Vara începe timid, dar noi suntem de neoprit în slalomul nostru printre întâmplările culturale. Săptămâna asta, avem program intensiv de filme europene, discuții despre cinema & intimitate, dar și despre literatură & sistemul de sănătate, teatru despre muncă, o noapte albă de quizz-uri și-un concert de pian care să vă ia inimile pe sus.
O discuție importantă cu o regizoare curajoasă, de la Andra
Numele Adinei Pintilie a zguduit un pic universul la început de 2018, după ce lungmetrajul ei de debut, „Nu mă atinge-mă/ Touch Me Not”, a primit Ursul de Aur la Berlin. Deși prea puțini văzuseră Filmul în acel moment, foarte mulți se lansaseră în polemici aprinse și verdicte despre artă, cinema, societate. Cumva, nu-I de mirare, fiindcă filmul ei e un eseu neobișnuit pentru cultura cinematografică românească, iar pe deasupra investighează două teme tabu, sexualitatea și intimitatea. Întâlnirea de miercurea asta e, dacă nu mă înșel, prima ocazie de la Ursul de Aur de-a o putea asculta live pe Adina Pintilie, și de-a putea discuta despre îndrăzneală și frică și experiment și cinema și ce-nseamnă să fii artist într-o lume așa ușor de polarizat.
Un documentar despre „munca de jos”, de la Ionuț
Proiecție „The Limits of Work”, Centrul de Teatru Educațional Replika, București, marți, 8 mai, ora 19.00
Un film care prezintă experiența jurnalistei cehe Saša Uhlová cu muncile „inferioare” dar mega necesare ale societății, unde oamenii sunt plătiți atât de prost, că trăiesc de pe o zi pe alta. Timp de șase luni, Uhlová a lucrat în spălătoria unui spital, la o fermă de pui, în spatele casei de marcat, la linia de producție dintr-o fabrică de lame de ras sau la o unitate de sortare a deșeurilor. Experiența sa s-a tradus într-o serie de reportaje extrem de personale despre persoane care fac joburi invizibile, în condiții șocante, publicate pe site-ul A2larm.cz în dosarul „Eroii muncii capitaliste”. Jurnalista câștiga între 65 și 120 de coroane (2,5 - 4,7 euro) pe oră, muncea 17 ore pe zi și își vedea rar copii (nu trăia însă din salariile astea, primise bani pentru seria de reportaje). Regizoarea Apolena Rychlíková i-a transformat articolele într-un documentar cu scene filmate la Uhlová acasă și materiale video de la locurile ei de muncă, însoțite de comentariul jurnalistei. Intrarea este liberă, pe bază de rezervare.
Filme care-au făcut istorie și-o noapte albă de trivia, de la Vlad
Festivalul Filmului European, București, 7-13 mai
Acum 100 de ani, Europa își trasa noi granițe și se îndrepta către un nou război. O parte dintre filmele celei de-a 22-a ediții a Festivalului Filmului European, reunite în secțiunea Front Comun, se ocupă de această bucată din trecut. Alte highlight-uri ale evenimentului sunt proiecția „Verii de neuitat” a lui Lucian Pintilie și secțiunea de filme clasice, restaurate. Sunt cu totul 64 de filme ce însumează un secol de cinema.
Big British Bucharest Quiz Night, Mojo Club, București, miercuri, 9 mai, ora 19.00
În calitate de om care-a nimerit într-o seară în mijlocul unor împătimiți de trivia pregătiți de concurs, mă declar pe deplin pregătit să încerc marea de întrebări cu degetul. Miercuri seară ar fi o bună ocazie, având în vedere că regulile vor fi explicate pe îndelete și poate că și testele vor fi mai la îndemână.
Sănătate, anxietate, de la Ioana
TEMA: Despre sistemul medical şi sănătatea publică, București, Londophone, marți, 8 mai, de la ora 19
Despre Florin Chirculescu veți auzi foarte multe pe Scena9, dar nu fac spoilere – recomand, doar, să-i citiți masivul roman de 1.120 de pagini, Greva păcătoșilor sau Apocrifa unui evreu. (La link-ul anterior aveți argumente pro, oferite de colegul Mihai Iovănel.) Chirculescu, aka Sebastian A. Corn – pseudonim sub care a publicat zece cărți, dar pe care a anunțat că nu-l va mai folosi – e medic. În discuția de marți, moderată de Florin Poenaru, mă aștept să contribuie cu insight-uri și experiențe personale, dar și cu perspective de ansamblu, de care știu că nu se ferește în romanele sale. P.S.: Dacă nu ajungeți mâine la discuție, e ok – se transmite și live pe Facebook și va fi transformată și în podcast.
Amalia Dulhan - The Anxiety of Being / AF Residence, Artera, București, Art Factory, 10-16 mai
Amalia pictează: frumos, autobiografic, autoreferențial, cu angoase și nerv(i). Amalia e și un om foarte mișto, despre care promit că o să afli mai multe în curând pe Scena9. Până atunci, în cadrul primei rezidențe Artera de la Art Factory, poți să-i vezi expoziția, sub curatoriatul Ioanei Marinescu. E despre „spațiul liminal al existenței” și despre interacțiunea dintre corp, minte și mediu. Sunt curioasă să explorez toate astea vizual, în lucrările Amaliei, dar sunt sigură că, la fel ca de fiecare dată când dau peste imaginile create de ea, elementul principal o să fie o foarte puternică și indescriptibilă emoție. Ca mai jos:
Un concert de pian care să ne ia inimile pe sus, de la Diana
Eduard Kunz in Bucharest, marți, 8 mai, ora 19, Centrul Rus de Știință și Cultură
Pianistul rus Eduard Kunz trăiește în București cu familia lui, dar concertează mai rar pe aici. Marți, însă, va putea fi ascultat la Centrul Rus de Știință și Cultură, de la ora 19. Concertul ăsta o să facă Bucureștiul special acum la început de vară, printre zgomote de aparate de aer condiționat și ambulanțe. Kunz e grozav din multe motive. Acum câțiva ani a fost inclus în „Topul Celor Mai Buni 10 Pianişi de Mâine” de către BBC Music Magazine. Este mega premiat și are peste 150 de concerte pe an. Dar este și un foarte bun povestitor, care descrie cu ușurință sunetul orașului siberian în care s-a născut. Asociază Omsk cu „sunetul zăpezii trosnind sub picioare”. Pe povestitorul Kunz în puteți descoperi aici:
Foto main: Captură din filmul „Au revoir là-haut”, ce va fi proiectat la Festivalul Filmului European
