Printre locurile pe care le-am descoperit anul ăsta lucrând la proiectul Artists in Progress a fost și căminul din București al studenților de la UNARTE. Acolo am întâlnit mulți oameni mișto care m-au invitat la zile de naștere, la pre-petreceri și la cafele lungi pe holurile sau balcoanele căminului. Așa am ajuns să o cunosc și pe Ioana Andrei, alături de care am gândit acest proiect colaborativ, în care arătăm poze pe care le-am am făcut amândouă în cămin.
Ioana-Maria Andrei s-a născut în 1997 în București, a făcut Liceul de Arte „Bălașa Doamna" din Târgoviște, a studiat sculptura la UNARTE, iar acum e la master la secția arte grafice, tot la UNARTE. E pasionată de arta experimentală, fotografie, poezie, video, instalații, animație, design grafic. Face, printre altele, fotografii cu colegii ei din cămin. Totul a început în urmă cu doi ani, când Ioana a cumpărat un aparat de fotografiat rusesc dintr-un magazin din Praga.
„Urma să plec în zilele următoare înapoi acasă și m-am gândit că ar fi un suvenir destul de bun”, își amintește ea. „Nu mai folosisem un aparat pe film din clasa a 9-a. A stat pe birou până anul ăsta în iunie, atunci m-a prins microbul fotografiei pe film. După două săptămâni urma îmi cumpăram următorul aparat. La scurt timp, altul. Acum am ajuns la 6 aparate de fotografiat și o sumedenie de filme trase cu ele, dar nu despre asta e vorba. Fiind în primul an la master, am avut ocazia să întâlnesc câteva generații de studenți în cămin, oameni cu care am împărțit același spațiu, cu bune și cu rele. Fie că era vorba de petreceri, fie că ne plângeam de gândaci, mereu ne-am găsit puțin timp să stăm împreună pe hol sau în camera unuia dintre noi. De la un timp, nu ne-au mai interesat așa mult petrecerile și am început să prețuim statul în liniște, la o cană de ceai sau la un joc de table cu un cerc mai restrâns de oameni. Am dezvoltat o altfel de conexiune cu oamenii din jur, am început să rezonez mai mult cu energia lor. De când mă știu am fost curioasă în legătură cu oamenii, mereu mă gândeam: „oare prin ce trece omul ăsta?", „simte lucrurile la fel cum le simt și eu?" Stând în cămin de atâta timp, pot spune că există ceva ce ne adună pe toți: suntem sensibili și vrem să arătăm asta cât mai departe. Dorința de a face cat mai multe poze s-a combinat cu setea de a cunoaște oamenii din jurul meu și așa a apărut această serie de poze care arată o oarecare intimitate a unor viitori artiști.”
Foto main: Ioana Cîrlig
