Coboară la metrou, ca să simți mirosul iute-dulceag al stațiilor. Ține-l minte, pentru că la un moment dat o să devină parte din tine, ca aroma unei case sau a unui om drag.
Urcă pe acoperişuri, ca să se facă linişte şi să vezi clădirile şi străzile aşezate ca pe placa de circuite a unui computer. De acolo o să ți se pară că există o ordine în toate, deşi nu există.
Intră în ritmul pietonilor şi al maşinilor, fă bine şi ține pasul, nu tăia benzile, nu înjura înapoi, staționează pe partea dreaptă a scării rulante, ai grijă la cei care flirtează pe Facebook în mers, nu le strica fericirea.
Găseşte-i vara curțile umbroase din spatele blocurilor, prin mahalele, şi minunează-te că eşti tot în Bucureşti, deşi eşti şi la țară.
Lasă oraşul să te ia pe după umeri, să te ademenească cu pliante şi mostre gratuite şi invitații, să-ți zică care-i treaba, dar cântăreşte bine şi hotărăşte singur. Nu-l lăsa să te strivească.
Calcă pe bucățile desprinse de pavaj şi ascultă-ți paşii.
Iubeşte-i nopțile luminate de şaormării şi crâşme, iartă-i berile prea scumpe, la 0,33. Rezistă până la 3 dimineața, când Bucureştiul e dur şi vulnerabil, un bătăuş gata să dea în lacrimi.
Mergi cu băgare de seamă pe bulevarde: în clădirile astea cu balcoane semi-prăbuşite au locuit poeți de care n-ai auzit niciodată. Aici au locuit şi creat în ultima parte a vieții.
Trimis special: Radu Ciorniciuc
Editor special: Mircea Ioan Topoleanu
Ajutor special: Vlad Odobescu
Operator special dronă: Sergiu Nicolae Brega
