Prima ediție din Bucharest Gaming Week (BGW), a cărui main event s-a desfășurat în weekend-ul 27-28 ianuarie la Romexpo, a avut ghinion de la început. Evenimentul, inițial programat pe 14-16 decembrie 2017, în perioada de cumpărături de dinainte de Crăciun, a trebuit mutat în grabă în ianuarie. Asta din cauza doliului național decretat după moartea Regelui Mihai, lucru care cu siguranță nu le-a prea convenit multor expozanți. Una dintre principalele atracții de la evenimentul principal, la care intrarea costa 35 de lei/zi, a fost secțiunea producătorilor locali de jocuri. Însă, pe lângă gaming-ul românesc, instituțiile a căror prezență s-a simțit cel mai mult la BGW au fost Primăria, Armata și League of Legends.
Primăria, pentru că la un moment dat începea să ți se pară că sloganul oficial al evenimentului era „Organizat de Primăria București”, text care apărea cam pe orice suprafață imprimabilă din interioriul și exteriorul Romexpo. Evenimentul, care a adunat în perioada 23-28 ianuarie tot felul de evenimente tech din capitală, dedicate industriei de game development + un eveniment principal peste weekend, la Romexpo (cu finale de campionate, staruri YouTube, VR și gameri profesioniști), a fost finanțat de ARCUB.
Armata, pentru că la un moment cuiva i-a picat fisa că cele mai mari șanse să găsești viitori soldați le ai în rândurile copiilor care oricum își petrec toată ziua împușcând inamici vag definiți în Call of Duty. Iar la BGW la Romexpo era plin de ei, de la copii pre-puberi la adolescenți și mileniali. Nici nu e de mirare: un studiu zice că 39% dintre copiii români sub trei ani intră pe net pentru jocuri, iar altul că 81,5% dintre școlari folosesc PC-ul pentru jocuri (online și offline).
Așa că Armata Română și-a deschis un stand de recrutare fix la una din intrările în Romexpo. Și nu un stand subtil și sobru, ci unul care era de departe cel mai impresionant din toată conferința. Zeci de soldați în uniformă, arme de mare calibru cu care puștanii se puteau juca și poza sub privirile ușor îngrijorate ale părinților, precum și pliante despre viitorul lor luminos în forțele armate române. Ca să nu mai zic de faptul că standul armatei avea și o secțiune outdoor, unde puteai să admiri un robot de dezamorsat bombe și să te cocoți în câteva vehicule militare blindate. Ba chiar, dacă erai destul de curajos, să îl mângâi pe Dino, câinele-lup care miroase explozibili.
Și League of Legends, pentru că primul lucru pe care îl puteai vedea după ce intrai în sală erau niște ecrane imense, fiecare cam cât o garsonieră din Berceni, pe care se învălmășeau toate culorile posibile. În fața lor, două echipe de jucători profesioniști se înfruntau sub privirile a zeci de spectatori încremeniți în Finala Sezonului 3 al Turneului Național de LoL. Din boxe, zgomotul de arme și vrăji folosite de eroi era acoperit de strigătele extaziate ale comentatorilor, care își făceau meseria cu un entuziasm pe care nu l-am mai auzit de la crainicii sportivi sud-americani. Imediat lângă zona competițională, puteai admira și premiul cel mare, o Dacie 1300, roșie și lucioasă ca un ou de Paști.
Puteai să stai vreun sfert de oră la o coadă plină de părinți plictisiți și copii nerăbdători ca să testezi timp de câteva minute realitatea virtuală. Odată ajuns în fruntea cozii, ți se tuflea pe cap un headset VR și o pereche de căști și dintr-o dată erai transportat într-o cușcă submarină în care puteai să privești în 3D și 360 de grade un întreg univers submarin, cu pești, scoici uriașe și lumină realistă. Efectul era atât de puternic, încât aproape că îți era frică să te miști prea mult într-o parte sau alta, să nu cumva să cazi din cușcă și să ajungi pe fundul oceanului. O dată cam la fiecare zece scafandri virtuali, headset-ul era șters de transpirație, iar software-ul resetat.
Jocurile în sine, care erau prezente la calculatoarele mereu ocupate din standuri, formau o imagine de ansamblu foarte bună a direcției pe care a luat-o piața de gaming din România. Cu excepția standului cu developeri autohtoni, toate jocurile prezente erau multiplayer („de echipă”) sau casual („de amatori”): PUBG, Counter Strike: GO, League of Legends. Era foarte ușor să pleci de la BGW cu impresia că jocurile single-player au fost doar o halucinație pixelată a anilor ’90, pe care nu și-o mai amintește nimeni în afară de tine.
Afinitatea publicului pentru e-sports putea fi constatată și dacă te uitai cine sunt vedetele evenimentului: jucătorii profesioniști, adesea puștani de 19 ani, care erau etern înconjurați de un un cârd de fani chiar și mai tineri de atât, care îi priveau fără să aibă curaj să se apropie și se mulțumeau doar să șușotească despre ei cu prietenii.
La fel erau tratate și celebritățile Youtube prezente la eveniment, care întorceau peste tot capete care le vedeau pentru prima dată în carne și oase: Ovidiu „Ovvy” Pătrașcu, Alexandru „Colo” Bălan, Ihatepink, Andrei „zZaNdrei” Zimbilschi etc. Unii purtau tricouri cu nickname-urile proprii inscripționate dorsal, probabil ca să îi poți recunoaște și din spate.
La BGW și firmele de calculatoare și periferice erau peste tot, organizând concursuri și acoperind orice suprafață liberă cu zeci de variante de tastaturi mecanice personalizabile și mouse-uri profesionale de gaming. Din loc în loc, în centrul standurilor marilor producători de calculatoare de jocuri, câte o unitate de PC răcită cu lichid, iluminată mai bine decât un brad de Crăciun trona ca un monument de artă modernă - și se vindea cam la același preț.
Tot la partea de hardware, dar la polul opus, undeva lângă ieșire, câteva mese pliabile ascundeau adevărata comoară a BGW: niște zeci de calculatoare, periferice și console de dinainte ca marea majoritate a vizitatorilor să se fi născut. Amstraduri, HC-uri, Compaq-uri 486 și un mănunchi de telefoane mobile timpurii (ba chiar și un manual de programare din anii '90) reușeau să inducă un sentiment ciudat de nostalgie. Asta în ciuda zecilor de calculatoare din jur, pe care rula PUBG (PLAYER UNKNOWN’S BATTLEGROUNDS, un joc mai nou decât ultimul model de iPhone), cât și în ciuda muzicii asurzitoare de la standul Sprite de lângă.
Băieții din mini show-ul de umor YouTube Nimic Nou au avut o prezentare în glumă, un fel de episod live cu tematică de gaming. Au discutat probleme arzătoare ale lumii contemporane precum DLC (downloadable content, conținut extra opțional care trebuie cumpărat pe lângă jocul de bază), loot boxes (cutii virtuale cu bonusuri utilizabile în joc, primite pentru îndeplinirea unor obiective sau, mult mai des, cumpărate cu bani reali; considerate de multe țări jocuri de noroc) și promisiunile adesea nerealizabile ale creatorilor de jocuri. Totul în propriul stil, prin prisma unei glumițe despre primul joc Nimic Nou, care promite multe (cu clipuri din alte jocuri), dar se dovedește a fi o clonă de pong. Gluma, sincer, a durat un pic cam mult și a reușit să lase o parte din publicul adolescentin perplex. Plecând, un băiat confuz îl întreba pe prietenul său mai înțelept: „Ei au făcut jocul ăla?”. Prietenul, care prinsese gluma lungă și complicată, remarcă înapoi perplex „Nu, c***e, nu”.
Ca și anul trecut la Comic Con, cea mai interesantă zonă a fost, de departe, cea a jocurilor românești. În paranteză, merită spus că industria românească de gaming e în creștere constantă din 2014, iar în 2016 a avut o cifră de afaceri de 145,3 milioane de dolari. La BGW, Standul RGDA (Romanian Game Developers Association) a fost mic dar mult mai apt să stârnească sentimente patriotice decât toate puștile cu lunetă aduse la Romexpo de Armata Română.
Deși marea majoritatea a jocurilor expuse erau noi, am putut revedea unele favorite de anul trecut, precum Gray Dawn (produs de Interactive Stone, din Iași). Gray Dawn e un joc horror cu tematică religioasă în care joci un preot catolic acuzat de crimă, bântuit de ființe malefice. Jocul nu pare să fi evoluat foarte mult de anul trecut, dar estetica ușor stângace încă arată foarte bine și împreună cu un sound design bun creează poate cea mai bună atmosferă dintr-un joc 100% autohton. Jocul este aproape gata și sperăm că îl vom putea juca cu niște drob, de Paște.
La categoria jocuri românești noi care sunt deja gata, avem Marble Land VR (făcut de Devious Technologies, București), un puzzle-platformer în realitate virtuală, cu o premisă cât se poate de simplă. Ai o bilă și trebuie să navighezi diverse coridoare, platforme și portaluri deschizând și închizând uși pentru ca, într-un final, să îți duci bila la destinație. Experiența e absolut fantastică, în ciuda premisei simpliste. Camera nu e fixă și poți explora cot la cot cu bila ta labirintul, modificând traseul pe parcurs. Jocul e deja disponibil pe Steam costă 15$ și e must-buy pentru orice fan al puzzle-urilor care posedă headset VR.
Dintre jocurile.ro care sunt încă în faza de prototip, două păreau interesante: Interrogation - un joc narativ excelent, în care trebuie să îți folosești abilitățile de detectiv ca să identifici un terorist dintre mai mulți suspecți înainte ca o bombă să explodeze. Poți să folosești tortura precum un antierou de duzină, sau să fii un veritabil Hercule Poirot și să găsești adevărul, punând cap la cap neconcordanțele din poveștile personajelor. Un prototip jucabil poate fi descărcat aici. Boom Squad pare un alt joc interesant: un shoot ’em up side-scroller, descris de cineva de la fața locului ca un Counterstrike 2D. N-am ce să adaug la această descriere pentru că fix asta e. Ai două echipe: teroriștii și forțele antitero. Unii vor să pună bomba, ceilalți să îi oprească, câștigă cine își îndeplinește obiectivul sau omoară toată echipa adversă. Jocul e foarte distractiv, dar suferă profund, cel puțin în etapa asta de dezvoltare, de un caz grav de grafică Unity.
Concluzia? Bucharest Gaming Week e mai puțin despre jucatul de jocuri și mai multe despre privitul la alți oameni care se joacă jocuri. Cea mai interactivă dintre formele de entertainment a devenit un sport de spectatori mai mult decât orice altceva. La unele standuri literalmente nu știu nici acum ce jocuri se jucau, pentru că erau atât de mulți oameni înghesuiți în jurul celor care stăteau în fața PC-urilor, încât nici nu reușeai să te apropii dacă nu erai pregătit să te iei la trântă cu zeci de liceeni.
Să evităm, totuși, premisa că the kids are doing it wrong. Un meci de de_dust (adică pe o hartă de dezamorsat bombe) în Counter Strike încă adună grămezi în jurul calculatoarelor, de parcă anul 2001 nu s-a terminat nici acum. Dimensiunea competițională a gaming-ului continuă să domine industria din România și din multe alte locuri. Doar la finalele Esport (ESL) Southeast Europe Championship pentru popularele jocuri Counter Strike: Global Offensive, League of Legends și Hearthstone, plus Finala Sezonului 3 al Turneului Național de League of Legends de la BGW, premiile au depășit 16.000 de euro. Și atât timp cât există un public pentru asta, vor exista și evenimente care să i se adreseze. După decenii în care au fost tratate ca factori de izolare, jocurile video devin unul dintre cele mai sociale hobbyuri pe care le poate avea cineva.
