Seria Noii cititori, coordonată de scriitoarea Adina Rosetti și ilustrată de Oana Ispir, aduce lună de lună recenzii la cărți pentru copii, scrise de copii. În fiecare lună copiii citesc o carte, o comentează împreună și apoi scriu propria recenzie, totul sub îngrijirea Adinei, care vine de fiecare dată și cu extra context.
Tinerii sunt împărțiți în trei grupe, după vârste: 9-11 ani, 12-13 ani și 13-14 ani. Luna asta toate grupele o descoperă pe poeta Carmen Tiderle, „poeta copiilor din ziua de azi”.
De mult visam să avem un material despre poezie, și de mult mă gândeam la Carmen Tiderle (autointitulată „poeta copiilor din ziua de azi"), și iată că ocazia s-a ivit cum nu se poate mai bine când a câștigat probabil cel mai râvnit premiu la Gala Premiilor Cărturino, premii dedicate scriitorilor și ilustratorilor români de cărți pentru copii, care a avut loc pe 10 martie – „Premiul Copiilor", pentru volumul Cornute cosmonaute și alte 116 nonsensuri, ilustrația de Petridean și publicat la Editura Arthur.
Așa că n-am mai stat pe gânduri și-am invitat-o în Zoom cu noi, fără să-i anunț pe copii dinainte că vom avea o invitată specială. De data aceasta, au participat copii din cele trei grupe, tocmai pentru a acoperi toate vârstele, pentru că poezia lui Carmen, așa cum au fost de părere cu toții, nu are vârstă, e la fel de funny & fresh și pentru pici de grădiniță, dar și pentru adulți. (Desigur, pentru adulți care nu se feresc de cuvinte și care au mintea deschisă și liberă.) Discuția noastră s-a întins pe o oră și jumătate și a fost nu doar foarte vie și amuzantă, dar și foarte emoționantă. Pentru copii, pentru că au avut ocazia să o bombardeze cu întrebări, dar și pentru Carmen (sau „poeta Tiderle", cum a denumit-o Andrei în textul său), pentru că a aflat părerile sincere și necosmetizate ale cititorilor fideli. Citindu-le cronicile, mi s-a confirmat (a câta oară?) că felul în care e prezentată și predată poezia în școală are darul de a-i inhiba și îndepărta definitiv de acest tărâm magic. Terorizați de veșnicele poezii despre anotimpuri rămase în manuale din vremuri imemoriale, copiii se bucură când au ocazia să citească versuri proaspete, eliberate de clișee și în care regăsesc cuvinte din lumea lor.
La final, ne-am gândit la un mic joc, o provocare pentru Carmen: a primit câte un cuvânt de la fiecare copil, cu tema de a le integra pe toate într-un poem. Vă invităm să-l citiți la finalul textului. P.S. Cuvântul meu a fost a visa.
🔳 🔳 🔳
Citind-o pe Carmen Tiderle e imposibil să nu fi surâs măcar o singură dată, chiar dacă versurile acestea sunt scrise cu gândul la copii. Poeziile ei sunt ușoare, dar în niciun caz ușurele, fiindcă inocența și pofta de joacă nu exclud profunzimea unor metafore precum „oameni de lumină”. În lumea lui Carmen Tiderle, temele întâlnite nu sunt anotimpurile, peisajele și dragostea, așa cum s-ar putea speria unii copii înainte să știe despre ce e vorba. Acolo fluturașii sunt poștași, colibri sunt în librării, iar roboții pot fi emotivi și nu există niciun adult care să strice distracția. În clasa a doua, simțeam faptul că îi citesc poeziile ca pe un act de rebeliune. Atunci nu-mi dădeam seama, însă acum realizez că poate de aici pornește și reticența unor copii față de poezie. De fapt, poezia este un tărâm atât de vast și de divers, încât, dacă la școală nu ai șansa de-a avea un profesor care să-ți arate cât de fascinantă poate fi, este foarte posibilă îndepărtarea de poezie înainte de a o descoperi. De ce a luat Carmen Tiderle premiul copiilor? Pentru că de zece ani le prezintă un alt mod de a scrie și de a citi poezie.
Cel mai mult apreciez la cum scrie Carmen Tiderle grija constantă de a introduce referințe culturale. Când am rugat-o să povestească mai multe despre asta, a fost foarte încântată să mărturisească despre acestea că sunt sarea și piperul (din marea și) din poeziile ei, aceste trimiteri subtile îi stârnesc o foarte mare plăcere. Prin ele, copiii află de Procust, Oedip, Nietzche, nu doar pentru că rimează. Preferata mea va rămâne mereu Scoica. De ce? Pentru că a citit Cioran și Noica!
Carmen Tiderle aduce în literatura română contemporană pentru copii alt tip de poezii față de cele cu care am fost obișnuiți. Sau poate e mult spus obișnuiți, dat fiind faptul că literatura pentru copii a fost mult timp ignorată. Cu abilitatea ei uluitoare de a folosi cuvintele ieșind din sensul lor obișnuit și cu dorința de a-i rămâne actuală și proaspătă poezia, Carmen Tiderle o introduce sub o altă formă în lecturile copiilor, care poate vor ajunge într-o zi mari iubitori de poezie. (Mara Marinescu, 13 ani, București) Cuvânt: palimpsest
🔳 🔳 🔳
Adina a fost cea care mi-a deschis porțile minunatului univers al lui Carmen Tiderle, la un curs de scriere creativă. Când am citit prima oară poeziile ei, am remarcat cât de deosebite sunt și felul unic în care sunt scrise (nu mai zic de cât de amuzante erau!) și m-am întrebat dacă nu cumva poezia este de fapt altceva decât pare, ceva amuzant și frumos cu care să te joci, nu ceva plictisitor și neinteligibil aproape pentru oricine. Am ținut-o minte pe Carmen Tiderle, dorind să-mi cumpăr și eu o carte cu poeziile ei, care s-a dovedit apoi a fi Marele Acoperiș. Când am citit-o, m-am amuzat din nou, încă de la primele pagini, și nu cred că a fost vreo poezie care să nu mă țină cu zâmbetul pe buze!
Citind tot mai multe poezii de-ale lui Carmen, am început să îmi dau seama că poezia poate fi mai mult decât o serie de rime foarte greu de înțeles și ușor-ușor mi s-a schimbat percepția asupra ei; în loc să o văd ca pe ceva plictisitor și oribil, am început să mă uit la ea într-un mod pozitiv, cu alți ochi, complet diferiți.
Carmen are un curaj deosebit să dea o nouă față poeziei, scriind despre tigri dezintigrati, zâne care fură nu numai măsele, ci și fire de păr și piele, magicieni care fac școlile să dispară și multe, multe alte lucruri de genul acesta. Și, să nu cumva să uit să menționez, și despre acele lucruri care încep cu “c” și cu “p”, 😀 pe care toată lumea le știe și le face și care sunt cel mai bun mecanism de stârnit râsul copiilor, orice vârstă ar avea!
Carmen are un umor și un stil de a scrie unic și cred că poeziile ei ar trebui neapărat să intre în istoria literaturii române! Nu putem fi întotdeauna serioși și literari atunci când scriem ceva, chiar dacă asta pare să ne ceară societatea, pentru că poezia este creativitate, iar creativitate ai doar atunci când ai libertate; mult mai greu îți vin ideile atunci când ai constrângeri de a scrie într-un anumit fel.
A fost cea mai mare onoare să am puțin timp din timpul lui Carmen pentru mine, să o cunosc la întâlnirea noastră online și să o întreb dacă ar mai avea vreun vis pe care și-ar dori să-l îndeplinească, pe lângă tot ce a făcut până acum. Mi-a spus că i-a plăcut dintotdeauna marea și că și-ar dori să locuiască într-o casă pe malul mării. Chiar a reușit de curând să își cumpere o căsuță acolo. Mi se pare un vis foarte frumos și cred că aș vrea și eu să locuiesc acolo într-o bună zi.
Te felicit, Carmen, pentru tot ceea ce faci și pentru curajul pe care îl ai să scrii aceste poezii minunate și să pui o pată de culoare acolo unde nu era înainte! (Ioana Veronica Pistol, 13 ani, jud. Vâlcea) Cuvânt: cireșe.
🔳 🔳 🔳
Poeta Tiderle s-a dovedit a fi la fel de distractivă și creativă cum mă așteptam, după ce i-am citit cărțile. Este o persoană foarte vorbăreață și veselă, ceea ce este foarte bine, deoarece îmi plac oamenii de acest fel, care în cele mai multe cazuri sunt și foarte sociabili. Părerea mea este că ea este una din puținele persoane de pe planetă a căror imaginație nu îmbătrânește niciodată, la fel ca originalitatea. Tiderle este o persoană pe lângă care întotdeauna te simți bine și care-ți poate învia zâmbetul pe buze cu câte o poezioară sau glumiță sau chiar o combinație între cele două.
Ea apreciază nonsensurile și le arată importanța nebănuită, de fiecare dată când le menționează. Întotdeauna își argumentează părerea foarte bine. Reușește să impresioneze chiar și adulții, cu poveștile ei scrise în rime și, mai ales, reușește să facă un tânăr cititor să râdă până la lacrimi.
Am întrebat-o dacă crede că poeziile ei pot înveseli copii din țări în care se duc războaie. Mi s-a spus că, din nefericire, o poezie nu poate opri un război însă da, poate înveseli chiar și un copil care trece prin timpuri grele. (Andrei Gogioiu, 11 ani, Târgoviște) Cuvânt: feerie
🔳 🔳 🔳
Înainte să citesc poeziile lui Carmen Tiderle aș fi spus că nu sunt pentru mine. Când citim aceste poezii, și eu, și familia mea, râdem la fel de mult și pot spune cu încredere că nu sunt doar pentru copii. Versurile ei sunt amuzante, jucăușe și au un farmec anume pe care nu știu cum să-l descriu.
Am întrebat-o pe Carmen de unde îi vine această inspirație și cum face aceste asocieri atât de potrivite la care nu te gândești și care sună așa de natural. Mi-a răspuns că nu există o regulă. Inspirația vine fiecăruia într-un mod diferit. Fie te trezești dimineața cu un cuvânt în minte pe care îl iei și-l modelezi, sau poate când vorbești la telefon sau în alt fel.
Îmi plac mult poeziile lui Carmen Tiderle. Sunt cel mai bun remediu pentru o zi banală, tristă sau pentru drumuri lungi. Aduc garantat zâmbetul pe buze și buna dispoziție. (Ștefania Lăzărescu, 13 ani, București) Cuvânt: nonculori
🔳 🔳 🔳
Poeziile lui Carmen mi se par foarte amuzante. Se pricepe sa facă rime și jocuri de cuvinte. La școală citim mereu poezii cu morală și nu îmi face plăcere. Dar poeziile lui Carmen îmi aduc o stare de bucurie pentru că au surprize în ele.
Îmi place că scrie despre absolut orice subiect. Nu trebuie niciodată să te gândești cum ar trebui să te comporți sau cât de frumoase sunt anotimpurile. Pe lângă asta, mereu mi-a plăcut să citesc cărți sau poezii care să mai aibă și glume în ele. De aceea, cred că poeziile ei sunt potrivite pentru orice copil.
Întrebarea mea a fost dacă îi vine ușor să glumească în poeziile ei. Răspuns: ,,E foarte greu să faci pe cineva să râdă, cred că acesta este cel mai greu lucru.” (Maria Dona, 10 ani, Hunedoara) Cuvânt: tabletă
🔳 🔳 🔳
Prima dată când am citit o carte de Carmen Tiderle a fost când eram mic, iar mama îmi cumpărase cartea Cine a pus piper în mare. Încă îmi amintesc cât de tare mă amuzam citind poeziile complet diferite de tot ce citisem până atunci. Textele sunt despre absolut orice, de la animale și creaturi magice, până la obiecte cărora Carmen Tiderle le dă o voce și, spre deosebire de poeziile obișnuite care abordează teme precum cea a iubirii sau a anotimpurilor, aici racii și cornutele sunt cosmonaute, șoriceii fac mani-pedi, peștii înghit acvarii și alte multe nonsensuri amuzante. Chiar dacă sunt aparent scrise pentru copii mai mici, mereu m-am găsit râzând la jocurile de cuvinte pe care acestea le ascund.
Întotdeauna m-am întrebat de unde își iau scriitorii inspirația, iar acum am avut ocazia să o întreb chiar pe Carmen Tiderle. Uneori, pur și simpu se trezește cu o rimă în minte și nu se dă bătută până nu reușește să compună o poezie care să o conțină, alteori doar se așază la masa de lucru și începe să lucreze. De asemenea, ne-a povestit cum a început să scrie poezii. Prima și prima dată, a început când era o adolescentă, așa ca noi, dar poeziile ei nu erau similare celor de acum. A început să compună texte asemănătoare celor pe care le scrie în prezent pentru proprii copii, pentru a-i distra, și ele au alcătuit prima ei carte de poezii.
Să citesc poeziile lui Carmen Tiderle a fost mereu ceva ce mi-a îmbunat ziua și aș recomanda cărțile ei oricui, indiferent de vârstă, pentru un boost de bună dispoziție. (Alexandru Furfurică, 14 ani, Brăila) Cuvânt: meandră
🔳 🔳 🔳
Există momente, oameni sau întâlniri care schimbă ceva în viețile noastre. Așa s-a întâmplat în cazul meu, în ipostaza de cititor. Niciodată nu m-am considerat o iubitoare de poezie, deși în familia mea au existat câțiva oameni care au încercat să mă introducă în lumea poeților clasici. Nu înțelegeam sensul acelor creații, probabil pentru că nu eram pregătită şi nu aveam cunoştinţele necesare să le înțeleg, așa că am scris și am citit mai degrabă proză. Lucrurile au continuat astfel până acum doi ani, când am aflat, la un atelier de scriere creativă, de poeziile scrise de Carmen Tiderle.
Prima carte, scrisă de această autoare, pe care am citit-o, a fost Selfie cu elfii. Mi-a plăcut la nebunie, așa că am cumpărat repede și celelalte volume publicate de Carmen Tiderle până la acel moment. Am găsit în ele poezii total diferite de cele pe care le citisem sau de care auzisem înainte: scrise într-un mod amuzant și accesibil copiilor, dar îndemnându-ne să găsim un sens ascuns, să ne informăm despre expresii, povești sau diverse teme la care se face trimitere în text. Aceste poezii se pot citi și doar pentru a ne bucura de ele, pentru a ne relaxa sau pentru a ne schimba dispoziția în bine, pentru că toate au mult umor. Care este provocat de combinații neașteptate de cuvinte, situații întoarse pe dos, repovestiri de basme clasice, includerea câte unui cuvânt „interzis” și ilustrațiile creative, care completează în mod minunat textul. Acestea ne ajută să ne închipuim cum arată personaje precum leul patinator, tânțarii care rag pe tavan, ursul Beary, o anti-tanti, vesela cea veselă, motanul Motamot sau masa care merge la mare. Am enumerat aici doar câte un personaj din volumele pe care le-am citit, dar fiecare carte scrisă de Carmen Tiderle vă prezintă mult mai multe astfel de figuri hazlii.
Și dacă tot am pomenit la început momente sau oameni care schimbă ceva în noi, voi încheia tot vorbind tot despre o astfel de întâlnire: cea cu autoarea însăși, invitată de Adina, pentru o ediție specială a rubricii noastre din Scena9. Am avut astfel ocazia să aflu cum inspiraţia pentru unele poezii porneşte de la un cuvânt cu care autoarea se trezește dimineața în minte, despre cum se construiește un volum prin colaborarea cu ilustratorii și cu editorii, sau despre cum s-au născut primele poezii altfel, atunci când cele incluse în manualele şcolare nu s-au dovedit prea mult pe placul copiilor scriitoarei.
Văzând cât succes au poeziile jucăuşe scrise de Carmen Tiderle, mă întreb cum ar fi dacă autoarea s-ar apuca să re-scrie manualele şcolare. Cred că s-ar întoarce lumea pe dos: copiii abia ar aştepta să ajungă la şcoală, părinţii ar fi cei care s-ar întreba ce e cu atâta grabă şi ar mai cere măcar cinci minute pentru somn, profesorii ar ruga elevii să îi lase măcar un minut în pauză, iar şcolarii s-ar uita furioşi la ceas în ore, pentru că timpul ar zbura prea repede. Dar oare Anti Tanti ar mai fi pro matematică? 😊 (Sonia Abrudan, 12 ani, Oradea) Cuvânt:lună
🔳 🔳 🔳
Prima carte de Carmen Tiderle pe care am citit-o vreodată a fost În orașul Bucurville, pe care îl împrumutasem de la o prietenă. Țin minte că ei îi plăcea atât de mult, încat mi-a zis din start: „Poți să-l împrumuți, dar mâine sau poimâine să mi-l aduci înapoi!” De atunci am tot citit cărțile lui Carmen Tiderle, pentru că poeziile sale sunt amuzante, nebunești și frumoase. Multe dintre ele au mai multe straturi, precum și o morală deghizată, livrată prin glume și jocuri de cuvinte. Un alt lucru pe care-l apreciez la poeziile lui Carmen Tiderle e că sunt scurte, demonstrând că nu ai nevoie de multe cuvinte ca să transmiți un mesaj. De asemenea, sunt împodobite de ilustrațiile haioase ale lui Vali Petridean.
Când am avut șansa de a o cunoaște, întrebarea mea pentru poetă a fost dacă are o poezie preferată, dintre toate cele pe care le-a scris. Ne-a povestit ca îi este greu să aleagă doar una, dar că printre preferatele ei se numără Patru pietre + 1. Carmen ne-a spus că îi place pentru că este distractiv să o interpreteze atunci când o citește. Și chiar asta a făcut: ne-a citit poezia, despre cinci pietre povestind fiecare prin ce aventuri a trecut: care e din epoca de piatră, care a avut sabia Excalibur înfiptă în ea, care e piatra filozofală. Deci dacă îți plac leii cântăreți, copacii de pantofi și fotbaletul, aventurează-te în universul lui Carmen Tiderle! (Maria Cioflec, 13 ani, București) Cuvânt: dinozaur
🔳 🔳 🔳
Nonsens pe o tabletă
Un poet neinspirat din Brest
A fost prins şi trimis în arest
C-a folosit cuvântul “feerie”
Într-o scrisoare sau poezie.
Şi deşi el a zis <Je proteste!
Je suis libre să folosesc
Chiar şi “meandră” sau “palimpsest”
În poeme şi depeşe!>
L-au exilat pe Everest
Unde un dinozaur l-a mâncat ca pe cireşe.
(Dar nu-nainte să strige ca nebunii
“Visez nonculorile lunii!”)
(Carmen Tiderle)
Seria Noii cititori este susținută de editura Arthur.
