul efectiv al operei care a deranjat, nici nu mi se pare atât de scandalos”
L-am rugat să ne ofere perspectiva sa și posibilele ramificații ale acestui eveniment pe Cristian Iftode, cercetător în filosofie și coordonator al Departamentului de Filosofia Culturii, în cadrul Facultății de Filosofie a Universității București. Acesta este de acord că o asemenea decizie poate crea un precedent periculos şi că cenzurarea libertăţii de expresie artistice e greu de justificat într-un stat laic.
„Putem înţelege de ce persoane credincioase se pot simţi deranjate de o asemenea reprezentare necanonică. Dar întrebarea relevantă din punct de vedere moral este dacă această reacţie spontană de dezaprobare se poate converti în temei suficient pentru a nu îngădui sau a sancţiona expunerea unui tip de opere transgresive, sau dacă persoanele deranjate ar trebui pur şi simplu să privească în altă parte, fiind libere să nu frecventeze arta care nu le place”, argumentează Cristian Iftode.
Acesta a spus și că nu i se pare normal să existe un dublu standard atunci când e vorba de opere cu trimitere la religie sau cu subiecte religioase, în sensul că reprezentări care pot leza creștinii ortodocși sunt acceptabile, dar nu și cele care îi pot leza pe credincioșii musulmani, pentru că există anumite preconcepții despre aceștia.
„Dacă ne uităm la conţinutul efectiv al operei care a deranjat, nici nu mi se pare atât de scandalos. Am scris cu ceva vreme în urmă pe Scena9 despre o operă a unui fotograf american mult mai ireverenţioasă: Cristos în urină de Andres Serrano (titlul spune totul). Chiar şi în acest caz, s-au găsit justificări ale operei care o făceau acceptabilă pentru contribuabilul american credincios, de tipul: este o metaforă a felului în care Isus a murit împovărat de păcatele noastre sau este un denunţ al automatismului cultic. Cu atât mai uşor e de făcut acceptabilă prin acest gen de justificare lucrarea lui Paul Baraka, dacă alegem să vedem în ea o critică a felului edulcorat în care ne referim la realitatea cruntă a schingiuirii şi răstignirii lui Isus (crucificarea nu presupunea, probabil, păstrarea lenjeriei intime pe condamnat, în acele timpuri) şi nu uităm că cerbul este unul dintre simbolurile canonice pentru Mântuitor. Şi iată cum avem ceea ce avocatul Anthony Julius numeşte atât justificare a separării, cât şi justificare canonică a operei de artă transgresive.”
Reprezentanții CNCD insistă că votul lor nu este o formă de cenzură și că rolul instituției pe care o reprezintă este să găsească un echilibru între libertatea de expresie și dreptul la demnitate umană, între lege și contextul în care trăim. Însă atât artistul, cât și cei care au decis să-i expună lucrările și care sunt acum sancționați pentru asta, sunt de părere că intenția artistică nu a fost luată în considerare și că au de-a face cu o suprimare a libertății de exprimare.
