E vremea să adunăm și noi vizualizările, like-urile și share-urile și să vă zicem cum a arătat anul acesta pe Scena9.ro. Alături de articolele voastre preferate, reunite într-un Top 10, am pus și câteva care ni s-au părut nouă interesante. Așadar, vă dăm câte ceva de (re)citit acum, între Sărbători. Și vă invităm să stați pe-aproape, fiindcă avem destule de pregătit și pentru 2018.
1. Colegii mi-au spus să mor
O elevă a liceului „Eugen Lovinescu” din București a fost hărțuită în mod repetat de colegii ei de clasă, sub privirile îngăduitoare ale profesorilor. Au râs de ea, au poreclit-o, au izolat-o, au marginalizat-o. Nu știa că e o victimă a bullying-ului. În școala lor nimeni nu vorbea despre asta. În România, 1 din 4 copii este umilit la școală, 3 din 10 sunt excluși din cercul de prieteni și 4 din 10 au fost răniți ca urmare a comportamentelor violente repetate ale altor colegi, potrivit unui studiu realizat de Salvați Copiii.
2. Profesoara care n-a stat în banca ei
O profesoară de română din Turda a fost sancționată pentru că le-a recomandat elevilor ei să vadă un film despre poeții francezi Verlaine și Rimbaud. Cazul a ajuns în atenția Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și este un precedent îngrijorător pentru amestecul religiei în educație.
3. 10 familii tradiționale în literatura română
Mihai Iovănel a căutat în literatura română clasică – aceea care se predă la școală – modele pentru conceptul de „familie tradițională”.
4. Jumătate de oră din viața lui Tom Hardy (și a mea)
Tom Hardy e răcit și e unul dintre actorii mei preferați. Acum trei ani, după ce-am citit extraordinarul profil din Esquire al lui Tom Junod, am luat o pauză de la viață și m-am uitat la filme cu Hardy. Unul după altul, am înghițit Bronson, Warrior, The Take, Lawless, Locke etc., și am devenit din ce în ce mai convinsă că tipul ăsta e dat dracului, unul dintre cei mai buni actori ai generației lui. Aș zice chiar cel mai bun. Acum stăm față în față și trebuie să încep interviul. Schimbăm amabilități, ceva despre lumina asta suedeză care decupează forme neașteptatele pe fețele noastre, eu mă întreb cum pot să storc cât mai multe în cincisprezece minute, el zâmbește și n-am nici cea mai mică idee ce-i trece prin cap. Strănută. Bless you, Tom, zic, și încep.
5. Mihai Călin: Să trăiesc ca un funcționar în teatru?
Actorul Teatrului Național București a fost sancționat pentru că a improvizat într-o piesă. Dăduse o replică pe care colegul de scenă și directorul teatrului, Ion Caramitru, ar fi luat-o ad litteram și personal. Motivul mai adânc, spune el într-un interviu, e că a cerut de mai multe ori explicații pentru felul în care Caramitru conduce instituția.
6. Emmanuel Macron. Singurătatea unui președinte
Francezii și-au ales drept președinte un copil teribil. Emmanuel Macron are 39 de ani și aduce cu el în imaginarul simbolic al instituției prezidențiale o mulțime de detalii atipice: e (prea) tânăr, i-a driblat pe toți carieriștii unui parcurs politic clasic, a studiat filozofie, și-a permis o poveste de dragoste excepțională, în răspăr cu mentalitatea societății.
7. 10 ilustratori desenează protestele
Am invitat zece ilustratori să capteze în imagini & gif-uri cele mai mari proteste din România de după '89.
8. 6 logouri posibile pentru București
După ce Primăria Generală a Capitalei a deschis un concurs pentru schimbarea logoului orașului, am invitat 6 artiști vizuali din România să creeze câte un logo alternativ pentru Capitală.
9. Profu’ de mate
La pregătire sunt eu, profu şi încă doi băieţi. Stăm toţi la o masă mare, în sufragerie. La început, noi trei, elevii, stăteam pe câte o latură. Până când, la insistenţele profului, am ajuns pe latura lui meschină, în capul mesei, doar eu cu el. Prima dată m-a mângâiat uşor pe picior, până într-o zi, când mi-a băgat mâna între picioare. Cât curaj mi-a trebuit ca să-i dau peste mână? Mult. De atunci nu m-am mai dus. Şi au început notele proaste.
10. „Poți să ai orice: casă, familie, studii, job și să ajungi în stradă”
Laurențiu Garofeanu a mers prin oraș cu echipa mobilă a organizației - un șofer, un asistent social și un medic - ca să vadă cum trăiesc oamenii de pe stradă și care sunt problemele lor. Apoi a făcut un photo shooting cu 15 dintre ei și i-a lăsat să-și spună poveștile în fața camerei. Pentru a ne îndemna pe noi, ceilalți, să-i înțelegem înainte să-i judecăm.
Alte articole care ne-au plăcut
În acest an s-au făcut 76 de ani de la Pogromul de la Iași. Care a pornit de la niște zvonuri. Pe lângă zvonuri, a mai existat un declanșator, mai puțin cunoscut: culoarea roșie.
Marți, 18 iulie, căldură mare. În fața Ministerului Educației s-au adunat câteva zeci de oameni convinși că s-a comis o nedreptate – a avut loc un gest rasist care a vizat direct niște copii. În iunie, în timp ce participau la un concurs național de interpretare la Palatul Copiilor din București, copiii romi din Orchestra Asociației Matias din Jilava și părinții lor au fost jigniți și acuzați de furt fără nicio dovadă de către coordonatorul competiției, profesorul Nicolae Antonescu.
Poate știi cine e Ion Barbu. I-ai întâlnit măcar o dată caricaturile și bulele satirice în paginile din Adevărul, Evenimentul Zilei, Academia Cațavencu sau Dilema Veche. E un bărbat bine, de 64 de ani, un tip molcom care se hrăneşte cu umor. S-a născut în Petrila și a prins rădăcini acolo. Chiar dacă a avut ocazia să plece după ce-a ajuns celebru, ceva îl ține în oraș. Îl consideră un laborator viu care i-a permis să tot experimenteze și crede că „din orașele mici se pot naște lucruri mari.”
„Take care of yourselves, take care of each other. And stay safe!” Aleg să-mi confirm că vocea care a strigat asta de pe scenă crede ce cred și eu: că festivalul, o aproximare contemporană a carnavalului și una dintre instituțile mari, vizible, ale culturii occidentale aflată azi în stare de asediu, e vulnerabil. Că nu suntem safe. Că moartea e printre noi și că de-acum înainte, într-o lume fragilă și temătoare, vom vedea din ce în ce mai multă moarte. Chiar și acolo unde înainte ne bucuram unii de alții și, împreună, ne bucuram de muzică. Sau poate mai ales acolo.
Am fost la lansarea cărții „Fenomenul Trump și America profundă” a lui Mihail Neamțu. Erau acolo bărbați celebri care-și făceau curaj să vorbească despre corectitutine politică și alte nenorociri.
Am vrut să înțelegem mai bine care sunt câteva dintre problemele principale de care se lovesc artiștii din România în munca lor, așa că i-am rugat pe 9 dintre ei să vorbească despre ele.
Sâmbătă, orele nouă, Popești-Leordeni. Îmi beau cafeluța de dimineață având priveliște directă spre Floarea Popeștilor, o baltă cu exemplare măricele de crap. Sub foișorul numărul 5 stă de vreo patru-cinci ore un domn bărbos cu aer socratic, echipat din cap până-n picioare pentru pescuit sportiv. Pescarul-Socrate este Gabriel Săndoiu, profesor de filosofie și logică la Colegiul Național Sfântul Sava din 1990, unde învăț și eu.
Am vorbit cu scriitorul Mihai Radu pentru că ni s-a părut că „Extraconjugal”, cel mai nou roman al lui, e una dintre cele mai mișto cărți apărute în Ro în ultima vreme.
În 100 și ceva de pagini&desene, Andreea Chirică face ocolul planetei tristețe într-o singură zi și te lasă să intri pe fereastră în camera ei, să-i scotocești prin frigider, să-i umbli prin sertare și pe fb, până-n punctul în care nu mai știi dacă Home Alone e despre tine sau despre ea. În orice caz, romanul ăsta - pardon, poemul ăsta grafic e în top 5 cărți made in ro apărute anul trecut.
La Humanitas a apărut Autobiografia lui Charles Darwin, însoțită de fragmente din prețiosul său jurnal din expediția cu vasul Beagle în insulele vulcanice ale Americii de Sud - călătorie care l-a ghidat spre cele mai importante descoperiri din carieră. Am selectat câteva fragmente-teaser din autobiografie și din expediția Beagle, iar ilustratoarea Livia Coloji și le-a imaginat cu ochii ei.
Provocați de Ideo Ideis, Elena Calistru (ONG-istă la Funky Citizens) și Vlad Tăușance (trainer de comunicare), discută despre miturile românești de azi.
Dacă faci privirea roată din mijlocul intersecției Maria Rosetti cu Vasile Lascăr, prinzi așa: un hotel cocoțat pe-o casă veche și pe-un stâlp, un etern șantier cucerit de gunoaie în spatele unei prăvălii, apoi un bloc interbelic. Pe un alt colț e o clădire în stil neo-românesc, cu geamuri mari și o firmă scrisă în ciment: „Farmacia Gh. Hotăranu”. Timp de aproape 90 de ani, bucureștenii au deschis cele două rânduri de uși pentru a cere leacuri de toate felurile. Casa cu farmacie a fost scoasă la vânzare, iar ăsta e un bun pretext pentru o vizită.
„Nu găsim niște traiste?” În bătătura familiei Moromete e mare nevoie de traiste, pentru ca fetele să pregătească pachete pentru Paraschiv și Achim. După parastasul lui Nilă, băieții trebuie să plece spre București și doar n-o să se ducă la oraș așa, cu mâncarea în mâini, ca ultimii oameni. În căutare de traiste sau de altceva, prin curtea asta din comuna Talpa, județul Teleorman, se agită câteva zeci de țărani și orășeni din mai multe generații. E o nouă zi de filmare pentru Moromeții 2, unul dintre cele mai așteptate filme românești anunțate în ultima vreme.
I-am întrebat pe aproape toți nominalizații Superscrieri de anul ăsta care a fost cel mai bun sfat pe care l-au primit până acum și la ce le-a folosit. Am așezat răspunsurile în ordinea în care le-am primit și-am făcut din ele un mic ghid de tips&tricks, ilustrat de Sorina Vazelina.
După ce ne-am petrecut o dimineață întreagă ascultând pe repeat piesele făcute de Psihotrop după VIP-urile literaturii române din programa de bac, am știut că e musai să dăm de el și să stăm de vorbă. Fiindcă la 19 ani, Psihotrop reușește o treabă pe care zecile de manuale, alternative sau nu, nu doar că n-au reușit-o, ba chiar au sabotat-o: face textele clasice din literatură licean-friendly. În proiectul ăsta, Mihai predá, pune pe ritm& rimă analize literare după Bacovia, George Călinescu, Ion Barbu, Rebreanu, Caragiale & co.
Pe 12 octombrie, la Sala „Media” a Teatrului Național din București, a avut loc Conferința „O mărturie americană despre libertatea de conștiință” organizată de Coaliția pentru Familie (CpF), cu invitați de peste ocean: avocatul de origine română Horațiu Miheț și Kim Davis, funcționară din statul Kentucky, celebră pentru că a refuzat să semneze certificate de căsătorie între persoane de același gen. M-am dus la conferință pentru că vreau să înțeleg: cine sunt oamenii și organizațiile astea? Cum își construiesc discursul? Care sunt strategiile prin care încearcă să-i facă pe români să creadă că trăiesc în Sodoma și Gomora?
