Pe 1 august, calendarul ne-a zis că s-au împlinit 102 ani de când Gellu Naum a venit în vizită pe Pământ. Așa că săptămâna trecută, am făcut un drum la casa memorială de la Comana, deschisă timp de două zile pentru Festivalul „Gellu Naum”, organizat de Muzeul Național al Literaturii Române.
În curtea Lyggiei și a lui Gellu Naum a apărut o pisică. E a nimănui și vine doar când se adună poeții aici. E 5 august și, în curtea casei de la Comana, se citește poezie și se derulează amintiri. Se stă pe scară, pe scaune, pe jos, pe iarbă. Se ascultă.
Casa lui Naum e mare, acoperită de verdeață și, după ce treci de intrare, vezi dealul care coboară înspre mlaștină; îl vezi și de la biroul la care lucra scriitorul, cocoțat la etaj, parcă aplecat peste stuf. Deasupra capului îți atârnă gutui și prune, iar sub bolta de verdeață de la intrare se ascunde un foișor, cu o masă într-un colț, unde lui Gellu Naum îi plăcea să-și bea cafeaua. În casă, sunt obiecte pe care prietenii i le aduceau din călătoriile lor prin lume, printre oale de pământ sau pahare Berzelius. În bucătărie răsare un „roșu indian” pe care l-a vrut în mod special Lyggia, iar în dormitor lumina blândă cade fix pe pozele cu Japonica, prima pisică a soților Naum.
În toată casa e răcoare. Sus, în camera de lucru, pe birou, se întind călimările cu cerneală și pipele. Niște vase înșirate de-a lungul ferestrei încadrează peisajul din fața geamului și, în ciuda ferestrei mari, în cameră e ușor întuneric și toropeala rămâne pe-afară.
În camere, paturile sunt făcute. Balansoarul așteaptă. Cheile sunt agățate în cui, ceasul merge. „Aici făcea pasențe”, spune cineva. „Aici dormeam când veneam în vizită”, spun alții, care i-au cunoscut pe Gellu și Lyggia Naum, ca și cum de-abia ar fi plecat. Într-un colț, stă timid Apolodor. „Ferestre, ochelari, oglinzi și ce se vedea ieri pe ferestre la Comana, unde nu e un muzeu, ci o casă vie, în care Gellu și Lyggia Naum trăiesc în continuare, lăsându-i și pe ceilalți, ca de obicei, să intre, să se odihnească un pic pe pat, să mănânce pe colțul mesei din bucătărie, să își aranjeze părul într-o oglindă, să se uite pe geam până-n vale, să stea sub roata lampadar, să mângâie pisica”, scrie Svetlana Cârstean, unul dintre poeții invitați la festivalul dedicat scriitorului suprarealist. Și-n timp ce afară se citea poezie, m-am plimbat prin casa doar în aparență tăcută și-am comprimat călătoria asta în 26 de imagini, însoțite de versuri din volumele lui Gellu Naum.
Text și fotografii: Larisa Baltă
DJ-i poetici: Luiza Vasiliu & Andra Matzal
Versurile au fost selectate din Gellu Naum, Opere vol. I - Poezii, Polirom, 2011, Ediție îngrijită și prefață de Simona Popescu
