De câteva luni, în interiorul celui mai mare teatru din țară se duce o luptă între o parte dintre actori și directorul Ion Caramitru. În primăvară, actorii au trimis un memoriu la Ministerul Culturii în care semnalau mai multe nereguli în instituția unde sunt angajați, printre care și faptul că managerul teatrului „regizează, joacă și programează spectacolele sale pentru câștiguri personale, deoarece primește procent din încasări”. Ca răspuns, Valer Breaz, Ministrul Culturii de atunci, a trimis Corpul de Control la Teatrul Național pentru verificări. În urma acestui control, care a durat două luni, Caramitru a declarat că nu au fost descoperite ilegalități la TNB și că el este victima unui linșaj mediatic.
Raportul Corpului de Control nu a fost făcut încă public, dar între timp a apărut un document semnat de Breaz și bazat pe concluziile acelui raport. E prima dată când Caramitru e contrazis oficial de o autoritate publică, după ce aceasta a constatat mai multe nereguli, prejudicii și cazuri de netransparență. Potrivit documentului intrat în posesia Scena9, Ministerul Culturii a sesizat Agenția Națională de Integritate în cazul Teatrului Național din București, lucru pe care ni l-a confirmat și directorul TNB.
Recent, tot de la Ministerul Culturii a venit confirmarea, sub semnătura noului ministru, Bogdan Gheorghiu, faptului că Ion Caramitru a primit procente de 10 % și 8% din încasări pentru spectacolele în care joacă sau pe care le regizează la Teatrul Național din București. Doar în 2018, la Sala Mare, din 120 de spectacole, 64 l-au avut pe Ion Caramitru ca actor sau regizor. În declarațiile sale publice din această toamnă, directorul TNB nega aceste procente de încasări.
Am reconstituit desfășurătorul acestui conflict, bazându-ne pe documente oficiale legate de situația celui mai mare teatru din România. E un moment important nu doar pentru teatrul românesc, ci și pentru întregul peisaj cultural de la noi. Vorbim de probleme structurale care nu țin doar de o instituție sau alta, ci sunt legate într-un hățiș de aranjamente, tertipuri & legi făcute convenabil.
*
La începutul lunii iulie 2019, am publicat un interviu cu actorii Medeea Marinescu, Mihai Călin și Marius Manole, angajați ai Teatrului Național din București și avertizori de integritate. Cei trei semnalează, printre altele, găuri bugetare nejustificate, lipsa de dialog & derapaje ale managementului instituției, dar și starea de frică instaurată în teatrul condus de Ion Caramitru din 2005.
Interviul venea în contextul în care mai mulți actori, printre care și Marinescu, Călin și Manole, membri ai Sindicatului Actorilor, trăgeau un semnal de alarmă într-un memoriu trimis către Ministerul Culturii despre problemele care afectează activitatea Teatrului Național. Înainte să vorbească public, cei trei actori încercaseră să intre în dialog cu conducerea TNB tocmai pe aceste teme. „Răspunsurile erau: nu e treaba voastră, asta nu se poate, e totul bine. Dintotdeauna în Teatrul Național s-a considerat că actorii sunt ultimii oameni care trebuie să fie informați sau să știe ce se întâmplă în teatru”, spunea Marius Manole atunci.
Răspunsul dat de conducerea TNB la acel memoriu poate fi găsit aici.
În aceeași perioadă, discuția din jurul celui mai mare teatru din țară se încinsese și pe alte planuri: Ion Caramitru se apăra spunând că Teatrul Național se află într-un impas financiar și este amenințat de faliment. S-a dezlănțuit un război al declarațiilor între directorul TNB și Valer Breaz, cel care conducea atunci Ministerul Culturii, în subordinea căruia se află teatrul.
„Să vedem exact ce contracte sunt acolo, cum se cheltuiesc banii şi toate aceste lucruri o să le fac publice, pentru că nu e normal ceea ce se întâmplă”, a declarat Breaz în iulie, când a anunțat că va trimite Corpul de Control. Caramitru i-a cerut demisia lui Breaz, considerând ca n-ar trebui să se pronunțe înainte de a se face verificări. Corpul de Control a stat la TNB două luni, în iulie și august. Apoi a întocmit un raport, care încă nu a fost făcut public. La începutul lui octombrie, am trimis o solicitare Ministerului Culturii, dar până la această oră nu a venit niciun răspuns. Oficial, nu a fost comunicată nicio concluzie despre ancheta de la Teatrul Național.
Despre raport a vorbit însă public chiar directorul Teatrului, care a anunțat triumfător despre el însuși: „Iată că acest Corp de Control nu a găsit nicio ilegalitate a domnului Ion Caramitru, managerul acestui teatru, nici în ceea ce priveşte câştigurile personale, nici în respectarea strictă a legilor.”
La rândul lui, Andrei Caramitru, fiul managerului și politician USR, anunța într-o postare pe Facebook: „Deși au fost zeci de controale, non-stop, nimeni nu a găsit nimic, nicio problemă, doar o instituție care merge super bine (printre puținele de stat din țară), unde sălile sunt pline și în care legea este aplicată perfect.” El și-a exprimat speranța „ca direcția TNB să îi dea frumos în judecată și să explice acolo la tribunal de unde scot aberațiile și minciunile astea.”
Ceea ce s-a și întâmplat. Ion Caramitru l-a dat în judecată pe actorul Mihai Călin, una dintre vocile care a îndrăznit să vorbescă public despre neregulile din Teatru. Când a fost întrebat de presă de ce și-a trimis în instanță propriul angajat, managerul l-a identificat drept sursa problemelor sale: „L-am dat în judecată pentru ceea ce și-a permis să declare în ultima perioadă, declarații care au dus la un linșaj mediatic pe care nu îl meritam. Presa a preluat declarațiile domniei sale, cumva a culminat cu sesizarea domnului ministru Breaz care a trimis Corpul de Control aici, care două luni m-a controlat, plecând de la declarațiile lui Mișu Călin și care n-au găsit nimic.”
După o vară complicată plină de controale și scandaluri, dintr-odată norii se risipeau, iar lui Caramitru i se aduceau elogii în articole și emisiuni teve, dar și pe site-ul instituției pe care o conduce:
„Mult stimate Domnule Caramitru, Om de teatru, Om de Cinema, Actor de teatru şi de film, Animator, Regizor, Director artistic, Manager, Ministru al Culturii, Plăsmuitor de drumuri artistice pentru atâţia mulţi alţii care vă datorează nu numai “cariera” (îmi displace cuvântul) ci, pur şi simplu, chiar existenţa lor ca actori sau regizori… (...) Ați dat Teatrului Național o nouă viață şi strălucire, şi nu am în vedere doar o superbă clădire ci, mai mult decât atât: o nouă vizibilitate națională şi internațională”, spunea coregraful Gigi Căciuleanu într-o scrisoare deschisă.
Caramitru a continuat să dea interviuri, în care vorbea mereu despre realizările lui actoricești („Sunt considerat unul dintre cei mai importanţi interpreţi ai lui Hamlet ai tuturor timpurilor de către presa şi critica britanică”), alimentând astfel un conflict fals: el și susținătorii lui insistau pe reputația și experiența artistică, deși reprezentanții Sindicatului Actorilor puneau sub semnul întrebării activitatea sa de manager.
În memoriul trimis la Ministerul Culturii, actorii din Sindicat vorbeau, printre altele, despre un procent de 10% pe care Caramitru îl primește din încasări pentru spectacolele pe care le regizează sau în care e actor. Legea îi permite lui Caramitru să primească procent din încasări, dar ce semnalează actorii e un conflict moral, în care managerul își favorizează propriile spectacole, de pe urma cărora are de câștigat.
Într-un interviu de la sfârșitul lui septembrie, directorul TNB a spus că cifra de 10% este falsă. „După acest control, reiese clar că veniturile mele din aceste prestări însumează 2%, atât!, pentru că jumătate din ele sunt făcute gratis.”
Declarația lui nu corespunde, însă, cu documentele oficiale. În aprilie 2019, Caramitru însuși solicita printr-o adresă trimisă la Ministerul Culturii să primească procente de 10% din încasări pentru 5 spectacole și 8% pentru un alt spectacol. Mai mult decât atât, un răspuns trimis recent de noul ministru al culturii, Bogdan Gheorghiu, către Sindicatul Actorilor, confirmă că între 2016 - 2019, Ion-Horia-Leonida Caramitru a primit 10% (și 8% într-un caz) din încasările tuturor spectacolelor în care a fost implicat ca regizor sau actor.
După un calcul estimativ aplicat pe Sala Mare, reiese că încasările totale pentru o sală plină, cu o capacitate de 900 de locuri și cu un bilet la un preț mediu de 60 de lei, ajung undeva la peste 50.000 de lei într-o singură seară. Doar în 2018, la Sala Mare, din totalul de reprezentații, jumătate au fost spectacole în care a jucat sau pe care le-a regizat Ion Caramitru, reclamă actorii.
În ultimele lui săptămâni ca ministru, Valer Breaz le-a trimis un răspuns oficial actorilor din TNB în legătură cu concluziile Corpului de Control. Sunt mai multe pagini (pe care le puteți consulta mai jos), din care am selectat principalele probleme:
• Există situații în care actori care au jucat foarte puțin sau deloc într -un an au primit în fișa de evaluare anuală calificativul maxim.
• Contractul încheiat în 2015 între Teatrul Național și portalul Mystage.ro pentru vânzarea biletelor TNB încalcă prevederile legale. TNB ar fi favorizat Mystage și ar fi acceptat o ofertă netransparentă. „Oferta Mystage, deși nu prespunea nicio cheltuială din partea TNB, în fapt, toate costurile ce decurg din desfășurarea contractului (comisioane aplicate de către Mystage) au fost transferate către clienții TNB (publicul spectator), deși prețul biletelor este subvenționat din fonduri publice.” Asta a făcut ca spectatorii de la TNB să ajungă să plătească mai mult pentru un bilet cumpărat de pe Mystage.ro decât la casă, în condițiile în care aceste bilete sunt oricum subvenționate de stat (în lipsa acestor subvenții, prețul real al unui bilet ar fi în jur de 200 de lei). Spre exemplu, două bilete pentru Neguțătorul din Veneția costă 160 de lei dacă le iei online, și 140 de lei dacă le cumperi de la agenția de bilete. Despre acest contract s-a vorbit în presă și în anii trecuți, când Pressone a scris despre Mystage că este „deținut de un partener de afaceri al familiei Caramitru”.
• În anul 2019, din 44 de persoane aflate în poziții de conducere doar 15 au respectat legea și au depus declarațiile de avere.
• Sumele pentru medicina muncii achitate Centrului Medical Unirea SRL nu corespund numărului de angajați. În 2018, „s-au achitat servicii pentru un număr mai mare de persoane decât cei care au beneficiat de serviciile respective”, iar facturile au fost emise înainte de încheierea unui proces verbal de primire a serviciilor.
• Timp de trei ani, între iulie 2016 și iulie 2019, managerul nu a luat nicio decizie în stabilirea componenței Consiliului Artistic, ceea ce a făcut ca actorii să nu fie reprezentați în Consiliul Artistic. TNB e astfel unul dintre puținele teatre din țară care se află în această situație, fapt semnalat și de actorii din sindicat în memoriul trimis la Minister.
• S-au făcut plăți cash în situații în care ele trebuiau efectuate prin virament, prin conturile deschise la trezorerie.
• S-au făcut plăți pentru recondiționarea unor costume „fără a avea documente justificative legal întocmite.” Acest lucru a adus, doar într-un singur caz, un prejudiciu de 88.861 lei în bugetul teatrului.
• TNB închiriază săli de spectacole fără a avea o procedură unitară sau o modalitate de calcul bine stabilită. De multe ori, închirierea unei săli pentru un eveniment sau altul se bazează pe „o decizie de natură subiectivă din partea conducerii teatrului”, ceea ce a dus la un prejudiciu de 793.900 de lei (fără acces la raport, e greu de zis la ce an sau perioadă se referă acest prejudiciu).
• Petițiile înregistrate de membrii Sindicatului Actorilor nu au primit răspunsuri din partea conducerii.
În finalul răspunsului său, Breaz anunță că a fost sesizată Agenția Națională de Integritate în legătură cu unele dintre neregulile semnalate în raportul Corpului de Control.
L-am contactat telefonic pe Ion Caramitru pentru a afla care e poziția lui în legătură cu aceste concluzii ale Corpului de Control. „Sunt exagerări voite”, a spus directorul TNB, care invocă „o cabală care se mișcă de vreo doi ani încoace” împotriva sa. „Controlul lui Breaz a venit după ce eu i-am cerut demisia. A fost controlul unui ministru răzbunător și inept. Nu s-a ținut cont de observațiile noastre în legătură cu acest raport și nu am avut drept la apărare. Sunt și falsuri în aceste concluzii. Lucrurile care sunt reale sunt fleacuri de ordin birocratic. Ilegal nu a fost nimic.” Am încercat să intrăm în legătură cu Breaz, dar a amânat câteva zile să ne răspundă.
Cât despre relația tensionată cu propriii angajați din TNB, Caramitru a evitat se refere la obiecțiile lor punctuale legate de activitatea sa de manager și a pus opoziția lor pe seama unui „tip de ură”:
„Și domnul Călin, și domnul Manole, în acești 14 ani de când sunt eu director au făcut apogeul carierei lor artistice. De unde a pornit acest tip de ură? Sunt foarte curios să știu. Domnul Călin a jucat 14 roluri principale, a luat premiul Uniter și este unul dintre actorii de bază ai teatrului de când am venit eu. Domnul Manole, care e mai tânăr ca el, a jucat 24 de roluri principale și e actor de prim rang. În acești 14 ani și-au făcut cariera. Vreau să insititui un premiu pentru cine îmi va explica de unde vine acest tip de sentiment.”
Conflictul de la Teatrul Național din București reprezintă o premieră din mai multe puncte de vedere: e cel mai vizibil caz în care angajații unei instituții de cultură vorbesc public despre nereguli, frică și intimidare, dar și despre cum toate astea ajung, în cele din urmă, să pună în pericol însăși calitatea actului artistic și să se răsfrângă asupra publicului. Anumite teme tabu din mediile culturale de la noi - bani, contracte, onorarii, încasări - sunt astfel aduse în prim-plan și discutate deschis și asumat. Poate fi un moment de cotitură care să lanseze o dezbatere amplă despre legislație, cumul de funcții și legi modificate în avantajul celor aflați pe poziții de putere, despre statut și lipsă de transparență, dar și despre moralitate și (i)legalitate.
După primul material publicat de Scena9 în vară, reacțiile primite ne-au confirmat că multe dintre aceste probleme sunt prezente și în alte instituții de cultură, teatre, muzee, academii ș.a. Și că tot acest scandal ar putea fi un semnal de alarmă pentru Ministerul Culturii, instituția care ar trebui să monitorizeze instituțiile aflate în subordinea sa. La cum arată lucrurile, discuția abia începe.
Text de Ionuț Sociu. Editori: Luiza Vasiliu și Andra Matzal.
