Film politic, film realizat în întregime din picturi în ulei, film despre romi invizibili, teatru despre sclavia romilor, concurs de creație literară cu tematică romă, jazz în biserică & deznădejde în Control, muzică electronică, o carte de Perjovschi, o dezbatere despre memorie și altele. Să înceapă săptămâna:
Din nou despre invizibili, de la Ioana
Pe fugă, înainte de orice altceva, două evenimente „nișate”, pentru cine s-o nimeri și cine are posibilitate: azi (luni, 16 aprilie) se lansează o carte despre politici ale locuirii dincolo de centrul Bucureștiului, între 1910 și 1944. Lansarea e la Ordinul Arhitecților din România, iar cartea merită, pentru oricine vrea să înțeleagă cum a ajuns să se haoseze orașul ăsta haotic. Apoi, în weekend, dacă faci un city break la Berlin, dă o fugă și pe la Cine Civitas, festivalul de film organizat de Diaspora Civică din localitate. Bem o bere, vedem filme, punem țara la cale. Dar până atunci, la București:
European Film Week of the Invisible Roma, București, Cinema Union, Cinema Elvire Popesco, Institutul Cervantes, Centrul Ceh, Spațiul Public European, 17-22 aprilie
„Din păcate, o treime din români încă declară că nu-şi doresc un vecin rom (ţigan, doar pentru că acest termen este încărcat de prejudecăţi). Îndemnul demersului nostru către spectator, fie că este tânăr rom sau român, profesor, activist sau (r)om invizibil este de a îndrăzni să spere că ceea ce-şi doreşte să fie când va fi mare poate deveni realitate, indiferent de problemele cu care se confruntă, fie ele lipsuri materiale sau discriminare – sau, cel mai des, amândouă, şi să lupte pentru o societate în care fiecare poate să îşi atingă potenţialul maxim fără a fi victima prejudecăţilor şi stereotipurilor”, spune Gelu Duminică, directorul Fundației Agenția Împreună. La Invisibile Roma Days o să vezi prejudecățile și stereotipurile astea în acțiune, pe ecran, fie că aluneci în timpul istoric prin povestea despre sclavia romilor în Țările Românești, spusă de Radu Jude în Aferim!, fie că vezi povestea tragică a unei poete care a trădat secretele romilor din Polonia. Poți să vezi cum încearcă niște copii romi din Cehia să iasă din ghetou, să afli cum se vorbește limba romilor în Austria sau cine luptă pentru drepturile romilor din Suedia. E important să mergi la filmele astea, 12 din 11 țări europene, pentru că, dacă ești majoritar, contribui și tu la „invizibilizarea” semenilor tăi – de cele mai multe ori fără ca măcar să-ți dai seama.
Marea Rușine la Teatrul Excelsior, București, duminică, 22 aprilie, de la 19.30 la 21.30
Mi-e frică de cuvinte mari și mi-e cu-atât mai greu să le scriu pe ecranele voastre, dar de data asta o să trec peste, e important. Marea rușine mi se pare unul dintre cele mai importante spectacole ale vremurilor noastre. Alina Șerban, tânăra artistă și activistă romă care semnează regia și textul, și care și joacă în rolul principal, e un nume care trebuie să se audă din ce în ce mai des. Iar faptul că spectacolul ei e în repertoriul unui teatru de stat e o premieră absolută în istoria teatrului rom. Mergeți să vedeți o istorie personală și o lecție de istorie, despre furie, obidire, asuprire, jenă, vinovăție ș.cl. Despre bubele și punctele oarbe ale sistemului românesc de învățământ (superior, dar nu numai) și despre lecția de istorie care lipsește în continuare din manualele noastre: cea despre cei 500 de ani de sclavie a romilor în România.
Film politic și film în ulei pe pânză, de la Ionuț
Cinepolitica 2018, Cinema Elvira Popescu, București, 18-22 aprilie
Un om sărac găsește o sumă uriașă de bani și o predă autorităților, dar intră fără să vrea într-un mecanism de PR politic setat să deturneze atenția de la un mega scandal de corupție în Balcani. O aventură extraconjugală dintre un palestinian și o israeliană capătă o dimensiune politică neînchipuit de periculoasă atunci când cei doi sunt surprinși în locul și la momentul nepotrivit. Un cineast sirian intră timp de doi ani în intimitatea unei familii islamiste și vede cum se propagă jihadismul din tată-n fiu. Iar președintele Argentinei, aflat într-un moment tulbure pe toate planurile existenței sale, se regăsește în centrul unei combinații de dramă shakespeariană cu thriller hitchcockian. Acestea sunt câteva dintre temele filmelor înscrise în competiția de anul acesta a festivalului „Cinepolitica”, dedicat filmului politic. Aici găsiți programul tuturor filmelor de la festival, găzduite de Cinema Elvira Popescu și de Institutul Balassi din București.
Cu drag, Van Gogh, Cinema Elvira Popescu, București, marți, 17 aprilie, ora 21.15, și miercuri, 18 aprilie, ora 18.00
Tot la Cinema Elvira Popescu veți putea vedea mâine și poimâine filmul Loving Vincent (Cu drag, Van Gogh), o animație biografică care a intrat din 12 aprilie în cinematografele românești. Dincolo de faptul că prezintă viața pictorului și mai ales circumstanțele controversatei sale morți - pornind de la corespondența lui -, filmul este primul lungmetraj realizat în întregime din picturi animate. Fiecare dintre cele 65.000 de cadre ale sale este o pictură în ulei, pe pânză, toate fiind realizate de o echipă de 125 de pictori. Ele reconstituie universul picturilor lui Van Gogh și urmează un motto pronunțat de el însuși: „Nu putem vorbi decât prin picturile noastre.”
Muzică electronică și art show cu ilustrații, de la Diana
Rokolectiv Festival 2018, Control Club, 20-22 aprilie
Am fost la Rokolectiv în aproape fiecare an de când m-am mutat în București. Asta înseamnă mai mult de zece ediții pentru mine. Una dintre amintirile mele preferate e cu oamenii care continuau să danseze pe la 6, 7 dimineața pe terasa invadată de soare de la MNAC. Rokolectiv e cel mai mare festival de muzică electronică din România, dar dincolo de amploare, a adus mereu artiști minunați din scena asta. Aici i-am ascultat pe Matias Aguayo, Dat Politics sau Daedelus. Joi începe o ediție nouă din Rokolectiv, cu un eveniment de deschidere la Apollo 111, iar festivalul propriu-zis se desfășoară la Control. Printre artiștii invitați anul ăsta sunt Tommy Four Seven, Elysia Crampton sau Errorsmith. (Festival pass: 55 lei)
One Night Gallery // Love Livia Falcaru, Verde Stop/ Halle, sâmbătă, 21 aprilie, ora 20.00
În noaptea de sâmbătă spre duminică are loc primul art show al Liviei Fălcaru, o ilustratoare tânără și mega talentată. La Livia mi-au plăcut din prima stilul personal și copilăros, dar și ușurința cu care se mișcă prin diferite formate, de la acrilice la GIF-uri. A reușit deja să își creeze un stil al ei, încât să poți spune relativ repede: asta e o lucrare de Livia Fălcaru. Recomand evenimentul de sâmbătă pentru că nu va fi o simplă expoziție. Livia o să fie la butoane pentru un VR performance, urmat de petrecere.
Literatură romă și-o carte de Perjovschi, de la Andra
Concursul Național de Creație Literară ,,Bronislawa Wajs”, ediția I, Muzeul Național de Artă Contemporană, joi, 19 aprilie, ora 16.00
De ceva vreme încoace, m-a tot ros curiozitatea legată de literatura romă - există autori și cărți publicate? S-a scris până acum în România un roman în limba romani? Despre ce vorbește poezia romilor? Cum n-am aflat mare lucru, în afară de culegerea asta de basme rome, concursul ăsta de de creație literară organizat de Centrul Național de Cultură a Romilor - Romano Kher e un prim răspuns numai bun, fiindcă face cunoștință publicului larg cu scriitorii romi și literatura cu tematică romă. Joi, la MNAC, puteți asculta recitaluri de poezie în romani și puteți să-i și vedeți pe câștigătorii primei ediții și, sper eu, puteți răsfoi pentru prima oară cărți în limba romani.
Dan Perjovschi. Lansare de carte The Book of Notebooks / Cartea carnetelor, Fabrik (București), vineri, 20 aprilie, ora 19.00
Cele mai multe lucrări ale lui Dan Perjovschi nu mai există azi pe pereții, tavanele, podelele sau ferestrele galeriilor și muzeelor de artă din toată lumea, unde au fost desenate. Efemere cum sunt, au fost șterse sau acoperite cu alte straturi de vopsea. Carnetele de artist, însă, au rămas în tot acest timp un spațiu de lucru care păstrează atât însemnările pe marginea realității sociale și politice, cât și lucrări ale lui Perjovschi, cu schițele și bucătăriile lor interne, cu toate procesele de lucru la vedere. Asociația pepluspatru, care a pus pe picioare întreaga serie (minunată!) P+4 Publications, dedicată artiștilor români contemporani, a intrat spațiul ăsta mai degrabă privat al carnetelor și a publicat această arhivă în The Book of Notebooks / Cartea carnetelor. În 576 de pagini, încap 250 de carnete realizate între 1994 și 2017. Cartea e apărută în tiraj limitat, așa că cea mai sigură cale să plonjați în lumea văzută și desenată de Perjovschi în ultimii 20+ ani, e să dați o tură la Fabrik.
Jazz în biserică și deznădejde în Control, de la Luiza
Jazz in Church 2018, Biserica Lutherană, București, de joi, 19 aprilie, până duminică, 22 aprilie
Al șaselea an de festival, patru seri, muzicieni din zece țări și patru continente. Printre ei: Seckou Keita, Renaud Garcia Fons, Mathias Eick / Håkon Aase / Andreas Ulvo,
Giovanni Guidi Trio, Sylvie Courvoisier / Mark Feldman, The Bad Plus. Sâmbătă dimineață e concert Jazz for Kids, și-n rest, toată lumea are liber la ascultat jazz live în biserică. Biletele pentru sâmbătă seară sunt deja sold out, grăbește-te pentru restul, e cel mai special festival de muzică de prin părțile astea de țară.
Jay-Jay Johanson - live în Control, joi, 19 aprilie, seara
„Is this, is this as good as it gets
That's just what I ask myself
Is, this, is this as good as it gets
Who can answer that”
Refrenul de la „As Good As It Gets”, unul dintre standardurile lui Jay-Jay Johanson, dacă se poate vorbi de standarduri când ești un crooner suedez și depresiv, mi-a marcat anii de facultate. Asta-i tot, o fi mai mult, lasă, e bine și-așa, cântecul are un fel de veselie deznădăjduită care traversează cei 20 de ani ai lui Jay-Jay de când face muzică pe planeta pământ. Cealaltă jumătate de piese e mai degrabă în tabăra „tristețe deznădăjduită” (vezi „She Doesn’t Live Here Anymore”), dar toate-s impregrate de delicatețea cuiva care s-a trezit înaintea ta într-o dimineață, s-a uitat pe fereastră, a văzut că vine sfârșitul lumii, dar te-a întrebat mai întâi dacă vrei o cafea. Vino joi la concert, să ne legănăm unii pe alții.
O plimbare pe la case de artiști și o dezbatere despre memorie, de la Vlad
Casele și muzeele artiștilor moderni - Partea a III-a, plimbare cu pornire de la Muzeul Vasile Grigore, București, duminică, 22 aprilie, ora 11.00
Atunci când iau Bucureștiul la pas, am obiceiul să mă uit după plăcuțe comemorative. Le găsesc la scări de bloc oarecare, aflu că „aici a trăit și creat scriitorul / dramaturgul / artistul X între anii...” și imediat mi-l închipui ieșind pe ușa aceea încadrată de fire și țevi pentru a culege informații despre lumea înconjurătoare. Nu știam că există turul ăsta organizat de Asociația Pași Spre Artă, care include foste case și ateliere - unele transformate în muzee - ale unor artiști din perioada modernă. „Încercăm să redăm atmosfera sfârșitului de secol al XIX-lea și început de secol XX, povestindu-le viața, explicând contribuția artiștilor, noțiunile de limbaj plastic, prezentând influențele și caracteristicile generale”, spun organizatorii. Turul e gratuit, dar participanții trebuie să se înscrie cu un email la contact@pasisprearta.ro sau la telefon 0722 740 049 și să achite biletele de intrare pentru fiecare muzeu în parte. Săptămâna asta, doritorii pot vedea Muzeul Vasile Grigore, Muzeul Theodor Pallady și casa unde a avut un atelier Nicolae Grigorescu.
Dezbatere „Împotriva memoriei”, Muzeul Național al Literaturii Române, București, marți, 17 aprilie, ora 19.00
Memoria colectivă a comunismului include negreșit referiri la foamete, cozi, securistul blocului, eșarfa de pionier, fabrici, Dacia din fața blocului. Cartea lui Claudiu Turcuș, „Împotriva memoriei”, arată că memoria filtrată prin ficțiunile din diferite perioade - de la romanele politice ale anilor ‘70 până la filmele românești neorealiste din anii 2000 - e mai cuprinzătoare decât ceea ce numim memoria colectivă a acelor decenii. La dezbaterea moderată de Vasile Ernu vor participa Claudiu Turcuş, Carmen Muşat și Andrei Gorzo.
Copilăria - Perioada Fericită?, POINT, București, marți, 17 aprilie, ora 19.30
Viziunea actuală asupra copilăriei, deopotrivă ca perioadă a inocenței și a „investițiilor” consistente făcute de părinți, e mai nouă decât am crede. Niciodată de-a lungul istoriei cei mai noi membri ai familiei n-au avut parte de-atâta atenție din partea adulților.
Cum am ajuns la ideea modernă de copilărie? Cum ne influențează ea viața de zi cu zi? Cine mai sunt copiii: incompetenți și subordonați sau egali nouă, instrumente de status, investiții economice? Sunt întrebări la care va răspunde, într-o prezentare din seria Self-POINT, Mădălina Muscă, doctorandă în antropologie la SNSPA și profesoară de engleză la o grădiniță din București. Mădălina Muscă lucrează la un doctorat despre școală, copilărie și căldărări pentru care a fost învățătoare timp de un an într-un sat din apropierea Bucureștiului.
Imagine principală: Captură „Cu drag, Van Gogh”
