În ultimele săptămâni, fotograful Horațiu Șovăială a văzut și revăzut multe filme românești din ultimii 20 de ani, a căror acțiune se întâmplă în București. Apoi a bântuit pe străzile orașului, el însuși ca un personaj din noul val românesc, ca să prindă în imagini atmosfera din filme.
A coborât în parcarea subterană în care are loc crima din Aurora (regia Cristi Puiu, 2010), poveste desfășurată de-a lungul a 30 de ore într-un București întunecat și apăsător.
A dat ture în jurul TVR, despre care se vorbește atât de mult în Hârtia va fi albastră (regia Radu Muntean, 2006), în căutarea unui loc din care poate fi văzut turnul televiziunii, un reper central pentru haosul Revoluției din 1989.
A mers în parcul în care e filmat Pororoca (regia Constantin Popescu, 2017), locul în care dispare copilul din film, chiar de sub ochii părintelui său. Dar dacă în Pororoca focusul e pe figura tatălui, în fotografia lui Șovăială, accentul e îndreptat spre fiică, văzută aici aproape ca o fantomă pe malul lacului, ca și cum ar fi reapărut ani mai târziu.
S-a dus și la Gara de Nord, pe urmele personajului lui Alberto din Soldații (regia Ivana Mladenovic, 2017), întrebându-se: „oare ce s-ar fi întâmplat cu el zece ani mai târziu? era încă în gară după ce s-a despărțit de iubitul lui, Adi? unde s-a dus?”
Și-a imaginat cum Andrei, protagonistul adolescent din Marilena de la P7 (regia Cristian Nemescu, 2006), ar fi impresionat-o pe Marilena cu un Cielo (în loc de un autobuz, cum se întâmplă în film). Un Cielo în care cei doi s-ar fi întâlnit și pe care Marilena l-ar fi scurtcircuitat cu puterile ei.
S-a pierdut mai apoi în noapte pe lângă pasajul feroviar din Monștri (regia Marius Olteanu, 2019), film în care apar doi tineri căsătoriți în ceea ce pare a fi ultima lor zi împreună. Aici, lângă calea ferată, se retrag pentru a-și aduna gândurile. Dar niciodată împreună, ci doar separat.
În urma acestor explorări, Horațiu Șovăială a construit o serie de imagini cu aer fantomatic, aproape ca un poem despre oraș și cinema, despre (im)posibilități & finaluri alternative, absențe și timp diluat.
(Ionuț Sociu)
