„Brancusi, l'art ne fait que commencer” („Brâncuși, arta abia începe”), deschisă de curând la Centrul Pompidou, este cea mai mare expoziție dedicată până acum sculptorului care a plecat pe jos de la Hobița și s-a oprit la Paris. Vă propunem un scurt tur al expoziției în câteva fotografii.
Expoziția dedicată lui Brâncuși este ultimul mare eveniment organizat de Centrul Pompidou din Paris, una dintre cele mai cunoscute galerii publice din lume, înainte ca acesta să se închidă timp de șase ani, pentru renovare. Retrospectiva aduce la un loc 400 de lucrări din toată lumea, din colecții private și de stat, de la muzee prestigioase precum MOMA, Tate, Guggenheim etc.. Alături de cele 120 de sculpturi create de Brâncuși, sunt expuse la Pompidou fotografii de arhivă, desene, filme, documente și unelte din celebrul atelier al artistului.
Am intrat de trei ori consecutiv la această expoziție și aș mai fi rămas. Pe fundalul sonor, recunosc în surdină pianul lui Erik Satie și pornesc prin labirintul care-i conduce pe vizitatori prin viața sculptorului, trecând de la încăperi scufundate în întuneric la lumina absolută a zborului. Prima sală este învăluită în alb și expune seria de sculpturi „Cocoșul”: patru lucrări de dimensiuni diferite care simbolizează sunetul crescendo produs de cântecul păsării. Următoarea sală găzduiește „Muza adormită”, iar în sala următoare, pentru a vedea „Ruga”, vizitatorii se apleacă involuntar atât în fața sculpturii, cât și în fața porții din lemn care a fost oferită de România Franței acum aproape un secol.
Următoarele încăperi sunt gândite ca niște capitole. Primul e o invitație în atelierul și în arhiva lui Brâncuși: pe lângă uneltele de lucru, puteți vedea o parte din cele peste 10.000 de documente ale artistului (scrisori, cărți, înregistrări etc.). În sala următoare sunt lucrări sub titlul „Feminin și masculin”. Brâncuși era preocupat de anularea detaliilor care definesc genul, iar căutările lui se opresc cu celebra sculptură „Prințesa X”, care în urmă cu un secol, când a fost expusă la Salonul Independenților, a stârnit discuții aprinse: reprezintă ea o femeie sau un falus?
Una din încăperile cele mai impresionante ca scenografie este cea în care „Păsările” lui Brâncuși sunt așezate lângă fereastra galeriei, lăsând impresia că zboară deasupra Parisului din fundal. Pe Brâncuși l-a obsedat tema zborului și de-a lungul a trei decenii a realizat 30 de variante ale „Păsării”.
Capitolul „Fin și brut” face trecerea spre sala „Reflexii și mișcare”. Lucrările de aici au devenit „forme în mișcare”, cum le spunea Brâncuși. Seria următoare, care aduce la un loc lucrări realizate în perioada 1930-1940, e o explorare a formelor animalelor, de la cocoși și lebede, la pești și țestoase.
Ultima cameră reflectă „Baza cerului”: aici sunt expuse lucrări monumentale, printre care și „Coloana infinitului” în diferite versiuni.
Am fost unul dintre miile de oameni care vizitează zilnic expoziția lui Brâncuși de la Pompidou. După ce am parcurs-o de trei ori, am pornit spre aeroport cu un amestec de gânduri și emoții pe care mi le-au dat lucrările, grija cu care a fost concepută expoziția până în cele mai mici detalii, dar și câteva întâmplări de acasă, din România.
Cu opt ani în urmă, tot primăvara, statul român începea o lungă și complicată campanie, în încercarea de a cumpăra sculptura „Cumințenia pământului”. Procesul de achiziție a presupus o colectă publică și înființarea unui Fond Brâncuși, unde românii trebuiau să doneze șase milioane de euro, diferența de cinci, până la prețul lucrării, urmând să fie suportată de statul român. În câteva luni, aproape 100.000 de oameni au donat 1.300.000 euro. Lucrarea nu a fost achiziționată în cele din urmă. „Cumințenia pământului”, rămasă într-o colecție privată, n-a fost expusă la retrospectiva Brâncuși organizată anul trecut la Timișoara, dar e astăzi expusă la Centrul Pompidou, unde o mai puteți vedea până la 1 iulie 2024. Din fericire, Coloana infinitului a supraviețuit la Târgu Jiu, chiar și după ce, în urmă cu 70 de ani, a fost legată cu lanțuri de un tractor care a încercat să o dărâme. „Ținând seama că această coloană prin materialele rezultate din demontarea ei ar putea folosi la alte lucrări edilitare de primă necesitate a orașului Tg. Jiu, vă rugăm a ne da cuvenita aprobare pentru dărâmarea ei, materialele fieroase rezultate putând fi predate D.C.A. din localitate”, explica Sfatul Popular al orașului Târgu-Jiu într-o solicitare către Ministerul Afacerilor Interne. Noroc cu lanțurile tractorului, care s-au rupt.
