Vine Power of Storytelling, ediția a șasea, pe 14 și 15 octombrie la Hotelul Pullman, de la World Trade Center-ul bucureștean. Știm că vin să ne vorbească poeți și jurnaliști, ilustratori și muzicieni. Îi frecventăm și-i ascultăm, dar ne-ar plăcea să știm ce le place. Ce-i mișcă? Ce-au mai citit și le-a plăcut în ultima vreme? Ce-și amintesc de când erau mici? Câțiva dintre vorbitorii de la ediția de anul acesta a Power of Storytelling au acceptat să ne răspundă la întrebările din acest chestionar, evident inspirat de cel al lui Proust.
Jacqui Banaszynski predă la The Missouri School of Journalism, adesea supranumită cea mai bună școală de jurnalism din lume. A călătorit pe toate cele șapte continente, a fost de trei ori în Antarctica, a scris despre corupție, crime, concursuri de miss, papi, SIDA, jocuri olimpice, tabere de refugiați, greve, tragedii de familie și câte altele. În 1986 a fost finalistă în competiția pentru premiul Pulitzer, pe care l-a câștigat în 1988, pentru o serie de reportaje personale, despre un cuplu gay din mediul rural, bolnavi de SIDA în stadiu terminal. Poți s-o citești la ea pe site, sau să-i urmărești discursul despre cum să asculți în timpul unui interviu jurnalistic, de la Power of Storytelling, ediția 2014.
Ce citești acum? De ce?
LaRose, un roman de Louise Erdrich. În ultima vreme am consumat ficțiune în exces – probabil pentru că aveam nevoie de ceva care să mă distragă de la demența campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din Statele Unite. Erdrich e o povestitoare sofisticată, inteligentă și imprevizibilă, care-și construiește cărțile în jurul unor personaje imperfecte. Multe relații complicate și durere, dar și mici momente surprinzătoare de loialitate și iertare a păcatelor.
Pe non-ficțiune am, la ora actuală, When Breath Becomes Air [Când suflul devine aer], care e eseul lung al neurochirurgului Paul Kalanithi, despre propria lui confruntare cu cancerul în stadiu terminal la vârsta de 36 de ani. Am constatat că reflecțiile meditative despre moarte mă ajută un pic să-nțeleg misterul vieții.
Ce vezi pe fereastră?
Sunt la un restaurant tailandez confortabil, de la mine din cartier, în Seattle. Personalul mă cunoaște și mereu îmi dau un separeu, ca să pot să lucrez. Afară, dincolo de fereastra din față, văd cum se-ncolăcește iedera în jurul unui copac de pe trotuar, văd un bloc din cărămidă, cu stucaturi, înconjurat de ienuperi verzi-gălbui și ceața obișnuită de autobuze, mașini și biciclete din oraș care trec pe lângă mine.
Care-i cea mai frumoasă excursie în care-ai fost când erai mică?
Excursiile la pescuit în nord. Când trăiam deja în nordul îndepărtat, dar mergeam mereu „în sus, în nord”, la un lac, pentru vacanțele cu familia. Stăteam în niște căbănuțe funky care-aveau niște uși cu plasă, care se trânteau zgomotos când ieșeau și intrau frații mei în fugă, și pescuiam de pe niște bărcuțe funky, pe care punea tata un motor exterior pe care-l adusese cu el. Habar n-am unde anume eram – pe undeva prin nord-vestul Wisconsin-ului, sau în Peninsula Superioară din Michigan. Dar îmi aduc aminte cum ne adăposteau copacii și acel vag fior de emoție pe care-l simțeam pentru că eram pe barcă în ceea ce păreau a fi ape adânci și cum trăgeam cu undița mea multe regina bălții (prea mici ca să le și păstrez) și zgomotul greierilor și noaptea și stelele. Mereu atât de multe stele.
Care-s cele mai bune trei chestii pe care le-ai descoperit vara asta?
- Zona din Danemarca, de-a lungul coastei Atlanticului de Nord, de unde-a venit neamul bunică-mii în secolul XIX. Hambarele și grajdurile de muls îmi păreau atât de familiare, ca hambarul de lapte și brânză ale lui „tataie” al meu din Wisconsin.
- O casă la munte din munții Cascade, din nordul extrem al statului Washington, care-i de vânzare. Se ridică deasupra unui pârâu repede, are o verandă imensă și ferestre pe două niveluri, care se deschid asupra unei panorame de 220 de grade cu munții și valea din jur. Și e de vânzare – deși nu mi-o permit.
- Cuvântul „qi” la Scrabble.
Care-i cea mai bună melodie pe care să-ți faci bagajele și să pleci?
Cam orice din „anii cu pălărie” ai lui Frank Sinatra. O melodie care să fie și amintire și numai bună de cântat pe ea, pe care-o știu bine, ca să nu mă concentrez prea mult s-o ascult.
Pe cine admiri cel mai mult și de ce, dintre persoanele în viață?
Îmi pare rău, eu chiar n-o am pe-asta cu alegerile unice și „cel mai”. Sunt mai multe persoane, și-apoi mai sunt câteva – din motive multe și diverse. Cea mai bună prietenă a mea dintotdeauna, pentru optimismul ei nesfârșit. Un coleg de muncă – poate cea mai autentică persoană pe care-o cunosc. Fratele meu cel mai mic, pentru genul de tată care e pentru fiii lui. Gloria Steinem și Hillary Clinton și alte femei lider, pentru c-au făcut față criticilor și frustrărilor toată viața, dar n-au renunțat niciodată la propria forță, de a crea oportunități pentru alte femei.
O prietenă dragă, care și-a urmat visul de a-și construi o a doua casă, pentru a-și sprijini familia extinsă din Cambodgia. O altă prietenă dragă, care, deși e cu zece ani mai mare decât mine și încă deplânge moartea soțului, se trezește-n fiecare zi ca să înoate vara și să schieze iarna, are o grădină care ți-ar frânge inima, are grijă cu bucurie de nepoții ei, călătorește tot timpul prin locuri exotice, bate la uși și face campanie pentru candidați politici progresiști și nu se oprește niciodată din învățat. Un copil de cinci ani, care avea 560 de grame la naștere și care-a trăit fiecare clipă de-atunci fără frică.
Aș putea să continui. Cum spuneam, nu există „cel mai”.
Ce ai la numărul 3 pe lista de chestii pe care vrei să le faci o dată-n viață?
N-am o listă de chestii de făcut o dată-n viață. Prefer să-mi îmbogățesc viața cu lucruri pe care vreau să le fac, mai degrabă decât să le tai de pe listă pe-alea pe care le-am făcut deja. Și mai degrabă decât să-mi fac priorități și să-mi planific aventurile, îmi place să profit de cele care se ivesc fără să m-aștept. Acestea fiind zise, vreau să stau pe țărmul din Scoția, cu fața întoarsă spre vântul Atlanticului de nord și să mă prind cum să fac să-mi permit casa aia la munte din nordul masivului Cascades. Și mai vreau să mă răsfăț și cu o rezidență pentru scriitori – chiar dacă nu scriu când ajung acolo.
Care-i cuvântul tău preferat?
Asta-i altă întrebare la care mă chinui să răspund. N-am un singur „preferat” în nicio parte din viața mea la care mă pot gândi. Deci m-am trezit că trec anxioasă prin mai multe: home (en. „acasă”). Thunderstorm (en., „furtună cu trăznete”). Moonshadow (en., „umbră de lună”). Wolf (en., „lup”). Winter (en., „iarnă”). Epiphany (en., „epifanie”). Bookshelf (en., „(raft de) bibliotecă”). Adventure (en. „aventură”). Calligraphy (en., „caligrafie”). Cotton (en., „bumbac”). Window box (en., „jardinieră”)…
Bănuiesc că dacă ar trebui să aleg unul, aș zice: WONDER (en., „(capacitatea de) a se minuna, minune”).
Pe cine ai invita la o cină ideală?
O să presupun că oaspeții ar trebui să fie dintre cei vii, deci...
Activista feministă Gloria Steinem. E brici de deșteaptă și umblată și, cu toate astea, mereu se concentrează pe alții.
Hillary Clinton, ca să vedem dacă putem s-o ajutăm să se relaxeze și să fie ea însăși, pur și simplu – personalitatea ei, din ce-mi spun cei care-o cunosc, e caldă și deschisă și minunată. Cu siguranță e obosită și probabil i-ar prinde bine o seară în care să uite de îndatoriri și să bea niște vin, fără să fie nevoită fie să se conformeze mesajului de campanie sau să facă pe proasta.
Cine-ar regiza filmul făcut după biografia ta și de ce?
Nu știu destule despre regizorii de film, ca să mă pricep la stiluri individuale. Dar NU Woody Allen (prea egocentric), NU Quentin Tarantino (prea violent în mod gratuit), NU Robert Altman (prea haotic, ca-n viața de dincolo de ecran). Poate Robert Redford. Îmi place cu câtă răbdare și profunzime pare să-și privească personajele. Sau, la modul ideal, o regizoare care știe cum să prezinte onest femeile, fără să cadă-n capcanele știute.
***
Întrebări: Luiza Vasiliu și Ioana Pelehatăi
Facilitare: Ioana Burtea
Traducerea din limba engleză: Ioana Pelehatăi
Ilustrații: Ioana Șopov
