Am fost în cele cinci rezidențe organizate în primăvara asta în România de British Council, în parteneriat cu ICR, parte din programul Circular Catalysts. Am făcut fotografii și am înregistrat sunete de natură și de creație, care au fost apoi transformate în audio-poezie de Cosmin Postolache. S-au auzit și văzut în București, la Romanian Design Week, și urmează să călătorească la Timișoara, la HEI – House of European Institutes, între 21 iunie și 9 iulie. După Timișoara, expoziția va merge în Londra, în septembrie, și în Birmingham, în noiembrie.
Expoziția invită la conectare cu natura și își dorește să deschidă conversații despre cum practicile noastre de consum și producție pot deveni mai prietenoase cu planeta. Temele explorate de programul Circular Catalysts sunt relația între urban și rural – ce păstrăm din înțelepciunea tradițională pentru a inova spre un viitor mai bun – și potențialul practicilor meșteșugărești în bunăstarea comunităților. Expoziția e însoțită de ateliere și discuții, toate obiectele din expoziție pot fi atinse, iar ziua de 29 iunie este dedicată persoanelor cu nevoie speciale de acces.
Artiștii invitați din UK în programul de rezidențe au călătorit în câte o comunitate din România, să se plimbe prin natură, să cunoască artizani, activiști, designeri, și câte puțin din sensul locului. Rezidențele au fost organizate în satul Cincu, la KraftMade (Gareth Neal și Studio Amos), în Câmpulung, la vila Golescu, cu Pro Patrimonio (Anoushka Cole), în Deltă, cu Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 (Lola Lely), și în Cluj, cu România Remarcabilă (Carol Carey).
Pentru mine, creativitatea a fost mereu legată de mișcare, de contactul cu bucăți noi de lume. Pentru că am fost atât de mult pe drum de când mă stiu, am ajuns să am o relație destul de stranie cu mișcarea, un soi de iubire toxică: mă golește de energie, dar îmi dă la schimb fericire. Cu cât umblu mai mult, cu atât am mai multe întrebări decât răspunsuri.
Pe lângă mișcare, Circular Catalysts a adus laolaltă oameni cu interese comune- alt răsfăț pentru creativitate. S-au vopsit textile cu plante adunate din pădure, s-a cioplit o coadă de topor dintr-o bucată de lemn, s-au împletit crenguțe de salcie, s-au mângâiat stejari bătrâni. Oamenii s-au cocoțat pe garduri, pietre, trepte și cioturi de copaci că să vadă mai mult.
Gareth Neal face mobilier și lucrări de artă, în principal din lemn. Lucrările lui m-au luat prin surprindere, pentru că reușesc într-un mod simplu să sugereze în același timp o piesă clasică și un obiect SF dintr-un viitor în care vom putea deconstrui materia. Mi s-a părut că piesele lui reușesc să fenteze timpul, și cred că s-a simțit în largul lui la Cincu, cu Marlene și Alex Herberth, de la KraftMade, pentru care trecutul e brodat cu delicatețe în tot ce fac. Vizita lui a început cu o plimbare printr-o bucată bătrână de pădure, și vizita la un gater foarte vechi dintr-un sat vecin. Alex colecționează unelte vechi cu care lucrează lemnul, el și Gareth au schimbat idei și planuri despre cum se poate lucra încet și durabil un obiect care să supraviețuiască ritmului nebun în care consumăm totul acum.
Tot la Cincu au venit și Annemarie O'Sullivan și Tom Mcwalter, adică Studio Amos. Ei fac coșuri din crenguțele sălciilor pe care le cresc acasă, în Sussex-ul de est,unde trăiesc și lucrează. Ca și ceilalți artiști meșteșugari din program, Studio Amos se joacă cu timpul – fac obiecte cu design contemporan prin tehnici străvechi de împletire. Annemarie vorbește așa frumos despre eleganta sălciilor și bucuria pe care i-o dă împletitul, încât am plecat de la întâlnirea cu ei visând să trăiesc și eu în foșnet de salcie.
O altă rezidență a fost la Câmpulung, unde Anoushka Cole a experimentat cu pigmenți obținuți din plante culese din împrejurimi. Anoushka lucrează cu textile și tehnici de printare pe hârtie în studioul ei din Londra. La Câmpulung am fost cu gazdele de la Pro Patrimonio la cules de plante, pe care apoi le-au macerat, fiert, pisat, lovit cu ciocanul, în căutarea nuanțelor diferite pe care le pot oferi.
Lola Lely lucrează cu lemn, textile și ceară în atelierul ei din Londra. A vizitat o bucățică de Deltă la început de primăvară, probabil momentul cel mai frumos în care poți să faci cunoștință cu locul ăla nebun. Am văzut spațiul în care se va ridica muzeul dedicat memoriei lui Ivan Patzaichin, în locul casei în care a copilărit, în Mila 23, am văzut sate și lacuri și puțină pădure, și cel mai roz apus. În plus, am senzația că în două zile am văzut toate păsările din lume. La sfârșit, ne-au cântat doamnele din corul Rusalka.
Ultima rezidență din program a fost la Cluj, unde Carol Carey, directorul creativ al Somerset Art Works (SAW) a venit să cunoască comunitatea de artizani locali. Carol s-a întâlnit cu ajutorul Centrului Cultural Clujean cu meșteșugari și designeri din zonă, și a povestit despre proiectele de acasă, unde comunitatea creatorii din Somerset au grijă unii de alții.
După discuțiile cu Carol am înțeles mai bine cât de important e pentru artiști și artizani să fie organizați într-un colectiv, de unde să vină ajutor pentru tonele de responsabilități de pe lângă creația propriu-zisă, care te lasă de multe ori fără timp și energie să mai și creezi- finanțări, comunicare, relația cu autoritățile, organizarea evenimentelor etc.
