În perioada magică dintre sfințirea altarului Catedralei Mântuirii Neamului și paradele + chiolhanurile de 1 Decembrie, vă propunem câteva evenimente normale la cap.
Un film mut erotic, de la Diana
Erotikon | Fiction Tuesdays, Centrul Ceh, marți, 27 noiembrie, ora 20.00
Dacă și în prezent există tabuuri despre sexualitatea feminină, iar femeile sunt încă reprezentate ca obiectul dorinței, imaginați-vă cum erau lucrurile pe la 1929. În filmul mut din același an, regizorul Gustav Machatý pornește de la clișeul tinerei seduse și abandonate. Doar că surpriză: protagonista are impulsuri sexuale proprii, și chiar mai mult, se bucură de sex! Filmul a născut super multe controverse la vremea aceea. Unii l-au considerat inovator, alții au fost oripilați de scenele de sex. Erotikon a fost pierdut, iar o copie a sa a fost găsită și restaurată la distanță de peste 60 de ani, în 1993. Ca să rezum: film mut despre sexualitatea feminină, pierdut și regăsit în anii ‘90. :) Cred că sunt cam toate motivele aici ca să mergeți la Centrul Ceh să îl vedeți.
Cărți de ascultat pe vinil, de la Andra
Lansare viniluri AudioART, Club Control, București, luni, 26 noiembrie, de la ora 19.00
Am copilărit pe coloana sonoră a discurilor de vinil - chiar și acum, la 36 ani, suferind ca aproape orice muritor de bulimie digitală, știu pe de rost muzicile și poveștile pe care le-am ascultat pe repeat ani la rând (de la Lewis Carroll, Hans Christian Andersen sau Agatha Christie, la formația Compact). Noua colecție de viniluri pe care o lansează Editura ART e un fel de cadou nesperat, fiindcă îmbină nostalgia & fetișul pentru discul rotitor (care, vai, se-aude ca nimic altceva) și interesul pentru literatură bună. Cele 10 titluri sparg convenția că pe vinil găsești doar povești pentru copii ori teatru radiofonic datat și deschid drumul pentru reportaje (minunatul Mariusz Szczygieł), pentru non-ficțiune (nimeni altul decât Primo Levi), teorie (chiar Pierre Bourdieu, haha) și pentru semizei ai literaturii (Cortazar, Hrabal etc.) Ca să nu mai zic că vocile de pe discuri sunt foarte bune și surprinzătoare, iar vinilurile în sine sunt niște mici opere de artă. (Până diseară, puteți asculta câteva fragmente aici.)
Ficțiuni și documentare palestiniene, de la Vlad
Festivalul Filmului Palestinian 2018, Cinema Pro, București, 26-28 noiembrie
O să merg la festivalul ăsta tocmai pentru că nu știu nimic despre filmul palestinian. Timp de trei zile, la Cinema Pro vor fi proiectate cinci dintre cele mai de succes filme de ficțiune și documentare ale unor regizori palestinieni, ce vorbesc în stiluri diferite despre realitățile palestiniene. Evenimentul e organizat de Centrul Cultural Palestinian Mahmoud Darwish în parteneriat cu Ministerul Culturii din Palestina și cu Ambasada Statului Palestina la București. Programul complet și detalii despre filme pot fi găsite pe pagina www.palestinianfilmfestival.org, iar abonamentele și biletele pot fi achiziționate de aici.
O dezbatere necesară despre traiul în comunism, de la Ioana
Giving Tuesday la Funky Citizens: Acasă în comunism, București, Colivia, marți, 27 noiembrie, de la ora 18.30 la ora 10.30
Chiar așa, patru ore de discuții despre cum era viața de zi cu zi în comunism? Păi, da. Ba chiar e prea puțin - dar e un început. După 30 de ani fără un pic de la căderea regimului Ceaușescu în România, discursul public despre fenomenele sociale din această bucată consistentă de istorie recentă e sublim, adică lipsește cu desăvârșire. Funky Citizens, care nu stau niciodată locului, își propun de data asta să creeze un „laborator de educație civică”, adică un muzeu amenajat într-un apartament de patru camere, utilat, mobilat și decorat ca-n anii 1980. Au nevoie de donații, că voluntari au cât cuprinde :)
Mă duc marți să stau de vorbă cu Elena, Cosmin și restul găștii, pentru că, pe de-o parte, mi se pare extrem de utilă inițiativa lor; pe de altă parte, mi-ar plăcea să explorăm temele care țin de viața între finalul celui de-al Doilea Război Mondial și revoluția română din 1989 dintr-o perspectivă nuanțată. Am convingerea fermă că e nevoie să ne debarasăm de verdicte în alb sau negru: comunismul a fost rău (pentru că au murit oameni, pentru că anii 1950 au fost crânceni, pentru că anii 1980 au adus zile grele) sau comunismul a fost bun (pentru că s-au construit blocuri, fabrici, uzine, oamenii aveau locuri de muncă sigure și își permiteau concedii). „Comunismul” ca monolit nu a existat. Au existat perioade și curente, dezghețuri și demolări, penurii și anii tinereții atâtor generații. Au existat nuanțe - iar pe astea avem datoria să le explorăm, mai bine acum, mai târziu, decât niciodată.
