Acum câteva luni bune, am avut ocazia să fotografiez Cumințenia Pământului în Palatul Cotroceni. Vreo două ore m-am invârtit în dreapta și-n stânga ei, fără să mă apropii la mai mult de un metru. Una dintre pozele mele e acum pe Guvernul României și, până acum, m-a distrat foarte tare. O dată când am citit o petiție despre cum mesh-ul ăla trebuie dat jos de pe Guvern, pentru că Brâncuși nu este al nostru, altă dată când treceam prin fața clădirii și am rugat-o pe prietena mea să-mi facă o poză cu Cumințenia. E cea mai turistică poză în care am apărut vreodată.
Au trecut luni de la întâlnirea cu sculptura lui Brâncuși, dar eu mă tot trezeam că vorbesc cu oameni și că am flash-uri în care mi-i imaginez așezați în poziția Cumințeniei Pământului. Am început să mă și gândesc cum aș face fotografiile, iar când am ajuns în Costinești, la Gala Hop, și o prietenă mi-a zis că trebuie neapărat să-i fac o poză în care ea să fie Cumințenia Pământlui, am zis să-i dăm drumul. Îmi doream de patru ani să găsesc un motiv pentru a imortaliza Costineștiul cu clădirile lui căzute și părăsite, cu hotelurile Forum și Azur și cu opulentul Vox Maris.
Altfel, tot ce-mi doresc e ca cei care văd seria asta de fotografii să-și pună câteva întrebări legate de donația pentru Cumințenia Pământului. Indiferent de rezultat, că o cumpărăm sau nu, mi se pare o dezbatere excelentă. Un studiu de caz, dacă vreți.
Text și fotografii de Adi Bulboacă.
La tema lunii - „Al cui este Brâncuși?” - mai puteți citi:
De unde vine cultul lui Brâncuși - interviu cu Alexandra Croitoru
Care Brâncuși?
