Redactorii Scena9 îți dau pe semnătură cele două-trei chestii pentru care și-ar rupe timp din programul zilnic. Fiecare după chipul și asemănarea sa, după gust ca sarea și după pofta inimii. Le-am ales cu gândul la tine, omul de la celălalt capăt al fibrei optice și-al internetului mobil, pentru că ne ești simpatic și vrem să-ți mulțumim că ai încredere în recomandările noastre.
Stele & jazz, de la Luiza Vasiliu
Concert Gregory Porter, Sala Palatului, București, luni, 24 aprilie, ora 20.00
Gregory Porter e tipul ăla care are o bască ciudată și cântă jazz/blues/gospel ca și cum ar fi făcut asta toată viața, deși e un Tudor Arghezi al lumii pop - a înregistrat primul album de-abia la 40 de ani. Din 2010 și până acum, Porter a scos patru discuri, a luat un Grammy, două Jazz FM Awards și a vândut o tonă de albume, ceea ce nu cred că i s-a mai întâmplat jazz-ului de la Jamie Cullum încoace (remember Jamie Cullum? L-am căutat acuma pe google și-am aflat că e căsătorit cu nepoata lui Roald Dahl :D). Orice scor ar scoate doamna Le Pen la primul tur al prezidențialelor din Franța, cred că avem nevoie de blândețea și bucuria de crooner sincer ale lui Porter ca să ne asigure c-o să fie bine. Încă nu e sold out, deci mai avem o șansă.
Pe lângă faptul c-am făcut odată un curs de astronomie (din care îmi aduc aminte mai ales că astrologia se bazează pe o hartă greșită a cerului), am mers și la o observare de ploaie de stele în afara Bucureștiului organizată de cei de la „Vasile Urseanu”. Dar n-am apucat să văd Observatorul după ce-a fost renovat și nici nu-s la curent cu starea actuală a lumii planetare, așa c-o să dau o fugă sâmbătă până pe Catargiu, nr. 21. La 17.00 e vernisajul unei expoziții despre Jupiter, între 17 și 20 avem „desene în aer liber la planeta Jupiter”, whatever that means, și, în fine, de la 20 la 2 noaptea - observații astronomice nocturne. Intrarea e liberă.
Un documentar premiat, de la Ionuț Dulămiță
Proiecția documentarului „Doar o răsuflare”, Clubul Țăranului, București, 25 aprilie, ora 18.30
Povestea lui Dobrin Sicrea și a familei sale cu trei copii din Copșa Mică - cel mai poluat oraș din Europa până în 2009 - după ce acesta își pierde locul de muncă odată cu închiderea fabricii producătoare de zinc și plumb Sometra. O dramă cuplată cu una și mai mare - Denisa, mezina familiei, este semiparalizată. Un om foarte religios, Dobrin Sicrea - care ajunge pastor - crede cu tărie că fabrica se va redeschide și că fetița lui se va vindeca grație puterii divine, dar se confruntă în mai multe rânduri cu dilemele morale aflate la intersecția dintre medicină și religie. Documentarul realizat de Monica Lăzurean-Gorgan urmărește șapte ani din viața familiei sale și surprinde transformarea emoţională, socială şi psihologică prin care trec membrii ei, dinamica nuanțată a relațiilor de familie de-a lungul timpului. Pe fundal sunt puse în discuție și efectele pe care poluarea generată de industrie le are asupra sănătății locuitorilor din zonă.
Dada&filosofie la zi, de la Andra Matzal
Anul trecut s-au împlinit 100 de ani de Dada, „microbul virgin”, cum îi zice Andrei Codrescu acestui curent care-a aruncat în aer artele când oamenii aruncat în aer orașe întregi, în timpul războiului. Cu toate că unele dintre cele mai importante capitole ale avangardei sunt scrise de artiști originari din România, pe-aici știm puțin despre ei și arta lor - au fost prea „demenți” și, în plus, au fost evrei ;). Tocmai de-aia e o raritate să prinzi prin părțile astea de lume expoziții relevante despre Dada, cum are toate șansele să fie Dada on Tour. Cortul Dada, care găzduiește lucrarea Firmamanentul Dada, un parcurs al mișcării care-a dat cu tabuurile de pământ și după aia la rândul ei a luat-o razna, călătorește din lume de mai bine de doi ani. La expoziția curatoriată de Adrian Notz și Juri Steiner, puteți vedea și filmul Dada in Nuce și parcurge biografiile a 165 de artști avangardiști. Pentru încălzire, un interviu despre cel mai serios biograf al lui Tzara, niște aventuri celeste feat. Samuel Rosenstock, și-un manifest dadaist.
Lansarea volumului „Critică, marginalitate, cinism”, Cafe Verona, București, 26 aprilie, ora 19
Citeam zilele trecute că boșii industriei tech din Silicon Valley au început să angajeze filosofi, ca să-nțeleagă cum stă treaba cu diverse chestii importante, cum ar fi ce-nțelegem printr-o viață bună sau ce poți învăța de la Aristotel pentru business. În sfârșit! m-am gândit - lumea începe să se prindă din ce în ce mai mult că filosofia are și întrebuințări cât se poate de practice, iar dac-or să fie din ce în ce mai mulți oameni cu o gândire din ce în ce mai antrenată, poate o s-o ducem mai bine. Până atunci, mergeți miercuri la lansarea unei cărți care tocmai asta face: vorbește despre teme cât se poate de vii (ce riști când spui adevărul în public, ce-i cu întoarcerea omului la natură în secolul 21, care-i legătura dintre etică și internet etc.) din perspectivă filosofică. Alături de Cristian Iftode și Cristina Voinea de la Facultatea de Filosofie a Universității București, care au editat volumul Critică, marginalitate, cinism, o să-i găsiți la Cafe Verona pe eseistul Bogdan Ghiu și pe profesorul universitar Viorel Vizureanu.
Urbanism&discuții despre artă și politică, de la Vlad Odobescu
Construcția complexului de locuințe Pruitt-Igoe ar fi trebuit să rezolve problemele orașului St. Louis, Missouri din anii ‘40: supraaglomerare, sărăcie și toate cele ce veneau de-aici. Cele 33 de blocuri a câte 11 etaje au devenit însă cadru pentru un experiment social eșuat, în care segregarea și inadecvarea la nevoile localnicilor au dus la degradarea și abandonarea treptată a spațiilor. Până în 1976, toate clădirile au fost demolate, însă Pruitt-Igoe rămâne un caz de studiu semnificativ pentru urbanismul zilelor noastre. Filmul lui Chad Freidrichs rememorează problemele sociale, economice și legislative care au pus Pruitt-Igoe la pământ. Am putea învăța câte ceva și despre tentativele de ghettoizare îndelung aplaudate și pe la noi.
Într-o perioadă în care conducerile tot mai multor instituții culturale își arată servilismul față de lideri politici în schimbul banilor publici dați pentru spectacole mediocre, o dezbatere despre relația dintre politic și cultură și managementul acestui domeniu este binevenită. Coregraful și managerul cultural Cosmin Manolescu va discuta cu Svetlana Cârstean despre mainstream și underground, oficial și alternativ, independenți și instituții.
Dans contemporan, documentar în aer liber & muzică de când eram mai tineri, de la Ioana Pelehatăi
Tribute to Iris Barbura, Centrul Național al Dansului, București, marți, 25 aprilie, de la 19.30
Trebuie să ajungi marți la CNDB, pentru că o să descoperi un personaj despre care, cel mai probabil, nu știi nimic – și e păcat. Iris Barbura a fost o coregrafă avangardistă de origine română, care-a scris istoria dansului românesc și german. Apoi a fost uitată. CNDB derulează anul ăsta un proiect de reactivare a memoriei & istoriei dansului românesc, iar Iris Barbura are o serie întreagă de evenimente dedicate, așa cum i se și cuvine. Marți poți să vezi două performance-uri coregrafice și să participi la lansarea unui volum dedicat artistei, editat în colaborare de Centrul Național al Dansului din București și Deutsches Tanzarchiv Köln.
Miliția Spirituală și-a propus acum ceva vreme să redea studenților Universității din București spațiul curții interioare a clădirii de pe Elisabeta 4-12, prin inițiativa de advocacy și urbanism „Comuna universitată – un spațiu al implicării”. Pentru că m-am întrebat toți cei patru ani de facultate de ce locul ăla funcționează strict ca parcare, pentru că documentarul de joi e prezentat în parteneriat cu Frontline Club București, a căror selecție de filme mi s-a părut întotdeauna teribil de relevantă pentru ce se-ntâmplă în jurul meu și pentru că aș fi curioasă să aud ce au de zis Nic Dobrei (lector SNSPA) și Victoria Stoiciu (Friedrich-Ebert-Stiftung) despre film, m-aș duce. În fond, ce-ar fi mai nimerit de văzut în curte la Istorie decât un film despre abuzul de forță al autorităților și militarizarea poliției în SUA? (Dacă te gândești să te duci, să nu-ți uiți puloverul & fularul – o fi aprilie, dar la 8 seara e și răcoare.)
Natalie Imbruglia cântă la București pe 29 aprilie, Berăria H, sâmbătă, 29 aprilie, de la ora 20.00
Natalie Imbruglia are 42 de ani. Simplul fapt că am scris asta mă tulbură un pic – dar nu contează. Acum mai bine de jumătate de viață, când suspinam intensiv pe Torn, eram amândouă mai tinere. M-aș duce sâmbătă la Berăria H doar ca să testez cum am rezistat amândouă până la vârstele pe care le avem azi; și, evident, și ca să pot să lălăi la unison cu australianca:
Dans, scandal, foto&povești de la Larisa Baltă
Proiecție de FILM - „Strike a Pose”, Centrul de Teatru Educațional Replika, București, 24 aprilie, 21:00
Un documentar care spune povestea celor șapte dansatori cooptați în controversatul Blond Ambition Tour al Madonnei din 1990. Considerat unul din cele mai bune și mai contestate turnee ale anilor ‘90, show-ul a mai fost prezentat în documentarul Madonna: Truth or Dare - o controversă și el: într-o perioadă în care comunitatea LGBT era încă un subiect tabu, laolaltă cu răspândirea SIDA, Madonna îndrăznea să vorbească despre sexualitate, gen, culoare și religie într-o manieră care, pentru mulți, a fost una din vocile eliberării.
La mai bine de 25 de ani după, Ester Gould și Reijer Zwaan au făcut Strike a Pose, un documentar despre celălalt documentar, practic, dar cu accent pe cei șapte dansatori, dintre care șase homosexuali. Luni seară, la Replika, intrare liberă.
Dor de călător - India, Apolo111, București, 27 aprilie, ora 19:00
Silviu Răcheriu, zis Siluk, a petrecut niște timp în India, și a fotografiat cu telefonul. Acum, însoțit de muzica celor de la Muse Quartet, va proiecta poveștile descoperite acolo joi, de pe la șapte seara, în barul Apollo111. Intrarea e liberă.
