Într-una dintre cele mai călduroase zile ale verii pandemice, am luat orașul la pas, să vedem unde și ce citesc bucureștenii. Pe arșița care adormise capitala aproape complet, am dat peste puțini aventurieri înarmați și cu rezistență la cele 37 de grade Celsius, dar și cu material de lectură.
Știm, de altfel, că românii citesc puțin. Datele culese în 2015 pentru Ziua Internațională a Cărții spun că, din cheltuielile totale ale unei gospodării românești, mai puțin de 1% din bani se duc pe cărți, ziare și papetărie. Aceleași statistici arată că românii citesc în medie cam 5 minute pe zi - iar la proporția de cititori din totalul populației suntem pe penultimul loc din Europa (6,2%, versus 16,8% în Finlanda, țara europeană cu cei mai avizi cititori).
Cu toate astea, pandemia și condițiile de distanțare socială ne-au forțat să ne întoarcem un pic către propria imaginație și să trăim, o vreme, în povești - fie ele adevărate sau nu. Am extras șapte cititori din București dintre paginile care-i acaparaseră, i-am rugat să ne spună ce autori le ocupă gândurile zilele astea și apoi Andreea Chirică i-a desenat, cu cărți cu tot.
***
Pe la 12 ne pornim din Gara de Nord, în căutarea celor care-și trec timpul de așteptare până la plecarea trenului cu cartea-n mână. În zona panoului central de plecări/sosiri o găsim pe doamna Gherghina din Borcea, județul Călărași, care urmează să se întoarcă acasă. Până atunci, citește o carte cu mai multe acatiste - altceva n-o interesează, citește doar cărți de rugăciuni.
Luăm apoi metroul spre estul Bucureștiului, iar între Piața Victoriei și Ștefan cel Mare o găsim pe Claudia. Are cam 30 de ani, din ce poți ghici în spatele măștii și citește Înțelepciune pentru învingători, de Jim Stovall, care se prezintă pe copertă drept „autorul bestseller-ului internațional Gândește ca un milionar”. Printre cei care-l recomandă pe ultima copertă se numără Donald Trump. Subtitlul cărții vine din aceeași zonă: „Dobândește o mentalitate de milionar, învață principiile succesului și excelează în afaceri”.
La 1, ora de vârf a caniculei, mergem s-o căutăm pe Georgeta Enache, care vinde flori și citește tot timpul, într-un intrând al unui bloc de pe la Ștefan cel Mare. Astăzi o găsim cu Camarazi de front, a lui Sven Hassel. Danezul cunoscut pentru romanele de acțiune pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial e unul dintre preferații ei - dar „un cititor nu are limite să zică că citește un singur autor”. Ne zice că oamenii îi spun intelectuala. „Eu le spun că oricare dintre ei poate să fie intelectual, doar să țină o carte în mână. Nici nu trebuie s-o citească, doar să stea cu ea în mână.”
Plecăm mai departe spre Dristor cu metroul, iar pe la Obor îl remarcăm pe Florian, care are pe la 25 de ani și citește The Man in the High Castle al lui Philip K. Dick, tradus în franceză (Le Maître du Haut Château). Tânărul e francez, noi îl abordăm în română, prietena lui îi traduce în engleză și, printre toate astea, plus măștile pe care le purtăm toți și zgomotul metroului nu apucăm să-l întrebăm cum i se pare romanul SF, care explorează un final alternativ al celui de-al Doilea Război Mondial, în care Germania nazistă și Japonia imperialistă ar fi ieșit învingătoare, iar Statele Unite ar fi conduse de un regim totalitar.
După prânz ajungem și la Adrian Serdan, un domn pe la 50 de ani, care vinde cărți de ani de zile pe o bordură de pe bulevardul Camil Ressu. Ce citește lumea? „Vă zic eu. Nimic. E o aplecare teribilă către conspirațiile satanice - nebuniile astea, pe care ei nu prea le pricep, dar vor să le citească. Cum să te faci bine bând apă, chestii de genul. Clasicii români? La revedere cu ei.” Arată către o carte de Eugen Barbu, despre care spune că a îmbătrânit pe tarabă, nimeni n-a fost interesat de ea. Pasionat de literatura română, spune că citește momentan o carte pe care a luat-o la întâmplare din bibliotecă, dar s-a dovedit a fi excepțională. E un roman publicat în 1990 de Mihai Sin, Schimbarea la față, despre instaurarea regimului comunist în România - un anticariat online o descrie drept o excelentă critică socio-politică.
Prin IOR, în jur de ora 15, nu dibuim decât o singură cititoare pe o bancă de la malul lacului, vizavi de Insula Câinilor. Doamna în jur de 60 de ani are o deficiență de vorbire, așa că nu aflăm decât că citește Secretele Romanovilor: istoria şi moştenirea ţarilor ruşi, de Gudrun Ziegler. Coperta patru a cărții promite dezvăluiri incredibile, secrete dezgropate din documente ascunse timp de sute de ani, pentru „căutătorul de senzațional și de impresii tari”.
Tot impresii și adevăruri tari caută și doamna Gabriela, singura cititoare dintr-un Cișmigiu somnolent, pe care-l înviorează doar un campionat de remi la Colțul Șahiștilor. Pensionara de 73 de ani e și cea mai locvace interlocutoare: a fost filolog și a citit toți clasicii la vremea lor, acum s-a reorientat către lucrurile care o interesează cu adevărat. În principiu, intervenția serviciilor secrete în viața de zi cu zi - de-asta citește acum Fiica risipitoare, de Jeffrey Archer (fost politician britanic conservator, condamnat pentru sperjur). Best seller-ul internațional spune povestea Florentynei Kane, din copilărie și până la ascensiunea ei în funcția de președintă a Statelor Unite. Pornind de la secrete și conspirații ajungem rapid la situația actuală, a pandemiei, pe care d-na Gabriela o vede ca pe un rău necesar. „Lumea trebuia să se schimbe”, ne spune profetic.
