Mai multe sacoșe cu bani cărate la partid, o sinucidere și câțiva experți care au întors capul atunci când o cetate antică era mutilată sub ochii lor. Așa a început distrugerea Capidavei, una dintre cele 200 de fortificații ridicate de romani în secolul II, pe granița imperiului de pe actualul teritoriu românesc.

Cetățile, asemenea Capidavei, și castrele, adică taberele militare fortificate, erau așezate de-a lungul Dunării, ca un șirag de piatră care se numea limes. Așa își apăra Imperiul Roman provinciile. Una dintre aceste cetăți a rămas, de aproape două milenii, într-un sat rătăcit pe hartă, între Cernavodă și Hârșova, care abia mai numără 100 de locuitori și care, astăzi, poartă numele cetății. 

Povestea distrugerii Capidavei, monument istoric de categoria A, adică de interes național, este scrisă în aproape 300 de pagini de corespondență între instituțiile statului și alte 300 de pagini scrise de un procuror în rechizitoriu.

Bucăți grosolane similare celor de BCA au fost lipite cu ciment de zidurile de piatră, iar turnuri din fier beton au fost înfipte în cetate ca în rărunchii unui bloc de 10 etaje. Urmele ireversibile ale distrugerii sunt vizibile și astăzi și vor rămâne tot timpul de-acum încolo mărturia modului în care poate fi distrusă o cetate veche de 2000 de ani.

Răul produs la Capidava, cetate care urma să intre în patrimoniul mondial UNESCO, e de o banalitate seacă, derulată în mai multe acte:

Actul 1. Atribuirea contractului de restaurare

Ideea restaurării Capidavei a apărut în 2009, când Nicușor Constantinescu, președintele de-atunci al Consiliului Județean Constanța, a anunțat că vrea să obțină fonduri pentru reabilitarea cetății, ca să o transforme în punct de atracție turistică.

Consiliul Județean Constanța a depus proiectul de finanțare la Ministerul Dezvoltării în 2010, iar la începutul anului 2013 a fost declarat eligibil pentru a primi fondurile europene. Ceruse vreo 15 milioane de euro. La scurt timp s-a semnat și contractul de finanțare.  

În același an, 2013, Consiliul Județean Constanța a organizat licitația, procedură în urma căreia a descalificat 5 dintre cele 6 firme care voiau să restaureze cetatea.

Societatea declarată câștigătoare nu putea legal să câștige licitația, pentru că nu întrunea mai multe condiții din caietul de sarcini, dar firma era a finei de cununie a lui Nicușor Constantinescu, unul dintre baronii locali legendari ai României din ultimii 30 de ani. Așa că a câștigat-o.

Deși procedura a fost contestată,  în cele din urmă licitația a fost atribuită tot finei lui Nicușor Constantinescu. 

Așa a ajuns, în octombrie 2014, de la nașul pentru fina lui, un contract estimat la 15 milioane de euro, deși firmele descalificate estimaseră lucrările de restaurare la maximum 10 milioane de euro.

În martie 2015, au început lucrările pe șantierul de la Capidava. Toată documentația din jurul proiectului era avizată de Ministerului Culturii, prin Comisia LIMES, iar arheologul responsabil de șantier era Ioan Carol Opriș, conferențiar la Facultatea de Istorie din București, astăzi prodecan. El era persoana care trebuia să efectueze controale periodice pentru a verifica dacă lucrările respectă proiectul avizat de Ministerul Culturii. 

Actul 2. Sfântul 10% pentru partid

Administratorul societății câștigătoare era Constantin Dima, un individ care trebuia să se asigure că 10% din finanțarea restaurării ajunge în buzunarul PSD Constanța, condus pe-atunci tot de Nicușor Constantinescu. Ca să șteargă urma banilor, Dima a urmat una dintre schemele clasice de drenare a fondurilor publice: 

A contractat firme care contractau alte firme care, la rândul lor, contractau firme-fantomă înființate pe numele unor localnici săraci din județele limitrofe Constanței. În timpul restaurării, decontau servicii și cheltuieli fictive.

Practic, banii europeni care ar fi trebuit să ajungă în restaurarea cetății, monument de patrimoniu, se scurgeau în conturile unor societăți care fuseseră înființate chiar în timpul restaurării și care aveau o singură misiune: să emită facturi fictive pentru servicii pe care nu le-au prestat, de fapt, niciodată.

Spre exemplu, firmele fantomă furnizau materiale de construcții pentru restaurare, dar asta se întâmpla doar pe hârtie. La fel cum, tot pe hârtie, societățile angajau diverse persoane care ar fi trebuit să lucreze pe șantierul cetății, dar care, în realitate, nu prestau nici măcar o oră de muncă. 

La sfârșitul schemei, firma-fantomă care închidea lanțul scotea banii cash din conturile societății, tot în baza unor facturi false, și îi punea, la propriu, într-o sacoșă pe care i-o dădeau lui Dima. 

Sacoșa trebuia să ajungă la partid și, pentru asta, Dima se întâlnea cu Mizi, într-o piață din Constanța controlată de apropiații lui Nicușor Constantinescu. Mizi era porecla dată de prieteni lui Nicolae Fronescu, un consilier local PSD care urma să ducă traista cu bani în siguranță, la partid, și închidea astfel circuitul finanțării europene pentru Capidava, de la Bruxelles la PSD Constanța. Toate aceste informații sunt puse cap la cap de procurori într-un rechizitoriu de 300 de pagini. 

Actul 3. Moartea intermediarului

Lucrările de restaurare a cetății erau în toi în 2015, când un procuror de la DNA Constanța termina de deslușit schema infracțională de la Capidava. După ce fusese descalificat, unul din patronii firmelor care au pierdut licitația a mers la DNA și a denunțat faptele de corupție. Patronul i-a explicat procurorului și de ce restaurarea Capidavei nu putea costa mai mult de 10 milioane de euro (și, deci, proiectul fusese supraevaluat de Consiliul Județean), și de ce firma finei lui Nicușor Constantinescu nu putea să câștige licitația dacă s-ar fi respectat legea. 

Procurorul îl cheamă la audieri pe Dima, administratorul societății câștigătoare, care nu se opune, ba chiar povestește în detaliu despre regula celor 10%, despre traseul banilor și despre întâlnirile cu intermediarul Mizi. 

Constanța e doar un sat cu ulițe mai multe, iar vestea că procurorii investighează cum au fost cheltuiți banii pentru Capidava circulă rapid până când aterizează la Nicolae Fronescu, intermediarul afacerii. Mizi nu mai ajunge la DNA să le explice procurorilor varianta sa despre traseul banilor pentru că, înainte să fie chemat la audieri, în 28 iulie 2015, se aruncă de la etajul 10 al unui bloc în construcție.

Actul 4. Arheologii orbi 

Restaurarea cetății a început în toamna lui 2013 și a fost oprită de procurori în toamna lui 2015. În cei doi ani, fortificațiile ridicate de Imperiul Roman în urmă cu două milenii au fost mutilate iremediabil sub ochii arheologilor responsabili de șantier. Muncitorii lipeau, cu ciment gri, bucăți albe similare celor de BCA și nu trebuia să fi făcut nici măcar o oră de arheologie ca să îți dai seama că monumentul istoric nu mai semăna cu o cetate, ci cu fațada neterminată a unui bloc uriaș. 

Orbi în fața desfigurării monumentului istoric, specialiștii trimiși pe șantier de Ministerul Culturii au avizat pe bandă rulantă fiecare etapă a construcției. Lucrările au fost oprite abia după intervenția procurorilor DNA. 

De altfel, Capidava este doar cireașa de pe tort într-un lung și nefericit șir de restaurări și intervenții ridicole, stupide sau roase de corupție. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este al Porții Sărutului din Târgu Jiu, care a fost spălată cu un furtun de apă cu presiune, la fel ca în spălătoriile auto. Capodopera lui Brâncuși a fost compromisă și s-a îngălbenit din cauza pierderii oxizilor și a sărurilor de fier.

La fel s-a întâmplat recent și cu zidurile Cetății Tomis din Constanța. Toți consilierii locali și-au dat acordul ca în situl istoric să fie construit un bloc de patru etaje, care a primit inclusiv avizul Ministerului Culturii.

Actul 5. Schimbarea puterii

Trimiterea dosarului Capidava în judecată a coincis cu schimbarea grupurilor de influență în politica de la malul mării. Alegerile locale din 2016 au fost câștigate tot de PSD, dar partidul era zdruncinat după arestarea lui Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu, ambii fiind acuzați de fapte de corupție și, între timp, condamnați definitiv.

Odată cu plecarea celor doi, județul, instituțiile și factorii de decizie au fost dezlegați de autocrația foștilor baroni. La scurt timp după schimbarea puterii, arheologul responsabil de șantierul de la Capidava a anunțat că cetatea a fost desfigurată și că nu se va mai regăsi pe lista scurtă pentru înscrierea în patrimoniul UNESCO. Erau aceiași arheologi care avizaseră toate lucrările, dar care acum vedeau pentru prima dată dezastrul de la Capidava. Bonus: din cauza întârzierii lucrărilor, județul Constanța risca să piardă toată finanțarea europeană pe care o primise pentru reabilitarea cetății.

Actul 6. Corespondența absurdului

Începe astfel o corespondență absurdă între noua conducere a Consiliului Județean Constanța și toți actorii implicați: responsabilii de șantier, Ministerul Culturii, Ministerul Dezvoltării, Direcția de Cultură din Constanța, arheologi, istorici, experții care au accesat fondurile europene și alții. În timpul ăsta, lucrările erau oprite, iar cetatea zăcea închisă.

Consiliul Județean Constanța întreabă Comisia LIMES din cadrul Ministerului Culturii de ce a avizat lucrările dacă, ulterior, aceeași comisie a susținut că rezultatul lor nu respectă autenticitatea sitului, apoi cere îndrumări despre ce trebuie făcut pentru ca restaurarea să fie reparată. Comisia nu răspunde Consiliului Județean, care trimite alte adrese prin care insistă să primească urgent îndrumările necesare pentru a termina lucrările și a nu pierde banii europeni.

După o lună, la Topalu, comuna de care aparține Capidava, are loc o desfășurare de forțe: într-una dintre sălile grădiniței din sat, 26 de persoane încearcă să elucideze misterul distrugerii unei cetăți vechi de 2000 de ani.

La un moment dat, arheologul Florian Matei-Popescu, membru al Comisiei Naționale de Arheologie (CNA), fost consilier al ministrului Vlad Alexandrescu și, pentru trei luni, și al ministrului Corina Șuteu, spune că a avut acces la documentele Ministerului Culturii și a văzut memoriile prin care Opriș semnala disfuncționalitățile din implementarea proiectului și că ce se întâmplă pe șantier nu este în concordanță cu rezultatele cercetărilor arheologice. 

Consilierul ministrului a fost contrazis de arhitectul Ioan Aurel Botez, șeful proiectului tehnic de la Capidava, care spune că absolut nimeni din partea Ministerului Culturii nu a cerut sistarea lucrărilor și că singurii care au intervenit au fost procurorii DNA, iar aceștia din cu totul alte motive, legate de fraudarea fondurilor europene. 

Claudiu Palaz, vicepreședintele Consiliului Județean Constanța, intervine la rândul lui în discuție și întreabă dacă există vreun document prin care, în 2015, cineva, oricine, din partea Ministerului Culturii a cerut sistarea lucrărilor.

Consilierul județean Bogdan Bola subliniază că în Consiliul Județean Constanța nu există nicio hârtie care să arate că restaurarea este un fiasco.

Le răspunde Magdalena Tiță, directorul Direcției Județene pentru Cultură Constanța, din subordinea Ministerului Culturii, care elucidează situația și spune că nu există documente de oprire a lucrărilor.  

Arheologul Ioan Carol Opriș, responsabilul științific de la Capidava, intervine și spune că are o corespondență care confirmă că a semnalat problemele de pe șantier, că a vorbit cu proiectantul, constructorul, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța și Ministerul Culturii. 

Vicepreședintele CJC îi cere corespondența, dar Opriș îi răspunde altceva, spunând că nu va înceta niciodată să semnaleze problemele execuției de la Capidava.  

Situația este tranșată de Ovidiu Țentea, președintele Comisiei Naționale de Arheologie la momentul respectiv, și membru în Comisia LIMES. Țentea spune că situația de la Capidava trebuia semnalată cu fermitate și că trebuia să se țină cont de părerile arheologilor care, în schimb, „au fost tratați ca niște cenușărese”. Țentea subliniază și că principala cauză a distrugerii cetății este că s-a încercat transformarea ei în „Disneyland”, iar avizele au fost date rapid și superficial „ca să nu se piardă banii europeni”.

***

Cert este că, în perioada martie - noiembrie 2015, Cetatea Capidava a fost mutilată în liniște, fără ca în spațiul public să răsufle vreo informație despre dezastrul care se petrecea pe șantier. Și, dacă a existat, în acest timp, vreo corespondență între arheologi și instituții, atunci ea a fost ținută departe de ochii presei și ai opiniei publice. Claudiu Palaz, unul dintre vicepreședinții Consiliului Județean Constanța, susține că nu există o astfel de corespondență, prin care specialiștii să fi sesizat problemele de pe șantier.

Capidava a ajuns în atenția publică abia când procurorii DNA au cerut oprirea lucrărilor din motive de corupție descoperită în traseul banilor de restaurare. Procurorii, interesați de fapt de latura penală a poveștii de la cetate, au salvat, fără să vrea, ultimele fragmente care mai puteau fi salvate din monumentul istoric. Se întâmpla în noiembrie 2015. 

Dezastrul arheologic de la Capidava a ajuns în atenția publică abia în 2016, după ce Comisia LIMES a publicat o scrisoare în care critica în termeni extrem de duri situația de pe șantier. Noua conducere a Consiliului Județean Constanța a reacționat și a cerut explicații arheologilor. Așa a început cercul vicios de pasare a responsabilității între instituții. În paralel cu căutarea vinovaților, în 2016 au fost reluate și lucrările la Cetatea Capidava, după ce o altă firmă a câștigat licitația de restaurare. Specialiștii spun, însă, că răul făcut oricum nu mai poate fi reparat. 

Actul 7. Capidava, astăzi

Astăzi nu este clar dacă Cetatea Capidava mai poate fi salvată ca monument de patrimoniu și dacă va mai avea vreo șansă să fie  introdusă pe Lista UNESCO. În timp ce reprezentanții CJC susțin că lucrările se derulează cu succes și că monumentul va fi salvat, Ovidiu Țentea, fostul președintele al Comisiei Naționale de Arheologie, este foarte sceptic în privința viitorului pe care cetatea îl va avea. 

Claudiu Palaz, din iunie 2016 unul dintre vicepreședinții Consiliului Județean Constanța, s-a ocupat îndeaproape de soarta cetății din partea instituției pe care o reprezintă. Ne-a declarat că, din punctul lui de vedere, lucrările se desfășoară bine acum, doar că parcă puțin prea lent pentru ritmul cu care este el obișnuit să lucreze. Consideră că principalul vinovat pentru distrugerea monumentului de patrimoniu este arheologul responsabil de șantier care a avizat toate lucrările. Palaz mai spune că, după ce a ajuns la CJC, a cerut în nenumărate rânduri corespondența prin care arheologul a informat instituțiile despre răul produs la Capidava, dar nu a primit-o niciodată. Vicepreședintele CJC mai spune că, inițial, s-a lovit de un refuz la dialog din partea Ministerului Culturii, care nu îi răspundea la adrese. După întâlnirea pe care a organizat-o la grădinița din Topalu, lucrările au fost reluate pe restul de bani europeni rămași în proiect și lucrurile, cumva, s-au așezat. 

Ioan Carol Opriș, arheologul responsabil de șantierul de la Capidava, ne-a întrebat în primă fază de ce considerăm că mai este important acum, „după atâta vreme”, să mai cercetăm dacă a informat instituțiile la vremea respectivă sau nu. Ne-a cerut să îi trimitem în scris întrebările și a revenit peste câteva zile cu un răspuns de două pagini, pe care îl puteți citi aici.

Ioan Opriș s-a apărat spunând că proiectul pe care l-a avizat inițial la Capidava nu a mai fost îmbunătățit și nici adaptat după cercetările din teren, dar și că proiectului nu îi lipsesc avizele legale necesare.

Ovidiu Țentea, membru al Comisiei LIMES din cadrul Ministerului Culturii începând cu 2014 și președintele Comisiei Naționale de Arheologie (CNA) în perioada mai 2016-mai 2018, susține că Ioan Carol Opriș a înștiințat CNA cu privire la situația în care se află Capidava, însă nu a făcut publică distrugerea cetății, ferm și vocal, pentru că s-a bazat pe o eventuală reacție a Comisiei care, însă, nu a apărut. Așa că răul a continuat să se întindă peste monument. Ovidiu Țentea consideră că nu este nicio diferență între cum se desfășoară lucrările astăzi și cum s-au desfășurat inițial și că monumentul este compromis definitiv, mai ales din cauza fierului beton înfipt în zidurile cetății și din cauza fațadei dezolante, dar și a elementelor din interiorul monumentului, cum ar fi pasarela de acces a vizitatorilor. 

Fostul șef al Comisiei Naționale de Arheologie susține că restaurarea cetății a fost un șir lung și trist de nepotriviri care au distrus monumentul istoric.

Aceste „nepotriviri” ar fi fost cauzate mai ales pentru că birocrația și toate contestațiile care au apărut între timp puneau în pericol finanțarea europeană. Astfel că județul Constanța ar fi putut să piardă toți banii de reabilitare a Cetății Capidava. 

Avizele semnate de minister la foc automat și superficial au făcut ireversibil procesul distrugerii. Țentea spune că nu e clar încă dacă Cetatea Capidava va mai face parte din patrimoniul UNESCO, alături de celelalte 200 de fortificații similare de pe cele 1500 de km de limes de pe teritoriul României.  

Un cerc vicios în loc de concluzii

Astăzi, Ministerul Culturii spune că executantul lucrărilor de la Capidava nu a respectat proiectul arheologilor.

Executantul arată avizul și spune că finanțatorul său, Consiliul Județean, nu i-a cerut niciodată să oprească lucrările. 

Consiliul Județean spune că nu a cerut oprirea lucrărilor pentru că Ministerul Culturii nu l-a anunțat că ar fi probleme.

Cercul se închide astfel în pânza de funcții, comisii și specialiști din Ministerul Culturii, care ar fi semnalat problemele de pe șantier dar nu se știe exact când, cui și cum.  

Putem fi siguri, însă, că o cetate veche de 2000 de ani, care apăra granița Imperiului Roman, a fost distrusă definitiv.

Editor foto: Ioana Cîrlig
Editor text: Luiza Vasiliu